Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 752/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(250/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.752
Ședința publică de la 4.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1366A din 24.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
are ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă personal și asistată de avocatul -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/29.10.2008 eliberate de Baroul București (fila 10 dosar), intimata reclamantă - personal și asistată de avocatul C, în baza împuternicirii avocațiale nr. - eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând în proces și interesele intimaților reclamanți, - și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Instanța de apel în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la sentința civilă nr. 1707/0.03.2004, având în vedere că, în speță, sunt întrunite elemente obligatorii prevăzute de art. 1201 Cod civil, respectiv tripla identitate de părți, cauză și obiect. De asemenea, instanța de apel a fost într-o gravă eroare atunci când a constatat că recurenta nu are titlu locativ, față de împrejurarea că din iunie 2005 operat tacita locațiune. Chiar intimații reclamanți au recunoscut titlul deținut de recurenta pârâtă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, având în vedere următoarele:
Recurenta nu a precizat motivele pentru care hotărârea instanței de apel nu este corectă și din acest punct de vedere recursul nu este motivat.
Nu poate fi reținută critica referitoare la existența puterii de lucru judecat, având în vedere că între cele două cereri invocate de partea adversă există identitate doar în ceea ce privește obiectul și părțile, însă cauza este diferită. Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil. Dacă în prima cerere reclamanții au solicitat evacuarea pârâtei din imobil pentru că aceasta a adus importante stricăciuni și ar fi schimbat destinația și structura interioară a locuinței, în prezenta cerere se solicită evacuarea pentru lipsa titlului locativ, cauza fiind în mod evident alta.
Referitor la titlul locativ invocat de către pârâtă, nici această critică nu poate fi reținută de instanța de recurs, deoarece instanța a reținut cu putere de lucru judecat că pârâta nu se poate prevala de prorogarea termenului locațiunii după data de 08.04.2004, termenul limită până la care a funcționat această prelungire. Prin urmare, în prezent recurenta pârâtă nu deține niciun titlu locativ asupra apartamentului pe care îl ocupă, intimații reclamanții fiind îndreptățiți să solicite evacuarea acesteia.
Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 48 din 27.04.2009, pe care o depune la dosar.
Avocatul recurentei pârâte, în replică, arată că între părți a operat un schimb de locuință, astfel că nu se poate susține că pârâta nu are titlu locativ.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 octombrie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr-, reclamanții, -, - și au chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului acesteia de a încheia cu reclamanții contract de închiriere, precum și să se dispună evacuarea sa din imobilul situat în B,-, sector 2, pentru lipsa titlului locativ, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3689 din 18 aprilie 2008, Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Civilă a respins primul capăt de cerere pentru existența autorității de lucru judecat; a admis cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamanții, -, - și în contradictoriu cu pârâta; a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 4, situat în B,-,. 1, sector 2 pentru lipsa titlului locativ și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 2, astfel cum rezultă din contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2054 din 26 mai 2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați " și ", imobil restituit autorilor lor în urma promovării unei acțiuni în revendicare admise definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 788/1997 pronunțată de Tribunalul București.
Apartamentul nr. 4 este ocupat de pârâtă, aceasta justificându-și drepturile locative în baza sentinței civile nr. 1707 din 09 martie 2004, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 10415/2003 în urma dispunerii schimbului obligatoriu de locuințe, însă potrivit sentinței civile nr. 2597 din 03 aprilie 2007 pronunțate în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 2 B, irevocabilă prin neatacare, s-a stabilit că pârâta nu are dreptul de a încheia contract de închiriere cu reclamanții din acțiunea de față pentru apartamentul ocupat, astfel că aceasta nu deține un titlu locativ care să-i permită să-l folosească.
În aceste condiții, instanța a constatat faptul că, deși reclamanții sunt titularii dreptului exclusiv de proprietate asupra spațiului locativ din-, nu sunt în măsură să-și exercite plenar prerogativele conferite de acest drept, fiind împiedicați să se folosească în interes propriu de bunul lor imobil.
Totodată, pârâta nu a produs niciun titlu opozabil reclamanților care să justifice existența în favoarea sa a unui drept locativ asupra spațiului în litigiu, motiv pentru care instanța a admis acțiunea și, în baza art. 480 Cod civil, a dispus evacuarea sa din apartamentul nr. 4, situat în B,-,. 1, sector 2, pentru lipsa titlului locativ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 22 iulie 2008 declarat apel pârâta, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă la data de 29 iulie 2008.
Prin decizia civilă nr. 1366 din 24 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 3689 din 18 aprilie 2008 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 10654/-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, - și ca nefondat și a obligat apelanta la plata sumei de 750 lei către intimata -, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că un prim motiv de apel se referă la respingerea greșită de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea, față de sentința civilă nr. 1707 din 09 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
Tribunalul a reținut că, deși apelanta a indicat prin motivele de apel sentința civilă nr. 1707 din 09 martie 2004, este în mod cert vorba despre o greșeală materială, excepția fiind invocată în fața instanței de fond, avându-se în vedere cererea ce a format obiectul dosarului nr- în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 2362 din 27 martie 2007.
Potrivit art. 1201 cod civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Pentru a verifica dacă există sau nu puterea de lucru judecat, trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 Cod civil: părți, obiect și cauză.
Astfel, după cum se poate observa, între cele două cereri există identitate doar în ceea ce privește obiectul și părțile, reclamanții din prezenta cauză solicitând și în acea cauză evacuarea aceleiași pârâte din imobilul situat în B,-,. 1, sector 2, însă, așa cum a reținut și instanța de fond, cauza celor două cereri este diferită. Dacă în prima cerere s-a solicitat evacuarea pârâtei din imobil pentru că aceasta a adus importante stricăciuni și ar fi schimbat destinația și structura interioară a locuinței, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. 2 lit. b și art. 25 din Legea nr. 114/1996 și art. 13 lit. g și h din nr. 40/1999, care prevăd posibilitatea evacuării chiriașului în cazul constatării că acesta a adus importante stricăciuni și ar fi schimbat destinația și structura interioară a locuinței, în prezenta cerere se solicită evacuarea pârâtei din imobil pentru lipsa titlului locativ, cauza fiind în mod evident alta.
Așadar, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de evacuare.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont că apelanta are un drept locativ asupra imobilului conform sentinței civile nr. 1707 din 09 martie 2004.
Tribunalul a reținut că, prin această sentință, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis cererea formulată de reclamanți și a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 3 situat în-,. 1, sector 2, în spațiul cu destinația de locuință, respectiv în apartamentul nr. 4 din același imobil.
Evident că în baza acestei sentințe, apelanta - pârâtă a dobândit drepturi locative asupra acestui apartament, dar, prin sentința civilă nr. 2597 din 03 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Baf ost respinsă cererea pârâtei prin care solicita obligarea reclamanților la încheierea unui contract de închiriere privind acest spațiu, instanța reținând cu putere de lucru judecat că pârâta nu se poate prevala de prorogarea termenului locațiunii după data de 08 aprilie 2004, termenul limită până la care a funcționat această prelungire, în baza nr.OUG 40/1999.
Așadar, orice apărare invocată de către apelanta - pârâtă privind drepturile sale de prelungire a contractului de închiriere sunt neîntemeiate, având în vedere că prin hotărâre irevocabilă s-a constat că aceasta nu mai beneficiază de aceste drepturi.
Ca urmare, în prezent apelanta - pârâtă nu deține niciun titlu locativ asupra apartamentului pe care îl ocupă, intimații - reclamanți fiind îndreptățiți să solicite evacuarea acesteia, pentru a se putea bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii la data de 01 februarie 2009 declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 02 februarie 2009.
În motivarea cererii sale, recurenta pârâtă a arătat că în mod nelegal instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la sentința civilă nr. 1707/09.03.2004. În realitate, aceleași părți au solicitat evacuarea sa din imobilul din bd. - nr. 152,. 1,. 4, sector 2.
Instanța de apel a fost într-o gravă eroare atunci când a constat că nu are un drept locativ, neținând seama de dispozițiile sentinței civile nr. 1707/09.03.2004.
Instanța de apel s-a referit în special la sentința civilă nr. 2597/03.04.2007, care avea drept obiect obligarea proprietarilor să-i încheie contract de închiriere.
De asemenea, a arătat că instanța de fond nu a ținut seama că din iunie 2005 operat tacita relocațiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Sub un prim aspect, Curtea reține că prin cererea înregistrată la data de 28.10.2003 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr. 10415/2003, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul cu destinația de locuință pe care îl ocupă conform contractului de închiriere în alt spațiu de locuit în același imobil. Prin sentința civilă nr. 1707/09.03.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 10415/2003 a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active, a fost admisă cererea formulată de reclamanții, -, - și împotriva pârâtei și s-a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 3 situat în B,-,. 1, sector 2, în spațiul cu destinația de locuință situat în B,-,. 1, compus din: vestibul de 1,56. hol de 12,06. sufragerie de 16,38. dormitor de 15,60. bucătărie de 7,75. baie de 4,08. coridor de 3,60.
Acest din urmă spațiu este conform susținerilor ambelor părți apartamentul nr. 4 situat în B,-,. 1,. 4, sector 2, din care se solicită de către reclamanți evacuarea pârâtei în prezenta cauză.
Puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civ, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul unei administrări uniforme a justiției. Potrivit art. 166.pr.civ, pentru a ne afla în situația autorității de lucru judecat, este necesar să existe tripla identitate de elemente cu privire la părți, obiect și cauză.
În ceea ce priveștepărțile, identitatea reiese fără dubiu din cuprinsul celor două acțiuni în evacuare.
În sferanoțiunii de obiectal cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material (pretenția concretă), ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material. Deși în ambele cereri a fost pus în discuție dreptul locativ al pârâtei asupra apartamentului nr. 4 situat în B,-,. 1,. 4, sector 2 și acesta a fost recunoscut prin hotărârea judecătorească invocată de către recurenta pârâtă, nu poate fi reținută identitatea de obiect între cele două acțiuni. Dreptul locativ de folosință neavând un caracter perpetuu, existența lui trebuie raportată un la un anumit interval de timp, astfel că recunoașterea sa la data pronunțării hotărârii judecătorești respective, fără nicio referire la vreo limită în timp, nu are valoarea constatării sale și pentru un moment ulterior, cum este cel al introducerii prezentei acțiuni cu care a fost învestită instanța.
Din contră, o asemenea constatare, dar în sensul inexistenței unui drept locativ al recurentei după data de 8.04.2004, deci inclusiv la data sesizării instanței în prezentul dosar, s-a făcut prin sentința civilă nr. 2597/3.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-. De altfel, instanțele de fond și-au întemeiat soluția chiar pe aspectul negativ al puterii lucrului judecat derivat din această hotărâre judecătorească, față de care pârâta, care a pierdut primul proces, nu mai poate pune în discuție dreptul său locativ în cadrul acțiunii care formează obiectul acestui dosar.
De asemenea,cauza, înțeleasă ca fiind situația de fapt calificată juridic, nu este aceeași, întrucât textele de lege din nr.OUG 40/1999 care instituie dispoziții de protecție a chiriașilor din imobilele preluate în mod abuziv de stat limitează durata în timp a drepturilor locative ale acestora. În aceste condiții, odată cu încetarea duratei contractelor de închiriere la care face referire acest act normativ, intervine în plan juridic o schimbare a situației dintre părți.
2. Aceleași considerații sunt valabile și pentru înlăturarea argumentului invocat de recurenta pârâtă potrivit căruia prin sentința civilă nr. 1707/09.03.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 10415/2003 i s-a recunoscut un drept locativ. Deși această afirmație este principial corectă, nu s-a constatat existența dreptului locativ și la data sesizării instanței în prezenta cauză, singurul element care ar fi putut prezenta relevanță în soluționarea cererii formulate de reclamanți la data de 5.10.2007, întrucât ar implica o nouă analiză din partea instanței a aceluiași drept.
3. De vreme ce locatara a rămas în folosința imobilului după expirarea termenului contractual - respectiv data de 8.04.2004, reținută cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 2597/3.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- - și fără ca locatorii să o împiedice, locațiunea se consideră reînnoită în temeiul art. 1437 și 1452 Cod civ. relocațiune operează un nou contract de închiriere, în aceleași condiții cu cel stabilit convențional, dar care se va considera încheiat fără termen.
De aceea, prin aplicarea regulilor din materia contractelor de locațiune în care părțile nu au determinat durata, închirierea încetează potrivit art. 1436 Cod civ. prin denunțare unilaterală de către oricare din părți, cu condiția respectării termenului de preaviz. Cererea de chemare în judecată pentru evacuare constituie o manifestare neechivocă a voinței de denunțare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar soluționării litigiului.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
De asemenea, în temeiul art. 316, 298 și 274.pr.civ. Curtea va obliga recurenta, care se află în culpă procesuală, la plata către intimata - a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1366 din 24 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V- Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, - și, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata - a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./. /
2ex.10.06.2009
-5.-;
Jud.2.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
