Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 195/
Ședința publică din 22 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, -.25, sector 3, împotriva deciziei civile nr.67/A din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la cele două strigări, recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă I, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 1,50 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 6,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită a se pune în vedere intimatei-pârâte să prezinte originalul titlului de proprietate din anul 1967, pentru a dovedi falsul semnăturii.
Intimata-pârâtă I, având cuvântul, solicită respingerea probei solicitată de recurenta-reclamantă, întrucât nu are legătură cu procesul de față. Depune concluzii scrise.
Instanța respinge proba solicitată de recurenta-reclamantă nefiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
Recurenta-reclamantă susține că, în cauză, nu s-a efectuat expertiză grafologică.
Fiind întrebată de instanță dacă înțelege să solicite administrarea de probe, recurenta-reclamantă solicită a se lăsa cauza la a doua strigare pentru a formula nota de probatoriu.
Instanța admite cererea formulată de recurenta-reclamantă și lasă cauza la a doua strigare.
După reluarea cauzei, recurenta-reclamantă solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Instanța, având în vedere că pricina a fost soluționată pe excepție, respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurenta-reclamantă și, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință.
Intimata-pârâtă I, având cuvântul, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le-a susținut oral în ședință.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. unic -, la udecătoria Brezoi, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele I și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate falsul privind obiectul și semnăturile celor două reclamante I și din cererea de chemare în judecată, filele 1 și 2 din dosarul nr.942/1997, precum și falsul privind repunerea pe rol din 23 octombrie 1997 pentru dezbateri privind încheierea de admitere în principiu din același dosar, repunere pe rol dispusă de judecătorul.
Solicită instanței să constate că semnăturile de pe cererea de la fila 2 din dosarul nr.942/1997 nu corespund cu semnăturile pârâtelor din alte acte, să constate că Încheierea din 30 octombrie 1997 nu există la dosar deși termenul le-a fost comunicat în data de 9 octombrie 1997 (48), să se constate că, deși în Încheierea de admitere în principiu din 23.10.1997 se menționează că a fost prezentă, nu există la dosar procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare pentru data de 23.10.1997, astfel că încheierea este întocmită în fals.
În final, reclamanta solicită să se constate falsurile care stau la baza ieșirii din indiviziune solicitate de cele două pârâte I și.
Pârâtele s-au apărat în sensul că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.184 Cod procedură civilă pentru constatarea falsului pe cale civilă.
Prin sentința civilă nr.1039/29.11.2007, pronunțată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele I și, instanța reținând, în esență, că reclamanta a chemat în judecată pârâtele pentru ca în baza art.184 Cod procedură civilă să se constate falsul cererii de chemare în judecată formulate de acestea în dosarul civil nr.942/1997, precum și falsul Încheierii de admitere în principiu din 23.10.1997 din același dosar pronunțată de judecător însă, prin rezoluția nr.334/P/2004 (30) s-a dat soluție de neîncepere a urmăririi penale, în baza art.10 lit.a Cod procedură penală, constatându-se că cererea a fost semnată de acestea și însușită.
De asemenea, reclamanta a formulat o plângere penală împotriva judecătorului, cu referire la Încheierea de admitere în principiu din 23.10.1997, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și 289 Cod penal, iar prin rezoluția nr.115/P/2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI (44) s-a constatat că reclamanta și-a exercitat abuziv dreptul de petiționară, alegând calea unei plângeri penale pentru reformarea unei sentințe civile. S-a concluzionat neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului, urmând ca petenta să-și valorifice nemulțumirile prin exercitarea căilor de atac împotriva Încheierii și a hotărârii pronunțate în dosar.
Potrivit dispozițiilor art.180-184 Cod procedură civilă, ce reglementează procedura falsului, această procedură este folosită în cazul înscrisurilor autentice care, în privința constatărilor personale ale agentului instrumentator, fac dovada până la înscrierea în fals, însă, în cauză, nici unul dintre înscrisurile al căror fals solicită reclamanta a fi constatat nu este înscris autentic ce ar putea face obiectul acestei proceduri.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.184 Cod procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de dovadă ori, în speță, a fost caz de judecată penală, însă pentru cererea de chemare în judecată s-a constatat că falsul nu există, iar pentru Încheierea de admitere în principiu s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals.
Ulterior, prin încheierea din 21.12.2007, judecătoria a admis în parte cererea reclamantei, dispunând îndreptarea erorii materiale strecurate în preambulul și dispozitivul sentinței din 29.11.2007, în sensul că numele petentei se va scrie corect "" în loc de "".
În considerentele încheierii, instanța a reținut că prin cererea formulată la 20.12.2007, reclamanta a solicitat, în baza art.281 Cod procedură civilă, îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței nr.1039/29.11.2007 pronunțată în cauză.
În motivarea cererii, reclamanta reiterează motivele invocate în cererea principală ce face obiectul dosarului și arată că prin sentința civilă pronunțată au rămas încurcate și nelămurite foarte multe aspecte arătate în acțiune.
Astfel, reclamanta solicită: să se îndrepte numele său din în; să se lămurească ce calitate au cele două reclamante I și din cererea de chemare în judecată de la fila 1, 2, dosar nr.942/1997; să se lămurească autenticitatea semnăturilor acestora din cererea de chemare în judecată, fila 2 dosar nr.942/1997; să se lămurească de unde au obținut cele două reclamante titlul de proprietate nr.501, 501 bis datat 8 august 1966; să se îndrepte în sentința civilă nr.1039/29.11.2007 "pe cale penală nu mi s-a făcut dreptate" cu "pe cale penală nu s-a dispus începerea urmăririi penale", respectiv "nu s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât nu s-a făcut nici o cercetare privind plângerile subsemnatei, pentru a se face dreptate"; să se îndrepte susținerea reprezentantei Ministerului Public care a fost de acord cu cele solicitate de ea privind interogatoriul celor două pârâte pentru aflarea adevărului și lămurirea cererii de chemare în judecată; să se îndrepte la pagina 2 alin.5 din sentință "interogatorii" cu "interogatoriu" și să se verifice că există în dosarul nr.942/1997 la fila 29 semnat de domnul judecător și nesemnat de multitudinea de pârâți; să se îndrepte la pagina 2 alin.6 din sentință că al doilea termen în dosarul nr.942/1997 a fost 9.10.1997 când s-a comunicat părților al doilea termen de judecată 30.10.1997; să se lămurească în sentință dacă există dovadă sau dovezi de citare a părților pentru repunerea pe rol din 23.10.1997 pentru dezbateri privind Încheierea de admitere în principiu; să se îndrepte în sentință la pagina 3 alin.3 mențiunile privind dovezile anexate la precizarea depusă în 16.11.2007 pentru termenul din 29.11.2007, dovezi existente în dosare civile și penale, ce privesc pe I și, care nu au depus întâmpinare în termen în dosarul nr-.
Instanța a constatat că reclamanta a formulat prin această cerere atât cerere de îndreptare, cât și de "lămurire și completare a hotărârii", invocând dispozițiile art.281 și urm. Cod procedură civilă, ori față de aceste dispoziții legale, a apreciat că este întemeiată numai cererea privind îndreptarea numelui reclamantei din "" în "", întrucât atât în cererea principală cât și în celelalte acte de la dosar aceasta a figurat cu numele de și, din eroare, în preambulul și dispozitivul sentinței a fost trecută.
În ceea ce privește celelalte solicitări ale reclamantei din cuprinsul cererii, s-a constatat că se referă de fapt la soluția instanței și motivarea acesteia și nu la vreo eroare materială, astfel că acestea nu pot face obiectul unei cereri de îndreptare eroare materială întemeiată pe dispozițiile art.281 Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârii de fond și a încheierii pronunțate în dosarul cauzei, a declarat apel reclamanta, la 20.12.2007 și la 17.01.2008, ambele fiind criticate ca nelegale și netemeinice, motivele căilor de atac exercitate vizând însă numai sentința nr.1039/2007.
Astfel, cu privire la sentința judecătoriei a arătat că, în mod greșit instanța a rezolvat procesul, neintrând în cercetarea fondului pentru stabilirea situației de fapt și aflarea adevărului referitor la falsurile care stau la baza procesului de ieșire din indiviziune, respectiv cu privire la obiectul și semnăturile din cererea de chemare în judecată (filele 1-2), însoțită de actele doveditoare (filele 3-12) și repunerea pe rol din 23.10.1997, filele 56-59 din dosar nr.942/1997 al Judecătoriei Brezoi, din care rezultă că pârâții au uzat de căile de atac, urmând ca la controlul judiciar să se verifice aplicarea și respectarea dispozițiilor în vigoare privind împărțeala moștenirii după autorul - senior, decedat la 24.01.1983, cum este menționat în cererea de chemare în judecată.
Intimatele au calitate procesuală activă față de - junior, dar ieșirea din indiviziune se solicită după - senior și se mai solicită să se constate că a renunțat la succesiunea autorului, fără a se menționa care autor.
Instanța nu a dispus să se verifice autenticitatea semnăturilor celor două intimate din cererea de chemare în judecată în conformitate cu art.133 Cod procedură civilă, semnătura, alături de numele și obiectul său, fiind elemente esențiale ale unei cereri de chemare în judecată.
În același timp, a arătat că instanța de fond nu a verificat cele sesizate privind repunerea pe rol din 23.10.1997, filele 56-59, 87 dosar nr.942/1997, pentru dezbaterea asupra Încheierii de admitere în principiu, conform art.153 coroborat cu art.105 Cod procedură civilă, petenta având și calitatea de procurator pentru 9 pârâți (fila 54, dosar nr.942/1997), în Încheierea de admitere în principiu fiind trecută prezentă (filele 57-59) dar nu i s-a dat cuvântul cum ar fi fost legal, la fila 56 existând o pronunțare dată în 30.10.1997, când în fapt la 30.10.1997, termen comunicat la 9.10.1997, fila 48 verso dosar, au fost prezenți patru pârâți și apărătoarea celor două intimate -.
Reclamanta a solicitat aflarea adevărului deoarece întocmirea și semnarea unui act cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru producerea unei consecințe juridice, conduce la falsuri, și acestea din urmă nu pot sta la baza unui proces aflat pe rol la udecătoria Brezoi, cu precizarea că, pe cale penală, în urma plângerii formulate, nu s-a dispus începerea urmăririi penale și nici trimiterea în judecată, iar prin rezoluție și conform art.184 Cod procedură civilă s-a stabilit că: "atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă".
Prin decizia civilă nr.67/A/2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1039 din 29 noiembrie 2007 și a Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 21 decembrie 2007, ambele pronunțate de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr-.
S-a reținut, în esență, de instanța de apel, că soluțiile adoptate de prima instanță sunt legale și temeinice.
Întrucât apelul declarat împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2007 nu a fost motivat, cu privire la aceasta, instanța de apel s-a pronunțat în temeiul dispozițiilor art.292 alin.(2) Cod procedură civilă, numai pe baza susținerilor invocate la prima instanță, cuprinse în cererea de îndreptare a erorii materiale, lămurire și completare a hotărârii, depusă de reclamantă la filele 57-60 dosar.
Anterior promovării cererii de chemare în judecată la instanța civilă, reclamanta s-a adresat și organelor de cercetare penală, ocazie cu care a sesizat pretinsele falsuri și încălcări ale dispozițiilor legale comise în dosarul civil de partaj succesoral înregistrat la udecătoria Brezoi sub nr.942/1997, respectiv falsul privind obiectul și semnăturile reclamantelor I și din cererea introductivă de instanță, precum și falsul privind repunerea pe rol din 23.10.1997 dispusă de către judecătorul, pentru dezbateri referitor la Încheierea de admitere în principiu.
Astfel, potrivit Rezoluției din 20.12.2004 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, în dosarul penal nr.334/P/2004, din actele premergătoare s-a stabilit că cererea de chemare în judecată având ca obiect ieșire din indiviziune succesorală, de la filele 1-2 din dosarul nr.942/1997, a fost semnată și însușită de către cele două reclamante și ele au stat în procesul civil în respectiva calitate.
De asemenea, prin Rezoluția emisă la 18.11.2002 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI - Secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul penal nr.115/P/2002, s-a statuat că plângerea petentei împotriva judecătorului, cercetat sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor și fals, prevăzute de art.246 și art.289 Cod penal, nu a avut drept rezultat începerea urmăririi penale, concluzionându-se că faptele reclamate nu au fost săvârșite, în speță operând și prescripția răspunderii penale.
În conformitate cu prevederile art.184 Cod procedură civilă, atunci "când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă", aceasta realizându-se după procedura reglementată la art.180 și următoarele din Codul d e procedură civilă. Însă, nstanța civilă nu se poate transforma într-una penală, pentru a putea cerceta falsul pe cale principală, chiar în ipotezele în care acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris, in textul în discuție desprinzându-se că instanța civilă nu este competentă să cerceteze pe cale principală că un anume înscris este fals, competența aparținând în principal instanței penale și, numai în cadrul unui proces pendinte pe rolul instanțelor, respectiv în ipoteza în care acțiunea publică s-a stins ori s-a prescris, instanța civilă poate cerceta falsul pe cale incidentală.
Prin soluția dată pe fondul cauzei, în baza probelor administrate, prima instanță a concluzionat însă corect că cererea reclamantei nu este întemeiată, constatându-se că nu sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.184 Cod procedură civilă.
În eventualitatea în care partea adversă, intimatele I și (pârâte în acest dosar), nu ar fi semnat inițial acțiunea dedusă judecății în dosarul de partaj nr.942/1997, de vreme ce ele și-au însușit-o apoi în forma și având obiectul indicat în petitul cererii de chemare în judecată, fapt pe deplin posibil în temeiul dispozițiilor art.133 alin.(2) Cod procedură civilă și în considerarea principiului disponibilității părților, consacrat în procesul civil, iar reclamanta nu a invocat în termen legal sancțiunea nulității (relative) prevăzută alin.(1) al art.133, în prezent nu se justifică lipsirea de eficiență a cererii pe calea constatării falsului.
Cât privește cel de-al doilea aspect sesizat de reclamantă, anume falsul privind repunerea pe rol din 23.10.1997, pentru dezbateri referitor la Încheierea de admitere din același dosar nr.942/1997, dispusă de către judecătorul desemnat pentru soluționarea cauzei, de asemenea, în mod corect judecătoria a apreciat că nu sunt întrunite cerințele textului de lege invocat pentru admiterea cererii.
În acest context, au fost privite ca neîntemeiate și celelalte trimiteri cu privire la situația de fapt și de drept expuse în dezvoltarea motivelor ce stau la baza cererii de apel, precum și susținerile din cuprinsul cererii având ca obiect îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii adoptate în cauză, constatând că argumentele furnizate de către apelantă nu sunt motive temeinice care să atragă desființarea sau modificarea soluțiilor atacate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
1. Se susține că prin decizia civilă nr.67/A din 20 martie 2008, instanța de apel, la fel ca și instanța de fond, nu a intrat în cercetarea fondului și ca urmare nu sancționează nerespectarea procedurii civile, privind ieșirea din indiviziune solicitată de I și, în baza cererii de chemare în judecată, urmând să se constate nulitatea acestor acte, deoarece au fost încălcate dispozițiile procedurii civile, privind elementele esențiale din cererea de chemare în judecată, respectiv obiectul și semnăturile, precum și repunerea pe rol a unei cauze pentru dezbateri, în 23 octombrie 1997.
Au fost încălcate și dispozițiile art.46 din Constituția României, republicată, deoarece "dreptul la moștenire este garantat". Intimatele au refuzat să iasă din indiviziune cu suprafața constituita și la solicitarea multitudinii de pârâți, instanțele de judecată au anulat această constituire, deoarece nu au justificat legal eliberarea acesteia.
Din actele existente la dosarul nr.942/1997 rezultă că I și sunt moștenitoarele lui -junior, decedat în anul 1991 și nu ale autorului -senior, decedat în anul 1983. La fel și pârâtul are ca autor, tot pe -junior, decedat în anul 1991.
Se susține că semnăturile celor două reclamante de la filele 43, 44 și 27 dosar, făcute în 8 iulie, 14 iulie și septembrie 1997 sunt autentice, iar cele din cererea de chemare în judecata, nu sunt autentice. Cererea de chemare in judecata este semnata de primire la udecătoria Brezoi, de judecător în 19 ulie 1997, primul termen de judecată fiind data de 11 septembrie 1997.
2. Se mai susține că interpretarea greșită a actului dedus judecății nu este permisă, deoarece nesocotirea principiului înscris în art.969 Cod civil, privind buna-credință și legalitatea cererii de chemare în judecată, precum și a repunerii pe rol din 23 octombrie 1997, pentru dezbateri, au rămas nelămurite, ca de altfel și vătămarea moștenitorilor de drept.
3. Nelegalitatea hotărârii atacate se referă la pronunțarea de catre instanță fără a se stabili situația de fapt și nici dacă s-a aplicat sau nu legea, în această ieșire din indiviziune.
Pe cale penală, nu s-a făcut nicio cercetare privind falsurile menționate în dosarul nr.394/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, județul V și în dosarul nr.115/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, și nu s-a dispus începerea urmăririi penale, respectiv trimiterea în judecată a celor vinovați, deși legea penală apără împotriva infracțiunilor persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.
Procedura prevăzută de art.184 Cod procedură civilă este specială, având menirea ca pe cale civilă să cerceteze falsurile prin orice mijloace de dovadă, să stabilească situația de fapt și adevărul, așa cum dispune dreptul procesual civil, respectiv de a fi îndreptate vătămările produse, prin anularea unor asemenea acte, întocmite ilegal pentru producerea unor consecințe juridice, numai pentru îndeplinirea interesului uneia din părți, interes nejustificat legal.
În consecință, se solicită admiterea recursului și casarea deciziei civile atacate ca fiind nelegală și netemeinică.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Recurenta și-a întemeiat primul motiv de recurs pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, însă din verificarea deciziei pronunțate în apel, sub acest aspect nu se poate reține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Nemulțumirile recurentei vizează în special modalitatea în care s-a soluționat cererea de ieșire din indiviziune de pe urma autorilor comuni, însă față de limitele investirii instanței nu pot constitui obiectul prezentei analize.
Instanța a fost investită în mod legal cu cercetarea falsului și nu cu o cerere de ieșire din indiviziune, toate criticile legate de soluționarea partajului privind calitatea de moștenitori, modalitatea împărțirii, dreptul la moștenire, au fost analizate în acțiunea de drept comun, statuările instanțelor trecând astfel în puterea de lucru judecat.
Cea de-a doua critică vizează dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, recurenta susținând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv legalitatea cererii de chemare în judecată, prin încălcarea principiului înscris în art.969 Cod civil.
Dispozițiile art.969 Cod civil, potrivit cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" nu au aplicabilitate în speță. Așa cum deja s-a arătat în cele ce preced, instanța de fond a fost investită cu cercetarea falsului, iar soluția pronunțată s-a circumscris limitelor investirii.
Ultimul motiv de recurs se referă la nelegalitatea hotărârii și a fost încadrat în drept în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține, în dezvoltarea acestuia, în esență, că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.184 Cod procedură civilă.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.184 Cod procedură civilă, întrucât nici unul dintre înscrisurile apreciate de către recurentă a fi false nu sunt autentice și nu pot constitui obiectul acestei proceduri, în condițiile în care reclamanta nici nu a înțeles să se înscrie în fals, temeiul acțiunii de față constituindu-l prevederile art.111 și 184 Cod procedură civilă.
În speță a fost caz de judecată penală și s-a constatat în urma cercetărilor că falsul nu există, iar pentru încheierea de admitere în principiu nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals.
Pentru aceste considerente, decizia atacată este legală și, în consecință, recursul este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 și art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, -.5,.25, sector 3, împotriva deciziei civile nr.67/A din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele I și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.06.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu, Mariana
