Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 190/
Ședința publică din 05 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.276/A din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât și avocat pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.15/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, lipsind intimații-pârâți, și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, note scrise din partea recurentului-pârât.
Instanța pune în vedere recurentului-pârât să precizeze care este valoarea terenului în suprafață de 2500 mp în vederea stabilirii taxelor judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului.
Recurentul-pârât precizează că nu mai deține terenul și nu poate aprecia valoarea acestuia.
Avocat apreciază că taxa judiciară achitată de recurentul-pârât, în cuantum de 10,00 lei este îndestulătoare și nu o contestă.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Recurentul-pârât depune la dosar note scrise, copia adresei nr.888/3.02.2009 emisă de Primăria Orașului - Mari și copia chitanței de mână încheiată la data 04.IV.1971, iar apărătorul intimatului-reclamant depune concluzii scrise.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum l-a formulat în scris, fără cheltuieli de judecată. Precizează că nu are titlu de proprietate sau adeverință de punere în posesie pentru suprafețele de teren vândute cu chitanță de mână. Mai arată că cei 0,96 ha de teren a trecut la stat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris. În ce privește legalitatea și temeinicia acțiunii reclamantului, instanțele de fond și apel au analizat- în mod corect. Recurentul a vândut cu chitanță de mână, în anii 1971 și 1974 cele trei suprafețe de teren, pe care de altfel le-a recunoscut. Chitanța din 1971 are mențiunea vecinătăților întregii suprafețe, suprafața a fost identificată de expert, cu aceeași vecini menționați și în chitanță. Recurentul s-a legal de mențiune, respectiv că a fost proprietatea lui și susține că acesta ar fi ca vecinătate și nu ca mențiune cu privire la proveniența terenului. direcți au recunoscut că aceste suprafețe au fost vândute și că din 1971 și până în prezent intimatul a stăpânit acest teren.
Intenția intimatului este de a recunoaște convenția din 1971, perioadă în care terenul nu era la stat și nu făcea parte din Recurentul a făcut dovada că în anul 1979 terenul a trecut la stat, dar nu are nici o relevanță față de obiectul acțiunii, respectiv constatarea convenției din anul 1971.
Ceilalți moștenitori ai lui nu au contestat niciodată aceste chitanțe, doar recurentul, după 30 de ani a contestata chitanța pentru suprafața în litigiu. În ce privește prețul, aceasta a recunoscut prin interogatoriul luat că a primit prețul în întregime.
Referitor la capătul de cerere din întâmpinarea pârâtului, consideră că este o simplă apărare de fond, formulată printr- întrebare, nu a formulat un capăt de cerere printr-o reconvențională potrivit normelor procedurale. Instanța, în mod corect a luat-o ca pe o simplă apărare.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate intervenite convențiile privind vânzarea-cumpărarea a trei suprafețe de teren situate pe raza localității - Mari, județul
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că între acesta, pe de o parte și, și pe de altă parte, s-au încheiat două chitanțe de mână, una la data de 4 aprilie 1971 și alta la data de 25 noiembrie 1974, prin care s-au vândut trei suprafețe de teren, de 500, 3700 și 2500, pentru care a achitat prețul convenit și le-a stăpânit până în prezent.
Învederează că împreună cu soția sa a încheiat o donație în favoarea fiului său pentru terenul în suprafață de 500 ce făcea parte din cei 2500 din pct."Plat de Casă", ulterior această suprafață a fost atribuită prin Ordinul Prefectului nr.341/2005 lui, care, la rândul său, a vândut-o fiicei acestuia,.
Concluzionând, reclamantul a arătat că i-a notificat pe pârâți să se prezinte la notar în vederea încheierii în formă autentică a actului, însă aceștia nu s-au prezentat.
Prin sentința civilă nr.4146 din 3 iulie 2008, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis în parte acțiunea precizată de reclamantul și a constatat că între reclamant și pârâți a intervenit vânzarea-cumpărarea terenurilor de 3973,95, punctul "", sat, Ocele Mari, având ca vecini:, drum, moștenitori, de 1227,72 situat în punctul "La - -" - - Mari, având ca vecini: moștenitori, moștenitori, menționate în schițele de la filele 91, 92 dosar, ce au format obiectul chitanței sub semnătură privată din data de 24 noiembrie 1974 și de 2197,15 identificat în schița de la fila 93 dosar ce a format obiectul chitanței din data de 4 aprilie 1971 din punctul "", sat - - - Mari, având ca vecini:, drumul,.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 2006,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, la data de 25.11.1974, pârâții, și au vândut suprafețele de teren de 3973,95 și de 1227,72 din satul -, identificate de expert în expertiza dispusă în cauză, iar la data de 4 aprilie 1971 au vândut și terenul din punctul "Plat de casă" din același sat -, --Mari, fără a menționa suprafața, ci doar vecinătățile întregii suprafețe de teren, care conform expertizei reprezintă suprafața de 2701,36, pentru care s-a plătit integral prețul convenit de părți, iar de la data încheierii chitanțelor de mână, reclamantul a intrat în posesia efectivă a terenurilor, comportându-se ca adevărat proprietar.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2668/1973, pârâții au vândut reclamantului suprafața de teren de 500 din orașul - Mari, str. -, punctul "Plat casă", dobândit prin moștenire de la autorul, teren ce a trecut în proprietatea statului când reclamantul a încheiat în favoarea fiului său o donație pentru casa situată în - Mari, și pentru care s-a emis Ordinul Prefectului nr.341/2005, iar fiul reclamantului a vândut la rândul său, fiicei sale, terenul curți-construcții.
Pârâtul a precizat însă, că prin chitanța din 4 aprilie 1971 nu s-a vândut decât suprafața de 500, argumentând că în cuprinsul chitanței se menționează că ar fi rămas un rest de proprietate, nefolosindu-se mențiunea "fosta proprietate a fostului ", însă, conform probelor de la dosar, înțelegerea din anul 1971 fost pentru vânzarea întregii suprafețe de teren din acest punct și nu doar a unei părți.
Referitor la acțiunea în constatare, instanța a reținut că vânzarea terenurilor a fost perfectată între părți câtă vreme s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, iar cu privire la terenul din punctul "", s-a mai reținut că din suprafața găsită cu ocazia efectuării expertizei în teren de 2701,86, terenul de 504,71 a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.2668/1973 încheiat între părți.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a confundat locul de casă care este același lucru cu plat de casă și nu punctul "Plat casă," așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2668/1973, și a solicitat refacerea sau completarea probelor, administrarea altor probe, să se desființeze hotărârea și să se trimită cauza la rejudecare.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.276/A din 20 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată față de intimatul-reclamant.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, că prin convenția din 1971 s-a vândut întreaga suprafață de teren din acel punct, instanța de fond reținând în mod corect menționarea vecinilor întregii suprafețe. Mențiunea "fosta proprietate a fostului " caracterizează proveniența acestui teren și nu vecinul terenului vândut.
S-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâții l-au deranjat pe reclamant de la data încheierii prezentei convenții și până în prezent, iar martorii audiați au susținut că sunt vecini cu terenul în litigiu și că de la acea dată au cunoscut că reclamantul a cumpărat întregul teren din acel punct, apelantul recunoscând la interogatoriu că i s-a plătit doar o parte din preț, dar dacă reclamantul pretinde că a plătit toată suma, așa este. În concluzie, s-a reținut că nici susținerea apelantului vizând neplata în totalitate a prețului, nu poate fi primită.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
- În motivarea recursului se susține că în mod greșit a reținut instanța de apel că pârâtul a vândut terenul de 2500 (plat casă), cu chitanța încheiată sub semnătură privată la data de 4 aprilie 1971, fără a constata că moștenitorii lui nu se regăsesc ca vecini în actul de moștenire nr.816/1970, teren situat în str. - - - Mari pe care reclamantul susține că l-a cumpărat de la pârât.
Ca atare, este evidentă confuzia pe care a creat-o reclamantul că moștenitorii lui se învecinează cu terenul 2500 (grădina casei) reținută în mod greșit de instanța de fond, cât și de instanța de apel. Reclamantul, a dat dovadă de lipsă de corectitudine, de rea-credință și a fost indus în eroare prin dol conform art.960 Cod civil, fiind o cauză de nulitate a convenției încheiate sub semnătură privată pe terenul Plat de casă din 04.04.1971, dovedind că prin mijloace viclene reclamantul ar fi putut cumpăra terenul de 2500 cu chitanța încheiată pe teren plat casă din 04.04.1971.
-În mod greșit nu s-a reținut de instanța de fond și nici de instanța de apel că pârâtul a solicitat prin întâmpinarea depusă (pct.2) ca instanța să constate falsul în declarații făcut de reclamantul la încheierea contractului de donație nr.1091/1985, unde nu a declarat că terenul de 500 trecut aferent casei de locuit, a fost dobândit de reclamant de la pârât ca moștenitor al defunctului cu contract de vânzare-cumpărare nr.2668/04.09.1973, a eliminat ca vecini pe pârât cu reclamantul cu restul proprietății terenului, grădina casei în suprafață de 2500
Prin urmare, și contractul de vânzare-cumpărare nr.4043/2005 depus de reclamant este încheiat cu aceleași falsuri în declarații privind dobândirea terenului de 500 și a vecinilor acestuia, unde pârâtul nu mai figurează în acte ca vecin cu care ocupa terenul arabil de 2500 (grădina casei) în mod abuziv. În acest caz, și contractul de vânzare-cumpărare a produs efecte juridice pentru nepoata reclamantului,.
Prin aprecierea greșită a probatoriului administrat în cauză și prin aplicarea greșită a legii, instanța nu s-a pronunțat cu privire la constatarea falsului în declarații făcută de reclamant și nu a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea contractul de donație nr.1091/1985 și contractul de vânzare-cumpărare nr.4043/2005, împreună cu actele doveditoare depuse de pârât.
În aceste condiții, nu se poate reține că reclamantul a cumpărat terenul de 2500 (plat casă) cu chitanța încheiată la data de 04.04.1971 de la pârât, atâta timp cât s-a făcut dovada nesincerității reclamantului când a dictat ca vecini pe moștenitorii ai platului de casă, fără a preciza numele moștenitorului care se învecinează cu platul de casă.
Având în vedere cele de mai sus, se solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii instanței de apel privind constatarea vânzării terenului de 2500 plat casă rezultat din raportul de expertiză, în suprafață de 2197,15 ce a format obiectul chitanței din 04.04.1971, teren ce nu a fost vândut reclamantului.
Totodată, se solicită constatarea vânzării terenului ce a format obiectul chitanței din 24 noiembrie 1973 privind terenurile în suprafață de 3973,95 și 1227,72 pentru care hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare, conform acordului dat de pârât în completarea la întâmpinare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 05 februarie 2009, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat.
Prin prima critică, se susține că atât instanța de fond cat și cea de apel au interpretat greșit înscrisul sub semnătură privată denumit "chitanță", in ceea ce privește întinderea suprafeței de teren ce a făcut obiectul vânzării, prin inserarea greșită a vecinătăților.
Deși recursul este intemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 9 cod procedură civilă, prin această critică nu se indică norma de drept încălcată care ar atrage nelegalitatea hotărârii. Declararea recursului trebuie sa fie însoțită de o corespunzătoare motivare a lui, in sensul arătării cu claritate acelor critici, care circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege sunt de natura a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Apărările invocate in dezvoltarea criticii vizează interpretarea și aprecierea actelor și lucrărilor dosarului, și exced analizei de față întrucât pot fi încadrate in textele de lege care vizau netemeinicia deciziei, respectiv punctele 10 și 11 ale art. 304 în prezent abrogate.
In cadrul acestui prim motiv de recurs se invocă și nulitatea convenției sub semnătură privată pentru terenul "Plat de casă" din 04.04.1971, prin dol, conform art.960 cod civil, in ceea ce privește vecinătățile terenului.
Nulitatea convenției este invocată pentru prima data in recurs. Deoarece in recurs nu pot fi formulate cereri ce nu au fost supuse judecății instanței de fond și apel, conform art. 316 cu referire la art. 294 alin.1 cod procedură civilă, curtea nu poate analiza in recurs incidența in cauză a dispozițiilor art. 960 cod civil. Aspectele legate de aplicarea acestui text de lege nu reprezintă motive de ordine publică și in consecință nu pot fi verificate pentru prima data in această cale de atac.
Prin cea de-a doua critică se invoca un fals in declarații săvârșit de reclamant la încheierea convenției, ce nu a fost analizat de instanța de apel, decizia fiind nelegală sub acest aspect. Se face totodată referire la conținutul convenției, și la situația de fapt a stăpânirii terenului ce face obiectul litigiului.
Este inadmisibilă această critica a necercetării falsului, întrucât este formulatăomisso medio, fără să fi constituit și motiv de apel.
Ca urmare, nepunând în discuția instanței de apel aspectele legate de existenta unui fals in declarații cu prilejul întocmirii înscrisului sub semnătură privată, tribunalul nu analizat acest aspect, astfel că el nu poate fi invocat pentru prima dată pe calea recursului.
Cum celelalte susțineri formulate in acest motiv de recurs vizează de asemeni aprecierea probelor de către instanța de apel, privind valabilitatea convenției, așa cum am arătat in considerentele mai sus expuse, constituie motive de netemeinicie ce nu pot fi analizate in recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Recurentul a indicat ca temei de drept și dispozițiile art. 304 /1 cod procedură civilă, însă acest text de lege nu are aplicabilitate in această cauza, care a fost supusă apelului și recursului. Recursul întemeiat pe disp. art. 304/1 cod procedură civilă, constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, in care ca și in cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza atât sub aspectul legalității cat și sub acela al netemeiniciei.
În speța dedusă judecății, s-a exercitat atât apel cat și recurs. Astfel, în situația in care s-a putut exercita calea de atac apelului cauza a fost integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul poate fi exercitat numai pentru motive concret și limitativ determinate care vizează legalitatea deciziei pronunțate in apel.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și va fi respins ca atare in temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
Văzând cererea intimatului prevederile art. 274 cod procedură civilă și constatând că recurentul a căzut in pretenții, va fi obligat la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.276/A din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâții, și .
Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
