Acțiune în constatare jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1351/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL,.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/10.10.2007, aflată la fila 7 din dosarul de fond și intimata - pârâtă, personal, lipsind intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurentul - reclamant nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citat cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație; la data de 07.04.2009, intimații - pârâți, au depus, prin serviciul registratură, cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată, în vederea angajării unui apărător și în vederea pregătirii apărării.
La strigarea cauzei la amânare, intimata - pârâtă, personal, solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată, în vederea angajării unui apărător, arătând că nu a putut lua legătura cu apărătorul său, care a reprezentat-o și în celelalte faze procesuale.
Reprezentantul recurentului - reclamant depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanța seria - nr. -/13.04.2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de către recurentul - reclamant, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul recurentului - reclamant arată că se opune cererii de amânare a cauzei formulată de către intimata - pârâtă, precizând că apărătorul intimaților - pârâți este același ca și în celelalte faze procesuale, respectiv domnul avocat, care procedează în același mod la primul termen de judecată.
Curtea deliberând, urmează să respingă cererea de amânare a cauzei formulată de către intimații - pârâți, în vederea angajării unui apărător, având în vedere că aceștia au fost citați la data de 20.03.2009, moment de la care aveau timp să-și angajeze un apărător și ținând seama de faptul că intimata - pârâtă susține că are deja un apărător.
Curtea, având în vedere momentul strigării pricinii, respectiv cel al amânărilor fără discuții, dispune strigarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/10.10.2007, aflată la fila 7 din dosarul de fond și intimata - pârâtă, personal, lipsind intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL,.
Reprezentantul recurentului - reclamant depune copia notificării făcută de către recurentul - reclamant către Primăria Municipiului B, cu privire la revendicarea în natură a imobilului din B,-, sector 2 și comunică un exemplar al acesteia părții adverse.
Părțile prezente învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1351/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, casarea hotărârii atacate, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Continuând, invocă în apărare, decizia civilă nr. 2351/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, susține că instanța de apel nu a intrat pe fondul cauzei. Mai arată că sentința nr. 9928/2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 nu îi este opozabilă. Mai arată că dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 sancționează cu nulitate absolută orice formă de înstrăinare a unui imobil notificat sau revendicat conform Legii nr. 10/2001. Susține că instanța de apel a ignorat cererea de aplicare a dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr. 10/2001, fiind incidente dispozițiile art.6 și 13 CEDO.
După reținerea cauzei în pronunțare, până la sfârșitul ședinței de judecată, se depun concluzii scrise formulate de intimații - pârâți,.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 21.04.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 217R
Ședința publică de la 21 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1351/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL,.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.04.2009.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 la 11.10.2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Municipiul B, prin Primar General, și și, solicitând să se constate că sentința civilă 9928/18.02.2005 pronuntata de Judecătoria Sector 2 nu îi este opozabilă și că toată operațiunea de partaj și atribuire a curții imobilului din- Sector 2 este lovită de nulitate absolută, conform art. 20 alin. 5 din Legea 10/2001, și nu poate produce efecte juridice în privința reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că imobilul din-, sector 2 fost proprietatea tatălui său și în mod ilegal și abuziv a fost preluat de către stat prin Decretul 92/1950.
Întrucât a formulat o acțiune în revendicare a imobilului, respinsă, și o acțiune de anulare a vânzării în baza Legii 112/1995, respinsă, a insistat în restituire în baza Legii 10/2001.
Prin dispoziția nr. 8713/28.08.2007 a Primarului General al Municipiului B i-a fost restituit terenul curții, insa când s-a dus la pentru a întocmi proces verbal de predare, i s-a comunicat că, prin dispoziția nr. 1175/03.08.2007, Primarul General a atribuit terenul curții familiei, în baza sentinței civile 9928/2005 pronunțate de Judecătoria Sector 2.
Reclamantul a arătat că sentința civilă nr. 9928/2005 nu îi este opozabilă, iar familia nu avea nici un metru de teren în curte și nici o cotă indiviză din curte pentru a putea fi în indiviziune cu Primăria și a putea cere ieșirea din indiviziune pe terenul curții; familia a cumpărat doar casa și terenul de sub casă, astfel încât operațiunea de acaparare a terenului curții este frauduloasă și cu încălcarea art. 20 alin. 5 din Legea 10/2001, care interzice expres asemenea operațiuni și le declară nule absolut, sancțiune care se impune a fi aplicată atât în privința sentinței civile nr. 9928/2005, cât și a dispoziției de atribuire către familia.
În drept, au fost invocate prev. art. 20 alin 5 din Legea 10/2001.
La data de 10.01.2008, prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus precizare la acțiune, în sensul că solicită să se constate că sentința civilă nr. 9928/2005 este ineficientă, nu îi este opozabilă și nu poate produce efecte juridice valabile în persoana sa, fiind dată și cu încălcarea art. 21 alin 5 din Legea 10/2001, care prevede o nulitate absolută expresă pentru încălcarea sa nefiindu-i opozabilă, nu poate să stabilească niște drepturi care să încalce dreptul său de proprietate; de asemenea, a solicitat să se constate și că dispoziția nr. 1175/03.08.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B prin care s-a efectuat partajul și atribuirea terenului curții imobilului din- Sector 2 este lovită de nulitate absolută, deoarece încalcă art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001, care sancționează expres cu nulitate absolută orice fel de act juridic de înstrăinare a imobilului notificat.
Pârâții și au depus întâmpinare la data de 10.01.2008 prin Serviciul Registratura, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, introdusă de o persoană care nu are calitate procesuală activă și nici interes, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Cu referire la excepția inadmisibilității, au arătat, în privința primului capăt de cerere, că reclamantul solicită să se constate neopozabilitatea sentinței civile nr. 9928/ 08.12.2005, solicitare ce nu poate fi primită, deoarece nu cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept potrivit art. 111 pr.civ. ci constatarea unei situații juridice firești ce rezultă din efectele actului de justiție, respectiv opozabilitatea acestuia față de părțile litigante ori față de succesorii lor în drepturi etc. motiv pentru care solicitarea este vădit superfluă și inadmisibilă.
În privința celui de al doilea capăt de cerere, acesta este în totală contradicție cu orice normă procesual civilă și în conflict cu toate dispozițiile de drept material sau procesual incidente în materia nulității absolute ca sancțiune de drept.
În primul rând, temeiul juridic al nulității absolute invocat de reclamant, art. 20 din Legea 10/2001, nu are nici un fel de legătură cu petitul cererii, acesta referindu-se strict la măsurile reparatorii datorate de către Primărie, nefăcându-se în nici un mod vorbire despre vreun caz de nulitate absolută.
În al doilea rând, reclamantul încearcă să eludeze normele procesuale civile referitoare la controlul judiciar ca fundament al căilor de atac ordinare sau extraordinare și instituția intervenției voluntare în proces, reglementată de disp. art. 49-56 pr.civ - sancțiunea nelegalității dispozițiilor unor hotărâri judecătorești se realizează exclusiv pe calea controlului judiciar, iar nu pe calea unei acțiuni separate, iar reclamantul putea să intervină în procesul de partaj, însă nu a făcut-o (și astfel ar fi putut exercita căile legale de atac).
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și interesului, au arătat că reclamantul nu a fost parte în procesul de partaj judiciar, nu deține nici un drept asupra terenului și nu are decât un drept de creanță asupra Primăriei Municipiului B constând în măsurile reparatorii ce i-au fost stabilite spre acordare, astfel încât nu poate solicita anularea unei hotărâri judecătorești prin care s-a sistat o stare de indiviziune existentă între alte persoane.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că au devenit proprietarii imobilului conform contractului de vânzare cumpărare 03/10.09.1996 încheiat în baza Legii 112/1995.
Cu reclamantul au avut mai multe procese, toate pierdute de acesta, iar după ce au fost recunoscuți în mod succesiv proprietari de drept, au solicitat ieșirea din indiviziune. Prin titlul de proprietate nr-, Primăria Municipiului B le-a acordat cota indiviză de teren aferent imobilului în suprafață de 89,09 mp, titlul stabilind starea de indiviziune cu Primăria.
În legătură cu opozabilitatea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus sistarea stării de in diviziune, au arătat că hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat sunt opozabile, în egală măsură părților litigante și terților potrivit art. 1200 pct. a civ. iar art. 20 alin 5 din Legea 10/2001 invocat de reclamant în textul cererii de chemare în judecată nu are nici o legătură cu obiectul prezentei acțiuni, câtă vreme articolul respectiv vorbește de măsurile reparatorii propuse de Primăria Municipiului
În ceea ce privește dispoziția 8713/28.08.2007 emisă de Primăria Municipiului B, aceasta a fost revocată întrucât Primăria Municipiului B, constatându-se că a fost emisă din eroare; ulterior, prin decizia 8986/30.10.2007 emisă de Primăria Municipiului B, s-a corectat greșeala anterioară, reclamantului asigurând-i-se în prezent posibilitatea obținerii despăgubirilor prin echivalent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 115, 111, 49-56 pr.civ, art. 1201, art. 728 civ.
La data de 15.02.2008, prin Serviciul Registratură, reclamantul a precizat din nou cererea de chemare în judecată, învederând că temeiul de drept al acțiunii este reprezentat de art. 21 pct. 5 din Legea 10/2001 (fost art. 20 pct. 4) și are un singur capăt de cerere, și anume constatarea nulității absolute a operațiunii judiciare de partaj și atribuire a imobilului, motivând că pentru el hotărârea este un fapt juridic, o prezumție relativă pe care o poate răsturna în calitate de terț, deoarece îi încălca dreptul la restituirea în natură la care are vocație încă din momentul înregistrării notificării de restituire; pe de alta parte, nu a putut ataca sentința respectivă întrucât nu a fost parte în procesul finalizat cu pronunțarea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 3285/1 0.044.2008, Judecătoria Sectorului 2 admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, și cu, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria a arătat că obiectul cererii este reprezentat de constatarea nulității absolute a operațiunii judiciare de partaj și atribuire a imobilului, măsură dispusă prin sentința civilă nr. 9928/2005, care nu poate fi anulată decât printr-o cale de atac, iar nu printr-o cale separată, neputându-se eluda normele procesuale referitoare la controlul judiciar; a mai arătat că cererea de constatare a nulității absolute a operațiunii judiciare de partaj și atribuire a imobilului nu poate fi un capăt de cerere, ci doar un mijloc de proba în cadrul unui alt proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 3.07.2008.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că instanța de fond a încălcat art. 3.civ atunci când a susținut că nu are dreptul la acțiune făcând referire la legislația în general privind hotărârile judecătorești, ca si art. 6 din - nu se poate ca o instanță de judecată să refuze să judece o cerere cu motivarea că acea cerere nu există, fiind un mijloc de probă în cadrul unui eventual proces.
Apelantul a mai arătat că nu a avut nici o cale de atac ordinară sau extraordinară împotriva acelei hotărâri, pentru că nu a fost citat și nu a fost parte în proces, părțile ascunzând situația juridică a imobilului și inducând în eroare instanța de judecată, care în aceste condiții a fraudat art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 prin hotărârea sa.
În aceste condiții, a solicitat să se constate că sentința de partaj reprezintă doar un act juridic pentru terți, în categoria cărora se încadrează și el, însă trebuie să aibă posibilitatea să atace acel act juridic care îi încalcă dreptul, mai ales atunci când acesta cuprinde o fraudă de lege.
În drept, au fost invocate prev. art. 3.civ. art. 282 și urm., art. 6 din
Prin decizia civilă nr. 1351/29.10.2008 pronuntata de Tribunalul București Sectia a IV-a Civilă a fost respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
"În primul rând, se impune precizarea ca cererea de chemare în judecată a fost succesiv precizată.
Astfel, la data de 10.01.2008, prin Serviciul Registratura, reclamantul a depus precizare la acțiune (fila 19 dosar fond), în sensul că soli să se constate că sentința civilă nr. 9928/2005 nu îi este opozabilă și să se constate și că dispoziția nr. 1175/03.08.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B este lovită de nulitate absolută.
Ulterior, la data de 15.02.2008, prin Serviciul Registratura, reclamantul a precizat din nou cererea de chemare în judecată, învederând ca aceasta are un singur capăt de cerere, și anume constatarea nulității absolute a operațiunii judiciare de partaj și atribuire a imobilului (fila 79 dosar fond).
Se constată deci că cererea de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost investită Judecătoria, în urma precizărilor succesive, avea ca obiect constatarea nulității absolute a operațiunii judiciare de partaj și atribuire a imobilului; întrucât această măsură a fost dispusă prin sentința civilă nr. 9928/2005, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, este constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 9928/2005.
Or, prin raportare la cele reținute anterior, în mod corect a arătat instanța de fond că această cerere este inadmisibilă, de principiu "desființarea" unei sentințe judecătorești fiind posibilă doar pe calea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin formularea unei cereri de constatare a nulității absolute a acesteia.
Faptul că apelantul reclamant nu a avut la dispoziție nici o cale de atac ordinară sau extraordinară împotriva acelei hotărâri, pentru că nu a fost parte în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii judecătorești respective nu poate duce la admisibilitatea unei cereri de constatare a nulității absolute a acestei sentințe, astfel cum se solicită în cauza de față, pentru considerentele indicate anterior referitoare la modalitățile de "desființare" a hotărârilor judecătorești.
Pe de altă parte, nu se poate aprecia că, soluționând cererea de constatare a nulității absolute a sentinței prin prisma excepției inadmisibilității, instanța de fond a încălcat prev. art.3 civ și art.6 din, întrucât calea legală de urmat în această situație era fie formularea unei cereri de chemare în judecată prin care să solicite să se constate inopozabilitatea sentinței (iar nu nulitatea absolută a acesteia), urmată de formularea unei cereri de revendicare îndreptată împotriva intimaților pârâți, fie direct o acțiune în revendicare, în cadrul acestui din urma proces invocând ca apărare de fond faptul că sentința pronunțată nu îi este opozabilă și are doar valoarea unui mijloc de probă care poate fi combătut (aceste considerente venind să suplinească motivarea instanței de fond).
În fine, se observă și faptul că, în cadrul motivelor de apel, se solicită să se constate inopozabilitatea sentinței civile nr. 9928/2005, cerere care însă încalcă prev. art. 294.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, în baza art. 296. Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, în baza principiului culpei procesuale urmând a fi respinsă și cererea apelantului reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată."
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocand urmatoarele motive:
" Art. 309 pct. 9 Cod procedură civilă
Decizia atacată se referă strict la căile de atac ordinare sau extraordinare când susține inadmisibilitatea unei acțiuni în nulitate absolută, fără însă să arate de ce nu aplică o normă imperativă în cauză, și anume art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 și art. 21.1 din Normele de Aplicare din 03.04.2007.
Art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 sancționează cu nulitate absolută orice înstrăinare a unui imobil și prin orice mijloace dacă imobilul respectiv era notificat și revendicat conform Legii 10/2001.
Mijlocul prin care imobilul a fost înstrăinat, este atribuirea printr-o sentință a imobilului, deci înstrăinarea lui prin atribuire în acel partaj așa-zis judiciar, pentru că părțile au fost de conivență și prin fraudarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 au înstrăinat imobilul.
2. Vă să constatați că nu este vorba de o simplă acțiune în constatarea nulității absolute a unei hotărâri judecătorești și cum se arată în decizia atacată - ci de încălcarea unei norme imperative (art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001), prin intermediul unei hotărâri.
Prin înțelegerea dolozivă între pârâții și jurista primăriei, s-a ocolit Legea 10/2001 - iar instanța de fond a dat hotărâre conform înțelegerii părților fără a verifica publicitatea electronică a primăriei privind Legea 10/2001 Desigur, conform învoielii dintre părți, primăria nu a declarat apel, hotărâre a devenind definitivă și irevocabilă.
Deci, vă să constatați că nu este vorba de o acțiune simplă de anulare a unei hotărâri judecătorești, ci de o încălcare a art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001, prin intermediul unei hotărâri judecătorești, încălcare sancționată cu nulitate absolută.
Dacă acea hotărâre nu îmi este opozabilă și pentru mine reprezintă doar un act juridic ce conține o prezumție relativă pe care o pot răsturna, atunci acel act juridic, acea hotărâre poate fi anulată.
3.-mi accesul la un tribunal, instanțele au încălcat și art. 6 și 13 din CEDO.
Cum să ne apărăm când printr-o hotărâre judecătorească se eludează o normă imperativă care ne protejează pe noi, care nu suntem parte în procesul respectiv? Nu avem nici o cale de atac ordinară sau extraordinară împotriva acelei hotărâri pentru că nu am fost citați și nu am fost parte în proces în care părțile ascunzând situația juridică a imobilului au indus în eroare instanța de judecată care în aceste condiții a fraudat art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 prin hotărârea sa.
Norma imperativă care sancționează cu nulitatea absolută orice înstrăinare a unui imobil notificat (art. 21 alin. 5 din Lg. nr. 10/2001 și art. 21.1 lit. a, b și c din normele de aplicare a Lg. nr. 10/2001 din 03.04.2007) poate fi încălcată de o instanță printr-o hotărâre și nu mai există pentru terț, persoana vătămată prin acea hotărâre nici o cale de apărare a drepturilor sale încălcate, după instanța de fond și de apel, acțiune în constatarea nulității absolute fiind considerată inadmisibilă.
Vă să admiteți recursul, să casați decizia atacată, să admiteți apel și să trimiteți cauza la rejudecare pe fond."
Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Cererea reclamantului privind constatarea nulitatii absolute a unei hotarari judecatoresti a fost in mod corect respinsa ca inadmisibila de prima instanta, solutia fiind in mod corect mentinuta in apel.
Astfel, anularea, desfiintarea sau casarea unei hotarari judecatoresti se poate realiza doar prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege, intrucat hotararile judecatoresti nu sunt simple acte juridice ale unor parti, ci acte jurisdictionale prin care s-a statuat asupra elementelor de fapt si de drept deduse judecatii. Anularea, desfiintarea sau casarea unei hotarari judecatoresti se poate realiza doar prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege, independent de temeiul juridic al nulitatii invocate, inclusiv pentru situatia in care se invoca art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 ca temei al nulitatii.
Pentru cei care nu au fost parte in procesele care au fost solutionate prin hotararile judecatoresti respective, situatie in care se afla si reclamantul, sanctiunea nu este nulitatea hotararii, ci inopozabilitatea acesteia fata de cei care au calitatea de terti, inopozabilitate pe care acestia o pot invoca ori de cate ori, in exercitarea propriilor drepturi, li se opune o hotarare judecatoreasca care priveste alte parti.
De altfel, invocand art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 reclamantul pleaca de la premisa eronata ca partajul judiciar ar constitui un act juridic de instrainare. Or, instrainarea presupune un acord de vointa in acest sens, in timp ce partajul judiciar este o modalitate de incetare a unei stari de indiviziune sau coproprietate, independenta de un acord de vointa.
Faptul ca reclamantul a inteles sa promoveze o actiune incompatibila cu modalitatile legale in care o hotarare judecatoreasca poate fi desfiintata nu constituie o incalcare a dreptului la un tribunal.
Instantele nu au incalcat dreptul reclamantului la un tribunal, intrucat acesta are posibilitatea de a formula actiuni in justitie prin care sa tinda la inlaturarea efectelor hotararii judecatoresti de partaj a carei nulitate o invoca in prezenta cauza. Astfel, reclamantul putea contesta dispozitia prin care i-au fost oferite despagubiri, in cadrul contestatiei putand invoca inopozibilitatea hotararii de partaj. De asemenea, stabilind un cadru juridic adecvat, reclamantul putea invoca si nulitatea absoluta a ordinului prefectului nr. 1160/13.10.1999 si a titlului de proprietate nr. 18486/2/18.10.1999 prin care s-a stabilit "trecerea, in indiviziune", in proprietatea paratilor a suprafetei de 89,09 mp teren, in conditiile in care acestia "aveau" deja terenul ca efect al contractului de vanzare-cumparare nr. 3/1996 si, chiar in masura in care se aprecia ca acestia nu au dobandit proprietatea asupra terenului intrucat contractul de vanzare-cumparare nu fusese incheiat in forma autentica, acestia nu puteau dobandi decat suprafata de teren de sub constructie, deci o suprafata de teren strict delimitata ca intindere si localizare, iar nu o suprafata de teren indiviza, cum se mentioneaza in titlul de proprietate nr. 18486/2/18.10.1999.
In consecinta, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 1351/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B, prin Primar General, si,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MS
.red.
2 ex./12.05.2009
Jud Apel Secția a IV-a Civilă
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
