Acțiune în constatare jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2836/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 27.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Learciu Stere
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea, în complet de divergență a apelului formulat de apelanții - reclamanți, () și, împotriva sentinței civile nr. 1479 /02.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CAMERA DEPUTAȚILOR - PRIN PREȘEDINTE, BISERICII ORTODOXE ROMÂNE și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă avocat -, în calitate de reprezentant al apelanților - reclamanți, () ȘI, în baza împuternicirii nr-, eliberată de Baroul București, consilier parlamentar, în calitate de reprezentant al intimatei pârâte CAMERA DEPUTAȚILOR PRIN PREȘEDINTE în baza împuternicirii (fila 15), consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, în baza delegației nr.2081 / 17.03.200 (fila 36), lipsind intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelanților - reclamanți apreciază că, se impune, față de temeiul juridic al cauzei, care face trimitere direct la dispozițiile Legii nr.33/1994, ar fi obligatorie și participarea reprezentantului Ministerului Public, în raport de capătul doi de cerere privind exproprierea pentru utilitate publică, precizând că, în faza inițială, nu a formulat o astfel de cerere.
Apărătorul intimatei - pârâte Bisericii Ortodoxe Române solicită respingerea cererii, întrucât se tinde la schimbarea încadrării juridice, de fapt cererea este formulată la limita unei noi cereri.
Apărătorul intimatei - pârâte Camera Deputaților solicită respingerea cererii.
Consilierul juridic al intimatului - pârât Municipiul B prin Primarul General lasă la aprecierea instanței modalitatea soluționării acestei cereri.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere că în faza de fond a cauzei a fost stabilit cadrul procesual, nefiind pusă problema participării, la acel moment, a reprezentantului Ministerului Public,față de temeiul legal al sesizării, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelului.
Apărătorul apelanților - reclamanți, () și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea, în tot, a hotărârii atacate cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, față de următoarele considerente:
Consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul soluționări excepției de inadmisibilitate a acțiunii introductive, față de dispozițiile Legii nr.10/2001, apreciază că excepția inadmisibilității nu este întemeiată, întrucât obiectul cauzei îl formează un corp de proprietate dezmembrat dintr-un imobil preluat de Statul Român și care are alt regim juridic, față de acel corp de proprietate aflat în curtea Parlamentului României și în proprietatea Statului Român.
Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, notificarea formulată privind cererea de restituire în natură, nu poate fi soluționată decât pe calea acestei legi, or, ulterior, prin formularea acestei cereri și având în vedere că reclamanți au considerat că imobilul este amplasat în afara perimetrului -ui Parlamentului, respectiv și str. -, iar ca urmare a sistematizării zonei, astăzi, o mare parte din teren se află în curtea -ui Parlamentului.
Se pune întrebarea, dacă este posibil ca această cauză să formeze obiectul notificării pentru acest corp de proprietate, în sensul dacă există posibilitatea ca Primăria Municipiului B să soluționeze notificarea pentru acest corp de clădire, care nu se află în proprietatea statului.
Prin urmare, pretențiile reclamanților, se referă, potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.137/2000, la ceea ce nu s-a respectat la momentul exproprierii imobilului, prezenta cauză este de fapt o contestație la despăgubirile solicitate în temeiul Decretului 467/1979 și cu aplicarea Legii nr.33/1994.
Arată că cele două corpuri de proprietate nu au fost identificate, deci nici cele două proceduri nu pot fi finalizate în mod concret.
Apărătorul CAMEREI DEPUTAȚILOR solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de către Tribunalul București, ca temeinică și legală.
Apărătorul BISERICII ORTODOXE ROMÂNE solicită respingerea apelului.
Cât timp s-a solicitat restituirea în natură și nu prin echivalent bănesc, ceea ce înseamnă două temeiuri legale, această situație nu poate fi reglementată prin dispozițiile Legii nr.137/2000, iar obiectul cererii este reprezentat de revendicarea imobilului situat în B,-, sector 5.
Susține că Primăria Municipiului Bac onstatat că nu este competentă, a procedat la trimiterea dosarului, spre soluționare unei alte autorități competente, în opinia sa, această situație echivalează cu soluționarea notificării. Camera Deputaților urmează să soluționeze notificarea formulată privind acordarea de despăgubiri pe temeiul Legii nr.10/2001.
Reclamanții nu au făcut demersuri impuse de prevederile Legii nr.137/2000.
Consilierul juridic al intimatului - pârât MUNICIPIUL PRIN PRIMARUL GENERAL solicită respingerea apelului, ca nefondat. menținerea hotărârii de fond, ca temeinică și legală
La momentul apariției Legii nr.137/2000, anterior apariției Legii nr.10/2001,dar și în prezent, terenul este și rămâne în domeniul public al statului.
De altfel și părțile au formulat notificare, în temeiul Legii nr.10/2001, la un an după apariția acestui act normativ.
În replică, apărătorul apelanților - reclamanți arată că temeiurile cererii sunt prevederile art.480 din Codul Civil și, în subsidiar, dispozițiile Legii nr.137/2000.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 din Codul d e procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 04.05.2009.
Pronunțată în ședința publică de la 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Dosar nr- (2836/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.279
Ședința publică din 04.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea - în complet de divergență - a apelului formulat de apelanții - reclamanți, () și, împotriva sentinței civile nr. 1479/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CAMERA DEPUTAȚILOR - PRIN PREȘEDINTE, BISERICII ORTODOXE ROMÂNE și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 27.04.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 04.05.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 07.02.2008 reclamanții, - și - - au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parlamentul României prin Președintele Camerei Deputaților, Bisericii Ortodoxe Române și Municipiul B prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat în B, fosta-, sector 5, compus din teren în suprafață totală de 450. și 2 corpuri de casă, să se constate că reclamanții sunt proprietarii imobilului, cu consecința repunerii în situația anterioară cu privire la partea din imobil inclusă în perimetrul actual al -ui Parlamentului României, respectiv 225. teren aferent corpului A de proprietate în temeiul art.2 din Legea nr.137/2000 și art.21 și urm. din Legea nr.33/1994, prin restituirea în natură, iar dacă se constată declararea imobilului de utilitate publică, să fie obligat statul să le acorde despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea părții de imobil menționată, iarîn subsidiar, să fie obligați pârâții, ca în urma comparării titlurilor să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 225. respectiv partea de imobil din fosta-, sector 5, ce urmează a fi identificată printr-o expertiză topografică.
În fapt, s-a arătat că imobilul, în parte se află în proprietatea Municipiului B, afectat de noul amplasament al străzii - (carosabil și trotuar), pentru care s-a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, formulată la Primăria Municipiului B, iar cealaltă parte a fost preluat ca teren aferent obiectivului "Casa ", aflat în curtea -ui Parlamentului, neputându-se identifica, întrucât nu se permite accesul într-un astfel de obiectiv strategic, practic, nici Municipiul B nereușind să soluționeze notificarea pentru partea deținută din imobil aflată în proprietatea statului.
În plus, partea de imobil care nu se află în deținerea Municipiului B, face parte dintr-o suprafață mai mare de 11 ha, transmis cu titlu gratuit în proprietatea pentru realizarea Catedralei, astfel că pentru această parte nici nu există calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr.10/2001, dar nici nu se poate preciza exact situarea imobilului, fără o expertiză tehnică.
Reclamanții au arătat că terenul de 450. și cele două construcții au fost expropriate prin Decretul nr.152/07.05.1980, anexa 3, poziția 206, despăgubirile s-au stabilit doar pentru construcții conform Decretului nr.647/1979, fiind evident subevaluate, pentru teren nestabilindu-se vreo despăgubire.
Or, exproprierea a fost una abuzivă, în contra Constituției României de la acea dată, a art.481 Cod civil, a tratatelor internaționale la care România era parte.
Referitor la capătul 2 de cerere, privind constatarea calității de proprietari ai reclamanților asupra imobilului, s-a arătat că este adevărat că prin Legea nr. 1137/2000, s-a dispus căterenul este și rămâne în domeniul public al statului, dar se admite implicit caracterul abuziv al preluării, întrucât se trimite la Legea nr.33/1994, pentru obținerea de despăgubiri, dar potrivit art.116 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, deținute de instituții publicese restituie în natură, ceea ce înseamnă că Legea nr.137/2000 exclude de la aplicare Legea nr.10/2001, solicitând ca restituirea în natură să se facă întemeiul primei Legi - nr. 137/2000, reclamanții fiind de acord și cu un alt teren în schimb.
Privitor la cel de-al treilea capăt de cerere, formulat în subsidiar, privind compararea titlurilor, s-a arătat că statul nu avea decât detenția bunului, astfel că nu putea vinde în mod valabil, fiind inacceptabil să facă liberalități cu bunul preluat abuziv, Ortodoxe Române, care, la rândul său, nu deține un titlu valabil, acesta provenind de la un neproprietar, în timp ce titlul reclamanților este un titlu perfect valabil, perfectabil și mai bine caracterizat.
În drept, s-au invocat prevederile art.480-481 cod civil raportat la art.2 din Legea nr. 137/2000.
La data de 20.03.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că pentru Parlament, va fi chemată în judecată Camera Deputaților prin Președinte, iar ulterior, la data de 12.06.2008, s-a precizat temeiul de drept al acțiunii în cauză - art.480-481 Cod civil, art.2 din Legea nr. 137/2000 și art.21 și urm. din Legea nr. 33/1994 și art.1 alin.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO.
Camera Deputaților României și Bisericii Ortodoxe Române au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea acțiunii.
S-au administrat în cauză probele cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1479/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu și s-a respins acțiunea modificată, ca inadmisibilă.
Inadmisibilitatea acțiunii a fost avută în vedere și ca urmare a precizării, temeiului de drept - 480-481 Cod civil, Legea nr. 137/2000, Legea nr. 33/1994 și art. 1 Protocolul 1 adițional la CEDO, potrivit următoarelor argumente:
Pentru partea de imobil aflată în proprietatea Municipiului B și temeiul de drept - 480 Cod civil, s-a constatat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare de drept comun, formulată după data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, care prevede o procedură prealabilă administrativă obligatorie declanșată prin notificarea persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor ce fac obiectul reglementării legii speciale, respectiv la măsuri reparatorii.
Susținerea că notificarea nu se poate soluționa de către Municipiul B, întrucât nu este identificat imobilul, nu a fost primită, identificarea urmând a fi făcută prin înscrisuri și expertize extrajudiciare.
Cu privire la parte de imobil cuprinsă în perimetrul -ui Parlamentului, pentru care administrator este Camera Deputaților, și pentru care se solicită restituirea în natură, s-a apreciat, de asemenea, inadmisibilitatea acțiunii.
Pe de o parte, inadmisibilitatea decurge din faptul că imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.152/1980 privind construirea unor artere de circulație, exproprierea unor terenuri și construcții, precum și scoaterea din funcțiune și demolarea unor construcții în vederea sistematizării zonei centrale a Municipiului B și abia ulterior, printr-un alt act de expropriere, bunurile au avut ca scop obiectivul "- Parlamentului" - scopul exproprierii fiind atins.
Or, art.2 din Legea nr. 137/2000 prevede că eventualele pretenții pentru terenurile expropriate pentru cauză de utilitate publică ce se află în perimetrul terenului aferent -ui Parlamentului pot fi valorificate în baza Legii nr. 33/1994, or, potrivit art.35 din Legea nr. 33/1994, restituirea în natură este exclusă în situația în care scopul exproprierii a fost atins.
Mai mult, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, pretențiile în baza Legii nr. 33/1994 nu mai pot fi valorificate, dacă privesc imobile expropriate în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, ci în condițiile și termenele prevăzute în cuprinsul Legii nr.10/2001, în acest sens fiind și Decizia dată în recursul în interesul legii nr.53/04.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tot astfel, potrivit art.11 din Legea nr. 213/1998, bunurile proprietate publică, astfel cum sunt terenurile în cauză, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Legea nr. 137/2000 a fost adoptată tocmai pentru a statua caracterul terenului aferent -ui Parlamentului, ca fiind domeniul public al statului și faptul că deciziile privind destinația și folosirea acestuia, se iau prin hotărâre a Parlamentului, schimbarea regimului juridic al terenului se poate dispune numai prin lege.
Inadmisibilitatea acordării de despăgubiri în temeiul Legii nr. 137/2000 și Legii nr. 33/1994 stă, așadar, și în faptul că bunurile nu s-au expropriat direct de la fostul proprietar, pentru obiectivul de investiții "- Parlamentului" la acel moment, bunul aflându-se deja în proprietatea statului, prin Decretul anterior nr.152/1980, susmenționat.
În plus, s-a reținut că prin nr.OUG19/2005 privind realizarea ansamblului arhitectural Catedrala, s-a procedat la predarea - preluarea terenului în vederea realizării acestui obiectiv cultural - religios, terenul nemaifiind deținut de către Parlamentul României.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță s-a aflat într-o gravă eroare de fapt și de drept, întrucât reclamanții au făcut precizări, în sensul că nu li se poate rezolva notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru corpul B de clădire, din str. -, de către Municipiul B, câtă vreme această parte de imobil nu poate fi identificată, întrucât cealaltă parte - corpul A, de asemenea neidentificat, se află în curtea -ui Parlamentului, însăși Camera Deputaților recunoscând pretențiile reclamanților, în sensul că pentru această parte de imobil urmează a se acorda despăgubiri conform art.2 din Legea nr. 137/2000 - temeiul juridic invocat în acțiune.
Or, prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, practic s-a încălcat accesul liber la justiție, în condițiile în care, reclamanții erau îndreptățiți la o soluționare pe fond a cererii și efectuarea unei expertize tehnice lămuritoare de identificare a întregului imobil - corpul A și corpul
În mod greșit apoi, s-a respins cererea ca inadmisibilă privind aplicarea art.2 din Legea nr. 137/2000, în condițiile în care imobilul nu a fost preluat direct de la proprietari în patrimoniul statului, în scopul realizării obiectivului "- Parlamentului", el fiind deja preluat la stat printr-un decret anterior și aflat în patrimoniul acestuia la momentul stabilirii obiectivului susmenționat și în mod greșit - s-a mai arătat - s-a considerat că Legea nr. 137/2000 nu ar putea fi aplicabilă, în condițiile în care, la momentul formulării prezentei acțiuni, terenul de la Parlamentul României a trecut în proprietatea Ortodoxe Române, în anul 2005, prin nr.OUG19 - această interpretare fiind una eronată, aplicabilitatea Legii nr. 137/2000, fiind în continuare, de actualitate, cu trimitere la prevederile Legii nr. 33/1994.
Legea nr. 137/2000 urmărește păstrarea imobilelor ce fac obiectul său de reglementare în proprietatea statului (perimetrul - Parlamentului fiind tratat ca obiectiv strategic), legiuitorul înțelegând să acorde drepturi bănești, dar art.16 din Legea nr.10/2001 prevede restituirea acestor imobile în natură - terenul fiind în prezent liber, fără destinația pe care a avut-o la data preluării, or posibilitatea restituirii în natură nu se poate constata decât pe fond, printr-o expertiză de specialitate, care i-a fost respinsă de prima instanță, prin respingerea ca inadmisibilă, în mod eronat, a acțiunii.
Dar, chiar pentru stabilirea dreptului la despăgubiri, era necesară, de asemenea, efectuarea unei expertize tehnice - probă ce ar fi urmat să fie încuviințată pe fond.
Pe de altă parte, pentru acest corp de imobil, aflat în administrarea -ui Parlamentului, Primăria Municipiului B nu are competența de a acorda despăgubiri, în cadrul Legii nr.10/2001.
S-a solicitat admiterea apelului, respingerea excepției inadmisibilității și administrarea probelor solicitate, inclusiv expertiză evaluatoare topografică și în construcții, cu consecința admiterii acțiuni și restituirii în natură a corpului A de proprietate cuprins în perimetrul -ui Parlamentului României sau în echivalent și, în subsidiar, pe calea comparării titlurilor, obligarea pârâților la restituirea acestei părți de imobil, reclamanților, în deplină proprietate și posesie.
Intimata Ortodoxă Română a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea apelului, reclamanții având calea obținerii de despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001, avându-se în vedere și deciziile date în recursurile în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.53/2007 și nr.33/2008, iar soluția în temeiul Legii nr.10/2001 nu poate deposeda de bun, unitatea de cult.
Intimata Camera Deputaților a depus, de asemenea, întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât potrivit Legii nr. 226/28.10.2008, terenul aferent -ui Parlamentului este și rămâne domeniul public al statului și în administrarea Camerei Deputaților și a Senatului (deci doi administratori), iar în conformitate cu prevederile nr.OUG19/2005 privind realizarea Catedrala, aprobată cu modificări prin Legea nr. 261/2005, Camera Deputaților a predat în proprietatea Ortodoxe Române terenul, din care face parte și imobilul prezentei cauze, destinat exclusiv realizării Catedrala - cu titlu gratuit - astfel că terenul nu mai este un teren aferent -ui Parlamentului și nu se mai supune prevederilor art.2 din Legea nr. 137/2000.
În apel, reclamanții au solicitat administrarea probei cu o expertiză topografică, având ca obiectiv identificarea terenului în cauză - ce nu intră în prevederile Legii nr.10/2001, potrivit acțiunii - probă respinsă de către C, cu aprecierea că ea nu este utilă în acest moment procesual, în apel, în condițiile în care, criticile vizează nelegalitatea soluției de inadmisibilitate și nu fondul cauzei, care nu a primit o rezolvare în primă instanță.
Apelul nu este fondat.
Curtea constată că prima instanță a respins în mod legal acțiunea în revendicare formulată la data de 07.02.2008, ca inadmisibilă, în raport de temeiul de drept prevăzut în speță - art.480-481 Cod civil, art.2 din Legea nr. 137/2000 cu raportare la art.35 din Legea nr. 33/1994, pentru partea de imobil - denumit corpul A - aflat în perimetrul -ui Parlamentului la data adoptării Legii nr. 137/2000, dar predat în proprietatea Ortodoxe Române prin nr.OUG19/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 261/2005.
Privitor la cererile vizând restituirea în natură a imobilului ce face obiectul acțiunii - "corpul A" -, inclusiv pe capătul de cerere formulat în subsidiar, pe compararea de titluri, acțiunea în revendicare formulată direct la instanță, după data introducerii în vigoare a Legii nr.10/2001 (14.02.2001), respectiv la data de 07.02.2008, nu-și mai poate găsi soluționarea decât în condițiile, termenele și întreaga procedură prevăzută de Legea nr.10/2001, care conține un întreg capitol special pentru imobilele expropriate în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Prin urmare, revendicarea întemeiată pe dreptul comun - art.480-481 Cod civil, este exclusă în acest caz, potrivit principiuluispecialia generalibus derogant, legea specială - Legea nr.10/2001, având prioritate de aplicare, astfel cum statuează și decizia nr.33/2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Susținerea apelanților că pentru acest corp A de imobil ar fi exclusă aplicarea Legii nr.10/2001, este greșită, întrucât capitolul prevăzut pentru reparațiile acordate pentru exproprierea de imobile nu prezintă excepțiuni, mai mult, Legea nr.10/2001 conține o reglementare amplă și de substanță de care persoanele îndreptățite se pot prevala.
Susținerea apelanților că Legea nr.10/2001 ar fi exclusă de la aplicare, prin faptul că pentru terenul aflat în perimetrul -ui Parlamentului există o lege specială de aplicare - Legea nr. 137/2000, nu poate fi primită, cu următoarele argumente:
Fără îndoială că Legea nr.137/2000 a constituit legea specială de aplicare în cazul reclamanților, dar până la data intrării în vigoare a noii legi speciale de reglementare a măsurilor reparatorii prevăzute pentru imobilele preluate abuziv la stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 - Legea nr.10/2001.
Astfel, Legea nr.137/2000 declara terenul aferent -ui Parlamentului ca fiind domeniu public al statului, fiind exclus de la restituirea în natură, eventualele pretenții în despăgubiri putând fi solicitate în baza Legea nr. 33/1994 - considerată dreptul comun în materie de acordare de măsuri reparatorii în cazul imobilelor expropriate, în raport cu noua Lege nr.10/2001 - lege specială - având un capitol distinct de reglementare a acestei materii, astfel cum s-a stabilit și în decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.53/2007.
Prin decizia sus-menționată s-a statuat apoi, că în acțiunile vizând acordarea de măsuri reparatorii, formulate după data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, Legea nr. 33/1994 nu-și mai găsește aplicarea, persoanele îndreptățite urmând a-și obține măsurile reparatorii în cadrul noii legi.
Susținerea că în cadrul Legii nr.10/2001, Camera Deputaților și Senatului nu ar avea calitatea de unități deținătoare în sensul legii susmenționate, și deci competența de soluționare a notificării formulate pentru imobilul în litigiu, nu poate fi primită, întrucât nu s-ar explica de ce în cadrul Legii nr. 137/2000, cele două instituții ar avea căderea să soluționeze pretențiile persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat, dar nu ar mai avea competența ca "unități deținătoare" să emită decizii motivate privind oferta de despăgubire pentru același imobil, în cadrul Legii nr.10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Susținerea - constată Curtea - este menită mai mult pentru a justifica o acțiune în revendicare/despăgubiri, adresată în mod direct instanței, potrivit temeiurilor de drept precizate de reclamanți, inclusiv în completările de acțiune.
Curtea observă că reclamanții nu și-au valorificat de îndată, pretențiile în baza Legea nr. 137/2000 cu raportare la Legea nr. 33/1994, după intrarea ei în vigoare, când acțiunea în despăgubiri ce ar fi fost formulată direct instituției, ar fi primit soluția pe fond.
Or, acțiunea de față s-a declarat după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, la data de 07.02.2008, astfel că o astfel de acțiune, pentru considerentele reținute, nu a putut fi soluționată direct, pe fond, de către instanță, primind soluția de inadmisibilitate, în mod corect.
Nici critica în sensul că prima instanță a înțeles în mod eronat situația de fapt și de drept, întrucât Primăria Municipiului B nu ar putea soluționa notificarea pentru cealaltă parte de imobil - corpul B-, fără o identificare a întregului imobil în prezenta acțiune în revendicare, nu este fondată, întrucât astfel cum a reținut și prima instanță, părțile pot depune o expertiză extrajudiciară (cel puțin pentru corpul B), în plus, având deschisă calea atacării în justiție a deciziei de soluționare a notificării, respectiv lipsa de soluționare a notificării, instanța în acest ultim caz, având căderea de a soluționa ea însăși, pe fond, pretențiile din notificarea formulată, administrând probe pertinente, inclusiv expertize tehnice de specialitate (de identificare, evaluare, etc.).
Pentru toate aceste considerente, potrivit art.296 Cod procedură civilă, Curtea - în majoritate - va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1479/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CAMERA DEPUTAȚILOR - PRIN PREȘEDINTE, cu sediul în B, str. - (- nr.2-4, sector 5, BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 4 și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnodact. /9 ex./02.06.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Learciu Stere
