Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 205
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată și împotriva deciziei civile nr. 90/A/18.09.2007 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat, recurentul și intimata asistată de avocat și avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimata. În conformitate cu disp. art. 302 lit.d Cod procedură civilă invocă nulitatea recursului, contestând semnătura lui de pe primul recurs formulat de acesta iar al doilea recurs promovat de și este declarat de avocat fără împuternicire avocațială pentru declararea și redactarea motivelor de recurs.
Recurentul, prezent în instanță, interpelat dacă recunoaște semnătura de pe cererea de recurs, arată că și-o însușește, fiind recursul declarat de el la data respectivă.
Având în vedere că recurentul își însușește semnătura de pe cererea de recurs de la filele 3-4 dosar, având în vedere că cererea de recurs formulată la data de 18.02.2008 filele 6-9 reprezintă cererea exercitată de și depusă în termen procedural de avocatul ales al părților cu delegație la dosarul tribunalului la fila 31, instanța respinge excepția invocată.
Avocat, referitor la faptul că s-a pus în vedere la termenul anterior să depună originalul zdelcii intitulate "contract de vânzare-cumpărare", depune o copie la indigo a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și.Arată că la fila 79 dosar fond, la sfârșitul înscrisului, este făcută mențiunea că originalul va fi luat de, originalul aflându-se în posesia acestuia.
Cu privire la dovada achitării prețului integral al imobilului, depune la dosar o scrisoare pe care o adresează lui de unde rezultă conduita față de modul în care a înțeles să-l păcălească și să-i dea un preț mai mic. Depune copia actului de împrumut din data de 02.05.2002 și arată că plata trebuia făcută la data perfectării vânzării.
Avocat depune la dosar un certificat de grefă din care rezultă că dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI este suspendat până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 1882/2006 a Judecătoriei Bârlad.
, apărătorii prezenți precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a reclamantei.Condiția a fost plata prețului, iar când intimata nu a achitat prețul, contractul a fost reziliat.La momentul încheierii contractului de închiriere, a căzut interesul reclamantei de a promova acțiunea prezentă. Nu a existat un interes din partea acesteia, instanța trebuia să admită excepția, nu a fost achitată diferența de preț, această situație nu a determinat decât ca imobilul să ajungă în proprietatea lui.
Susține că acest contract fost încheiat legal, recurentul a stipulat posibilitatea ca, în cazul neachitării de către intimata a diferenței de preț, să se rezilieze contractul. Părțile se află acum în această situație, urma să se restituie suma de 50 milioane lei, a primit prețul și poate să dea banii înapoi. Acțiunea în perfectare nu mai poate fi promovată, neplata prețului, obligația restituirii prețului, face imposibilă dobândirea vreunui drept cu privire la acest imobil.
Arată că instanța de fond a apreciat că acest contract ar avea o cauză ilicită și imorală însă nu pot fi făcute asemenea speculații, dovadă fiind declarațiile de martori și actele de la dosar.
Solicită a se aprecia conduita reclamantei-intimate ce a avut posibilitatea juridică de a reglementa situația, se putea merge la executorul judecătoresc însă nu s-a dorit acest lucru. La momentul încheierii contractului, arată că recurentul cunoștea că intimata este chiriașa imobilului dar nu a știut de existența acestui antecontract. Nu se poate reține frauda, prețul a fost plătit, nu se poate face vreo speculație.
În mod greșit se reține reaua credință, nefiind probe concludente în acest sens.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, respingerea apelului formulat de ca nefondat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul arată că nu a avut nici o datorie față de celelalte părți litigante, primind restul de bani. Intimata și concubinul său l-au dat în judecată pentru a-i restitui banii. Solicită admiterea recursului formulat.
Avocat pentru intimată, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de și, menținerea decizia Tribunalului Vaslui ce în mod legal a apreciat că nu este legală și temeinică hotărârea Judecătoriei Bârlad prin care s-a respins acțiunea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și.
Arată că în sentința instanței de fond s-a constatat că nu s-a respectat convenția încheiată între și . În plus, Judecătoria Bârlad nu a analizat antecontractul, clauzele acestuia, cine trebuia să suporte consecințele neîndeplinirii obligației contractuale. Recurentul s-a obligat să dezbată moștenirea, perfectarea vânzării-cumpărării urmând a se face după dezbaterea moștenirii.
Precizează că în antecontract se arată că, în cazul neperfectării contractului, va pierde suma de bani pe care o primise. Nu se menționează nici o sancțiune în ceea ce o privește pe, avea obligația doar după dezbaterea moștenirii să încheie contractul în formă autentică. Instanțele anterioare au reținut obligația de plată a diferenței de preț însă nu exista nici o sancțiune stabilită în sarcina intimatei.
Mai arată că intimata a intrat în posesia imobilului din momentul încheierii antecontractului, imobil la care a adus îmbunătățiri substanțiale, astfel cum rezultă și din înscrisurile de la dosar. Aceasta s-a comportat ca un proprietar, nu era nici un motiv de a se desființa contractul, nu este nici o clauză de dezicere pentru intimată, această clauză se bazează pe o condiție potestativă pură, având în vedere disp. art. 110 Cod Civil.
Din punctul de vedere al intimatei, se poate vorbi de o clauză penală, recurentul trebuia să execute obligația, trebuia să se prezinte la notariat. Sancțiunea pentru neexecutarea obligației o reprezenta pierderea aos ută milioane lei dar contractul nu era desființat.
Apreciază că nu există nici o culpă a intimatei, aceasta aparținând lui și accentuată de . În condițiile în care aceștia doi cunoșteau de existența antecontractului și că imobilul era vândut, se invocă buna credință. La fila 79 dosar fond se află depus actul de împrumut încheiat între și la care participă și și cu această ocazie s-a predat originalul actului încheiat între părți.
Avocat arată că recurentul se mută la recurentul la Recurentul merge sistematic la acest imobil și o vizitează pe intimată și observă îmbunătățirile aduse imobilului ce au fost reținute la suma de 180 milioane lei rol. S-a invocat reaua credință a recurenților întrucât și-au conjugat efortul în fraudarea intereselor intimatei. Vânzarea era perfectă chiar dacă prețul nu s-ar fi predat.
Susține apărătorul că, după ce se va da câștig de cauză intimatei, se va demonstra că partea adversă a încheiat un act fraudulos în luna noiembrie 2003 când s-a făcut notificarea pentru ca să se prezinte la notariat. Solicită a i se da posibilitatea de a depune concluzii scrise.Mai arată că Tribunalul Vasluia apreciat probatoriul administrat, a aplicat corect dispozițiile legale, fiind încălcate regulile privind conviețuirea socială.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. -/2008 reprezentând onorariu avocat de 1000 lei.
Avocat arată că instanța de fond a respins excepția lipsei de interes. și nu au formulat apel pentru respingerea excepției lipsei de interes dar au formulat recurs.
Precizează că intimata ar avea interes întrucât dorește să încheie contractul în formă autentică.
Arată că recurentul a făcut o serie de afirmații potrivit cărora ar deține 5/8 din imobil iar 3/8.În plus, s-a obligat să dezbată moștenirea, aceasta având loc în anul 2003. Recurentul a susținut că este inocent dar a avut cunoștință de întocmirea antecontractului. Acesta este autorul principal, îi dă recurentului suma de 14 milioane lei rol iar după câteva luni, în ianuarie 2004 constată că imobilul este vândut lui.Consideră recurenții au înșelat-o pe intimată, contract fiind lovit de nulitate absolută pentru fraudare.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 1822 din 5 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad, s-a dispus respingerea excepțiilor invocate de pârâtul și reclamanta.
S-a dispus respingerea cererii privitoare la constatarea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004 Notarial, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
S-a dispus respingerea cererii reconvențională privitoare la lipsa de folosință formulată de pârâtul -reclamant în contradictoriu cu reclamanta -pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Între pârâtul, în calitate de moștenitor al defunctei și reclamanta s-a încheiat la data de 25 martie 2002 un înscris sub semnătură privată având ca obiect înstrăinarea imobilului, casă și teren în suprafață de 200. situat în Bârlad,-, jud. V cu prețul de 200.000.000 lei vechi, din care s-a achitat suma de 100.000.000 lei vechi restul sumei urmând a fi achitată la data perfectării contractului în formă autentică, respectiv 15 aprilie 2002.
La data de 28 noiembrie 2002, cu nr. 10004 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad cererea prin care reclamanții împreună cu au solicitat în contradictoriu cu pârâtul pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru respectivul imobil.
Pârâtul a solicitat rezoluțiunea antecontractului, evacuarea reclamanților, dar procesul nu s-a finalizat, întrucât cauza a rămas în nelucrare și a intervenit perimarea prin sentința civilă nr. 389 pronunțată la data de 12 martie 2004 de Judecătoria Bârlad.
Reclamanta a ocupat imobilul la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, 25 martie 2002.
De la intrarea în imobil reclamanta și pârâtul au efectuat îmbunătățiri la imobil stabilite prin sentința civilă nr. 2736 din 27 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Bârlad, la suma de 182.069.049 lei, sumă pe care au fost obligați pârâții să o plătească reclamantei aspect ce a fost menținut și în recurs.
Reclamanta, nu a mai făcut demersuri pentru perfectarea actelor în formă autentică și nu a achitat diferența de preț nici până în prezent.
Dacă analizăm conținutul înscrisului sub semnătură privată aflat la fila 7, vom observa că pârâtul susține că este moștenitor al defunctei, situație care corespunde realității așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 178 emis la data de 13 octombrie 2003 de Notariatul de Stat Local Bârlad. Este adevărat că pentru cota indiviză de 3/8 din imobil, moștenitor este numitul în calitate de moștenitor al defunctului așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 17/1974, care a înstrăinat cota sa prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4430 din 13 noiembrie 2003, dar cu privire la acest act nu s-a solicitat nulitatea, astfel că nu pot fi analizate condițiile în care a fost încheiat.
În ce privește perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 12 încheiat la 12 august 2004, pârâtul a înstrăinat pârâtului, dreptul său de proprietate asupra imobilului, dobândit în baza unui certificat de moștenitor nr. 179, așa cum s-a arătat, valabil încheiat, dar și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4430 din 13 noiembrie 2003, cărui anulare nu s-a solicitat până în prezent, astfel că pârâtul, nu poate fi decât un cumpărător de bună credință, ținând cont de actele ce au stat la baza perfectării acestuia.
Susținerea că la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare se află o cauză ilicită și imorală nu poate fi reținută deoarece înstrăinarea imobilului de către pârâtul s-a făcut în calitatea sa de proprietar, în baza unui contract ce nu a fost anulat, după data când reclamanta avea obligația să depună diferența de preț de 100.000.000 lei, cu privire la care și-a asumat riscul pierderii în situația în care nu s-a perfectat vânzarea în formă autentică, clauza menționată în mod expres în contract.
S-a invocat de către reclamantă că prețul menționat în conținutul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită, ar fi modic raportat valorii imobilului, însă acest aspect nu ține de nulitatea absolută a actelor juridice și poate fi invocat de cumpărătorul din contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicită.
Prin sentința civilă nr. 2736 pronunțată la 27 octombrie 2005 de Judecătoria Bârlad și care a fost menținută, cu excepția cererii reconvențională formulată de, pe lângă faptul că pârâții și au fost obligați să-i plătească despăgubiri reclamantei și numitului, s-a instituit în favoarea acestora un drept de retenție asupra imobilului până la plata lor.
S-a invocat de către pârâți, că prin admiterea acestui capăt de cerere, reclamanta nu mai are un interes născut, legitim și actual în promovarea acțiunii excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei așa cum s-a precizat anterior.
Instanța a respins această excepție, apreciind că reclamanta și-a justificat interesul patrimonial în promovarea acțiunii, deoarece intenția sa la promovarea acțiunii a fost de a rămâne în posesia imobilului, întrucât sentința civilă prin care i-au fost atribuite despăgubiri la data promovării acțiunii nu rămăsese definitive.
S-a respins și excepția autorității de lucru judecat invocată de către reclamantă, cu privire la cererea reconvențională, formulată de pârâtul prin care solicită obligarea pârâtei la suma de 1.700 USD reprezentând lipsa de folosință a imobilului pentru perioada septembrie 2004 - ianuarie 2006, deoarece prin sentința civilă nr. 2736 pronunțată la 27 octombrie 2005, pârâtul a solicitat obligarea pârâților, -, la plata de despăgubiri, și deci nu există identitate de obiect, de cauză și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 163 Cod procedură civilă, pentru a admite excepția autorității de lucru judecat.
În consecință după respingerea excepțiilor invocate, instanța pornind de la considerentele enunțate în sensul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin înscrisul sub semnătură privată, până la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 3110 încheiat la 12 august 2004, vânzătorul din acest contract, pârâtul din acest contract, pârâtul fiind proprietarul imobilului în baza unui certificat de moștenitor nr. 179/2003 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 4430 din 13 noiembrie 2003, încheite de un notar Public a căror anulare nu s-a solicitat, pârâtul fiind cumpărător de bună credință întrucât clauzele contractului din înscrisul sub semnătură privată, sunt clare în sensul că suma primită de reclamanta cumpărătoare îi va fi restituită dacă nu se va perfecta vânzarea ea fiind și despăgubită pentru investițiile făcute prin sentința civilă la care s-a făcut referire, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 975 cod civil pentru admiterea cererii și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004.
S-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant privind lipsa de folosință solicitată de la reclamantă, întrucât asupra acesteia s-a instituit în baza sentinței civile nr. 2736 din 27 octombrie 2005, un drept de retenție asupra imobilului până la plata îmbunătățirilor.
Prin decizia civilă 90/A din 18 sept. 2007 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a dispus respingerea apelului formulat de împotriva sentinței civile nr. 1882 din 5 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad și schimbarea ei în parte.
S-a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004 încheiat de Biroul Notarului Public.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Intimații - și au fost obligați să plătească apelantei suma de 33,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Pârâții intimați au încheiat contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 3110 din 12.08.2004, în vederea fraudării reclamantei.
Astfel prin înscrisul sub semnătură privată, "contract de vânzare cumpărare din 15.03.2002 ", în calitate de unic moștenitor al defunctei -, vinde apelantei "de veci și în mod irevocabil", imobilul proprietate sa, actul autentic urmând să fie încheiat "cu aproximație pe 15 aprilie 2002". vânzător s- obligat să dezbată moștenirea autoarei sale.
Evident, intimatul cunoștea faptul că nu este moștenitor unic, deoarece conform certificatului de moștenitor nr.14/20.03. 1974 emis de Notariatul de Stat Bârlad, moștenitori ai defunctului au rămas și în calitate de soție și fiu cu cote de și respectiv din moștenire.
Deși s-a obligat să dezbată moștenirea autoarei sale până la data de 15 aprilie 2002 când urma să fie încheiat actul autentic de vânzare cumpărare, acest fapt are loc mult mai târziu, la data de 13 octombrie 2003, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 179 din 13.10.2003 emis de Biroul Public . O lună mai târziu, în calitate de moștenitor, reprezentat de, vinde lui dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 3/8 din imobil.
În condițiile în care încheierea actului autentic era condiționat de calitatea de unic moștenitor vânzătorului, orice demers al reclamantei în acest sens era inutil.
În sensul fraudării reclamantei, trebuie reținut faptul că s-a mutat la B, după încheierea antecontractului la -.Cei doi au vizitat-o de mai multe ori pe reclamantă, care în perioada aprilie - iulie 2002 procedat la refacerea în întregime al imobilului așa cum a reținut Judecătoria Bârlad în considerentele sentinței cile nr. 2736 / 27 oct. 2005 (fila 25 dosar fond ).
Și declarațiile martorilor -, și,audiați în cauză configurează această realitate. La data audierii sale, 26 apr. 2006 martorul a discutat cu, care i-a spus că intenționează să vândă imobilul și deja a primit arvună, iar martorul cunoștea că intimații și au încheiat contractul de vânzare cumpărare în scopul alungării apelantei și familiei sale din casă.
Declarațiile martorilor se coroborează cu actul autentic de vânzare cumpărare în care este consemnată mențiunea vânzătorului, că imobilul nu a făcut obiectul altor tranzacții ori convenții precontractuale și că la acea dată este ocupat de chiriași a căror evacuare rămâne în sarcina cumpărătorului.
Mai mult, din considerentele sentinței civile nr. 2736/27 oct.2005 a Judecătoriei Bârlad rezultă că la data de 28.11.2002, cu numărul 10004 s-a înregistrat pe rolul instanței de fond, cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul prin care a solicitat să se pronunțe hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În acest sens, reclamanta l-a notificat prin notarul public să se prezinte pentru încheierea actului autentic, însă pârâtul nu s-a conformat.
La interogatoriu civil, a recunoscut că în acea cauză a cerut suspendarea pentru că așa a gândit el.
În cererea introductivă reclamanta susține că pârâtul secondat de a promis că în cel mai scurt timp va merge la notar pentru încheierea actului autentic acesta fiind motivul real al acceptării suspendării cauzei iar prin sentința civilă nr. 389 din 12 martie 2004 s-a pronunțat perimare.
Întreaga conduită a intimaților relevă faptul că au încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004 doar în vederea fraudării reclamantei, situație față de care în mod greșit prima instanță a reținut buna credință a acestora.
Cum un asemenea act nu poate produce efectul urmărit, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii acțiunii civile formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții; și și în consecință în temeiul art. 966 Cod civil a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâții și criticând-o pentru următoarele aspecte pe care le-a calificat juridic ca aparținând pct. 9 al articolului 304 Cod procedură civilă.
Instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor și cererilor formulate de părți.
Astfel, instanța de apel greșit a soluționat fondul fără a se pronunța asupra excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a convenției deoarece cumpărători promitenți fiind nu a plătit diferența de preț stipulată în contract, situație în care pârâtul vânzător a vândut imobilul pârâtului. Cum asupra imobilului reclamanta pretinde că ar fi efectuat îmbunătățiri, cererea reclamantei cu acest obiect a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2736 din 27.10.2005 a Judecătoriei Bârlad, în prezent recurs, situație în care reclamanta nu mai poate pretinde vreun alt drept asupra imobilului în litigiu nemaiîntrunind condiția interesului reclamat de lege pentru a promova acțiunea, din moment ce și l-a valorificat anterior.
Greșit au fost aplicate dispozițiile art. 975 și 966 și urm. Cod civil. Cererea reclamantei în raport cu actul ce se cere a fi anulat este formulată de o altă persoană. Antecontractul de vânzare -cumpărare încheiat cu, includea o clauză de decizie conform cu care neperfectarea convenției din culpa învingătorului, îl va obliga pe acesta să restituie cumpărătoarei suma primită cu titlu de avans, ceea ce înseamnă că vânzătorul și- rezervat dreptul de a nu perfecta vânzarea. Antecontractul de vânzare -cumpărare nu s-a mai perfectat ca urmare a neplății diferenței de preț, situație în care singurul cumpărător care l-a cumpărat în condițiile în care imobilul era în litigiu și ocupat de beneficiara promisiunii a fost recurentul.
Or, cu privire la acest contract convenția are cauză, este licită, contrar susținerilor instanței care a reținut frauda așa cum a fost invocată de beneficiara promisiunii care nu își poate invoca propria culpă în neperfectarea actului care constă în neplata prețului, pentru a solicita nulitatea convenției autentice de înstrăinare a aceluiași bun.
Solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Examinând cererea de recurs instanța rețin e următoarele:
Reclamanta intimată pentru a putea solicita constatarea nulității contractului de vânzare -cumpărare încheiat între recurenți în condițiile art. 975 Cod civil, trebuia să facă dovada nu numai a condițiilor generale necesare intentării acțiunii privitoare la prejudiciu, frauda debitorului și complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul fraudulos, ci și pe cele referitoare la creanță.
Astfel, poate intenta acțiunea pauliană orice creditor a cărui creanță realizează următoarele condiții: creanța să fie certă, lichidă și exigibilă și anterioară actului atacat.
Sub acest aspect la epoca intentării acțiunii, creanța intimatei nu era exigibilă și nici nu realiza condiția anteriorității față de actul atacat din următoarele considerente.
Antecontractul încheiat cu recurenții deși are data anterioară contractului de vânzare -cumpărare încheiat ulterior, a născut în sarcina recurenților o obligație de a face. Aceasta nu este exigibilă nici până nici până în prezent, din moment ce nu se știe încă dacă rămâne ca drept de creanță ori se transformă în drept de proprietate a intimatei. Până la epoca delimitării precise a conținutului creanței, -obligația de a face în sarcina recurenților ori drept de proprietate în beneficiul intimatei - creanța intimatei nu satisface cerința privitoare la anterioritatea și exigibilitatea ei.
Cauza prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri de vânzare -cumpărare intentată de intimată și perimată în prezent ar fi făcut exigibilă creanța, în sensul că s-ar fi stabilit dacă intimata are o creanță ori un drept de proprietate.
De aici rezultă și cerința interesului intimatei creditoare în a promova acțiunea, atâta vreme cât la epoca intentării procesului, din moment ce în patrimoniul acesteia exista doar o obligație de a face, a cărei posibilitate de a nu fi transformată în drept de proprietate a fost luată în calcul de părți prin înserarea în antecontract a unui pact comisoriu de gr.
Acesta este sensul juridic al clauzei înserate în antecontract privitoare la obligarea vânzătorului la restituirea pretinsului (avans) în caz de neperfectarea vânzării, ceea ce înseamnă că părțile au luat în calcul această eventualitate.
Or, existând doar ca o obligație de a face intimata trebuia să dovedească insolvabilitatea debitorului său, condiție de admisibilitate a acțiunii care nu a fost realizată în cauză.
Mai mult, nici condiția referitoare la existența prejudiciului în sensul art. 975 Cod civil nu este realizată, din moment ce nu s-a dovedit în cauză că suma reprezentând diferența de preț nu poate fi restituită datorită insolvabilității create de debitor prin încheierea actului de vânzare -cumpărare în formă autentică.
nerealizării acestei condiții cu cea privitoare la frauda debitorului necesită relevarea următoarelor aspecte.
Antecontractul încheiat între părți, avea ca termen de perfectare, data de 15 aprilie 2002 când intimata urma să achite diferența de preț iar vânzătorul să facă demersurile necesare dezbaterii succesiunii asupra imobilului.
Cum clauzele contractului se interpretează unele prin altele în sensul în care să producă efecte juridice articulate într-o unitate volițională și de structură juridică clauza privitoare la dezbaterea succesiunii trebuia executată până la data de 15 aprilie 2002, deoarece la acea dată nep0erfectarea vânzării dădea loc la restituiri.
Prin urmare, începând cu 15 aprilie 2002, recurentul era obligat să restituie intimatei suma de 100.000.000 lei, cât a plătit avansul, supus restituirii ca efect al clauzei contractuale a părților.
Or, intimata care nu a achitat diferența de preț și nici nu a făcut dovada că ar fi consemnat-o, ori l-a notificat în vreun fel pe recurent cu privire la perfectarea vânzării, nu se poate opune actului de dispoziție al acestuia,în raport cu care nu justifică condițiile deja examinate.
Față de considerentele expuse, instanța reține ca nesemnificativă analiza raporturilor situaționale dintre recurenți și dintre aceștia și intimată din care s-a tras concluzia fraudei recurenților cu indicarea greșită a art. 969 Cod civil, reținută de instanța de apel, deoarece în absența examinării condițiilor generale și speciale care trebuie analizate cumulativ, examenul doar a un ei singure condiții nu poate susține concluzia în absența celorlalte elemente obligatorii.
În consecință, instanța reține că recursul pârâților este întemeiat, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare se va dispune în temeiul art. 312 Cod procedură civilă admiterea recursului, și modificarea în parte a deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului reclamantei cu păstrarea sentinței primei instanțe.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii.
În temeiul dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 90/A/18.09.2007 a Tribunalului Vaslui, decizie pe care o modifică în parte.
Respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1882/5.06.2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință pe care o păstrează.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 7,5 Ron cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.06.2008
Tribunalul Vaslui:
-
- -
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Mona Maria Pivniceru, Liliana
