Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 186
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Compania L"Oreal anonyme, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 266/31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită a se avea în vedere cele precizate la termenul de judecată din data de 05.09.2008, solicită respingerea apelului formulat, având în vedere întâmpinarea depusă la dosar. că menține excepția invocată privind tardivitatea acțiunii. În cazul în care se va trece peste excepția tardivității, solicită respingerea apelului, respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, acesta nu îndeplinește nici o activitate comercială, sub nici o formă nu este persoană fizică autorizată, nu a desfășurat activitate de comerț.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.266 din 31 ianuarie 2007 Tribunalul Iașia dispus respingerea excepției de tardivitate a promovării acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
S-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta anonyme în contradictor cu pârâtul
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele.
Cu privire la excepțiile invocate:
Astfel cum rezultă din dispozițiile Legii 202/2000, termenul de 10 zile prevăzut în art.11 este un termen ce privește relația dintre titularul de marcă solicitant al cererii de intervenție vamală și Autoritatea Națională a Vămilor. Acest termen nu este un termen de decădere, ci el poate fi prelungit în condițiile prevăzute la alin.4 din lege.
Acțiunea de față în contrafacere formulată de reclamantă presupune exercitarea unui drept la acțiune, care în lipsa unei dispoziții exprese de lege, poate fi exercitat în termenul general de 3 ani de prescripție a acestui drept.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că motivele invocate de pârât în susținerea acesteia vizează aspecte ce țin de fondul litigiului, astfel dacă el a fost destinatarul sau proprietarul mărfurilor este un aspect ce ține de soluționarea fondului litigiului, la fel și dacă desfășura în mod constant acte de comerț cu astfel de mărfuri.
În aceste condiții ambele excepții au fost respinse de către instanță ca neîntemeiate.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a înțeles să se judece în contradictoriu cu pârâtul G motivat de faptul că la data de 25.10.2005, autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal G au reținut, ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală, un număr de 62 bucăți parfumuri conform deciziei de reținere a Autorității Naționale a Vămilor: 24 parfumuri marca Sensi -, 19 parfumuri marca -, 19 parfumuri marca.
Prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta a făcut dovada că mărcile Sensi, - și sunt mărci înregistrate ale societății Franța.
Pe de altă parte, potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În speță singurele înscrisuri pe care reclamanta le-a depus la dosar pentru a face dovada că pârâtul este destinatarul și proprietarul mărfurilor susceptibile de a-i aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost trei adrese emise (62357/HC/31.10.2005) de către Agenția Națională de Administrare Fiscală către cabinetul de avocatură care susține interesele societății reclamante, prin care îi înștiința că s-a decis suspendarea operațiunii de vămuire și reținerea mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, mărfuri care au fost reținute în data de 25.10.2005 la Biroul Vamal G, destinatar fiind G (mărfurile reținute au fost indicate ca fiind 24 bucăți parfum Sensi, 19 bucăți parfum și 19 bucăți parfum ).
În continuare prin aceeași adresă se învedera cabinetului de avocatură că trebuie să se procedeze conform art.11 din Legea 202/2000 modificată de OG59/2002.
În speța de față nu a fost depus la dosar nici măcar procesul-verbal de reținere a mărfurilor pe care se presupune că ar fi semnat și pârâtul, niciun fel de documentație care să ateste în ce condiții au fost ridicate mărfurile și cine era proprietarul lor.
Martora audiată la propunerea pârâtului, care a participat efectiv la acea călătorie din data de 24.10.2005 și 25.10.2005, în calitate de hostesă alături de pârât care avea calitatea de șofer a declarat că fiecare pasager are aplicat pe bagaj o etichetă cu numărul său. La fel și în situația șoferilor.
În speța de față nu s-a făcut prin nici un mijloc de probă dovada că bagajele în care au fost găsite mărfurile aparțineau pârâtului Or această obligație îi revenea potrivit art.1169 cod civil reclamantei.
Simpla mențiune din adresa emisă de - Autoritatea Națională a Vămilor către cabinetul de avocatură precum că destinatarul mărfurilor este G rămâne o simplă susținere atât timp cât ea nu poate fi coroborată măcar cu documentația întocmită la momentul ridicării mărfurilor.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta anonyme în contradictoriu cu pârâtul
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii.
În mod greșit tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
"Sensi", " " și "" reprezintă mărci înregistrate ale companiei anonyme, conform certificatelor de înregistrare ( nr.767 479/24.08.2001, 814 097/18.12.2003 și 702 616/3.11.1998) și în consecință importul și comercializarea neautorizată a produselor ce poartă mărci identice sau similare cu acestea aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală asupra mărcii.
Aceasta înseamnă că produsele reținute de autoritatea vamală din cadrul Biroului Vamal G la 25.10.2005 de la intimat sunt susceptibile de a aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală al reclamantei-apelante.
Bunurile aparțin intimatului, așa cum de altfel acesta a și semnat decizia vamală de reținere a lor în calitate de destinatar. Așa rezultă de altfel și din susținerile sale potrivit cu care bunurile nu se aflau în bagajele niciunui pasager ci separat de acestea în cala autocarului.
Cum intimatul pârât nu a contestat decizia autorităților vamale privind măsura reținerii bunurilor și nici nu a declarat că bunurile nu îi aparțin, înseamnă că intimatul este destinatarul bunurilor, de la care au fost ridicate de către autoritatea vamală și în consecință este răspunzător pentru importul unor mărfuri contrafăcute.
În mod greșit instanța a reținut ca o putere de dovadă mai mare a unei probe testimoniale decât a înscrisului autentic constituit de decizia autorității vamale semnată și necontestată de intimat.
Numărul total de produse reținute de la intimat (72 produse) exclud apărarea potrivit cu care acestea ar fi fost destinate consumului propriu și în consecință intră sub incidența dispozițiilor Legii nr.202/2000.
Prin urmare intimatul nu se poate exonera de răspundere invocând faptul că nu este proprietarul și nici destinatarul bunurilor din moment ce a semnat decizia de reținere a mărfurilor, și în consecință are calitate procesuală pasivă.
Motivează în drept pe dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă, art.35 din Legea nr.84/1998, art.11 și art.25 din Legea 202/2000 modificată de nr.OG59/2002, art.131 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive.
Excepția de tardivitate a acțiunii întemeiate pe dispozițiile art.11 și 25 din Legea nr.202/2000 modificată prin nr.OG59/2002 a fost greșit respinsă, deoarece dispoziția specială care prevede un termen de 10 zile, prevalează față de textul general care fixează termenul de prescripție de 3 ani, situație în care excepția privitoare la tardivitatea promovării acțiunii trebuia admisă.
În mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Astfel intimatul nu este nici deținătorul și nici proprietarul mărfurilor. Acesta este doar conducătorul auto al autocarului aflat în serviciul, care intrând în țară la 25 octombrie 2005 pe la punctul vamal G, la controlul bagajelor din cala autocarului, s-a constatat existența mărfurilor menționate în cererea de chemare în judecată, mărfuri încărcate în cală de un pasager și nerevendicate în momentul găsirii lor de către organele vamale.
Această situație de fapt a dus greșit la inserarea numelui său pe actul încheiat de organul vamal, deoarece nu a efectuat nici un act de import ori comercializare care să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei, și prin urmare nu are calitate procesuală pasivă. Deciziile autorității vamale nu i-au fost comunicate și prin urmare le poate contesta conținutul în prezenta cauză.
Apelul este nefondat și trebuie respins din moment ce potrivit art.1169 Cod civil, reclamanta nu a făcut dovada că mărfurile reținute ar fi fost ale pârâtului intimat.
Examinând cererea de apel instanța reține următoarele.
Procedeul instanței de fond care a reținut în considerentele hotărârii că excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, privitoare la stabilirea împrejurării dacă acesta a fost destinatarul sau proprietarul mărfurilor, sau dacă desfășura în mod constant acte de comerț cu astfel de mărfuri, ține de fondul cauzei - și respinsă ca neîntemeiată-, este greșit din moment ce nici pe fondul cauzei nu a făcut vreo referire la situațiile invocate de parte care conturau fațete diferite ale calității sale procesuale pasive. Astfel instanța nu a mai examinat și nici analizat fondul cauzei pe calitatea pârâtului de destinatar ori proprietar al mărfurilor, ori dacă desfășura sau nu activități de comerț, ci instanța a statuat fondul cauzei prin prisma altor elemente de fapt, care priveau caracterul neprobat al cererii, lăsând practic neexaminată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului apelant.
Or, excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, care face de prisos cercetarea fondului pricinii așa cum dispune art.137(1) Cod procedură civilă. În speță însă, instanța nu a unit-o cu fondul ci a respins-o pe motiv că ar ține de fond fără aom ai examina vreodată.
Mai mult, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de apelant, comporta analiza a patru elemente grupate sub această sintagmă, în realitate fiecare dintre ele antrenând separat, incidența excepției lipsei calității procesuale pasive. Astfel, a fost invocată lipsa calității procesuale pasive, derivată din: împrejurarea că nu este nici destinatarul mărfii; nu este nici proprietarul mărfurilor; nu este comerciant; nu a desfășurat acte de comerț în legătură cu bunurile ridicate.
Cum instanța într-un procedeu nelegal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive privind faptul dacă pârâtul era destinatarul mărfurilor, dacă era proprietarul mărfurilor și dacă desfășura în mod constant acte de comerț cu astfel de mărfuri, tot astfel nu s-a pronunțat în niciun fel asupra excepției lipsei calității procesuale pasive datorată lipsei calității sale de comerciant.
Cum această excepție nu a fost în niciun fel observată de instanță, din moment ce soluția de respingere vizează celelalte trei situații în care a fost invocată excepția, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.297 al.1 Cod procedură civilă, situație în care urmează a admite apelul promovat de reclamantă și a desființa în parte sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Va fi păstrată dispoziția privitoare la soluția pronunțată în privința excepției de tardivitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Compania, anonyme, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr.266/31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o desființează în parte.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
dispoziția privind respingerea excepției tardivității formulării acțiunii.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
16.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru
