Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.208/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.2 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, -, -, și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă -, asistată de avocat, care răspunde și pentru intimații lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul A, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 7 mai 2008, eliberată de Primăria Municipiului Pitești.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, un set cu acte, de către recurentul-reclamant.
Avocat depune la dosarul cauzei extrase din alte dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată și arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat apreciază că recursul este nefondat, solicitând respingerea acestuia, criticile invocate neîncadrându-se în cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Recursul ar putea fi privit și ca nul, având în vedere că se referă la alte persoane decât cele care au făcut parte la judecata în apel. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.1714 din 10 septembrie 2007, Judecătoria Câmpulunga respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamantul solicitase instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul, să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că acesta, prin modificarea amplasamentului gardului, și-a extins proprietatea, pătrunzând pe strada 1 - 1918 cu circa 400. iar pe str.- C cu circa 200. și, pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul a-și retrage gardurile în limitele proprietății sale, acțiune completată prin introducerea în cauză și a pârâților -, și, cu motivarea că, primul dintre aceștia, în exercițiul funcției publice pe care o deține, le-a favorizat celorlalți pârâți săvârșirea faptelor de pătrundere fără consimțământul reclamantului pe terenul acestuia, viol și tulburare de posesie, precum și,prin intermediul gardienilor publici și alte patru persoane, a provocat un atac asupra vieții sale cu intenția săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav sub forma calificată.
În motivare, instanța a reținut în fapt că reclamantul este proprietarul unui teren de 1,72 ha. situat în pct.Calea Pietroasă, într-o judecată anterioară parte din pârâții din cauza de față fiind obligați să-i respecte dreptul pentru o parcelă de circa 1800. aflată către str.- C, precum și să-și ridice gardul și să-i plătească lipsa de folosință pe ultimii 3 ani.
Noua acțiune cu care instanța a fost investită s-a apreciat a fi încadrabilă într-una prevăzută de art.111 Cod procedură civilă, prin care se poate solicita constatarea existenței sau inexistenței unui drept subiectiv. Cererea reclamantului însă, vizează constatarea unei stări de fapt, respectiv a celui al ocupării unor porțiuni din domeniul public, motiv pentru care ea este una inadmisibilă.
În același timp, fiind vorba despre domeniul public, instanța a considerat cererea ca fiind și lipsită de interes sub aspectul retragerii gardului, întrucât reclamantului îi lipsește interesul personal și direct de a proteja domeniul public.
În sfârșit, în ceea ce privește pretinsele infracțiuni, acțiunea civilă a fost respinsă cu motivarea că ele pot face doar obiectul cercetării penale.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru greșita neadmitere a cererii sale de suspendare a judecății civile până la finalizarea plângerii penale formulată împotriva pârâților, dar și pentru netemeinicie și nelegalitate fără însă a indica, în concret, care sunt motivele pentru care hotărârea îl nemulțumește, mulțumindu-se numai să facă o nouă expunere a aceleiași situații de fapt, criticând, totodată și obligarea sa la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul, deși acestea nu ar fi fost probate.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.2 din 15 ianuarie 2008, calificând calea de atac ca fiind apelul, l-a respins, cercetând din oficiu toate apărările fondului și constatând că, într-adevăr, reclamantul solicită în calea prevăzută de art.111 Cod procedură civilă constatarea unei situații de fapt, iar nu a unui drept, cerere inadmisibilă față de cuprinsul acestor dispoziții.
În același timp, s-a constatat că acțiunea în apărarea domeniului public, respectiv, în obligarea celui ce l-a încălcat de a-și retrage lucrările de pe acesta, nu aparține reclamantului ca persoană fizică, câtă vreme nu dovedește atingerea unui interes personal și direct, respectiv a propriului său drept de proprietate.
În ceea ce-i privește pe pârâții față de care acțiunea a fost completată, s-a constatat că cererea împotriva lor vizează săvârșirea de fapte penale a căror cercetare nu poate fi făcută în cadrul procesului civil.
Sub aspectul refuzului primei instanțe de a suspenda judecata până la terminarea cercetărilor penale, instanța a găsit critica nefondată, câtă vreme nu s-au depus acte din care să rezulte că s-ar fi început urmărirea penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluționării cauzei, în vreme ce, în timpul judecării apelului, s-a depus dovada din care rezultă că în dosarul în care a fost înregistrată plângerea reclamantului pentru faptele penale pretinse a fost dispusă neînceperea urmăririi penale.
La fel, critica prin care apelantul s-a arătat nemulțumit de obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată, la dosarul cauzei existând dovada plății, de către pârâtul, a onorariului de avocat.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamantul, arătându-se nemulțumit de faptul că, deși a formulat cerere de amânare pentru lipsă de apărare, la termenul următor acordat după ce această cerere i-a fost încuviințată, instanța a lăsat cauza spre judecată, în condițiile în care, datorită creanțelor ce grevează veniturile sale, nu și-a putut angaja un astfel de apărător.
Totodată, instanța în mod greșit a pășit la judecată, deși reclamantul formulase cerere de recuzare a apărătorului pârâților, respectiv a numitului, împotriva căruia a formulat plângere penală.
În opinia sa, arată recurentul, soluția a fost pronunțată ca urmare a presiunilor făcute de către intimați și apărătorul lor, precum și de către un procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, înrudit cu pârâții și cu care a avut judecăți anterioare, sens în care se angajează să depună înscrisuri.
Instanța de recurs, din oficiu, a învederat recurentului că, în măsura în care dorește, acesta poate formula cerere de asistență socială sub forma suportării de către stat a onorariului de apărător, însă acesta a arătat că nu înțelege să formuleze o asemenea cerere, solicitând termen pentru a-și angaja un avocat în ședința din data de 8 mai 2008.
Pentru termenul următor, recurentul a arătat că nu se poate prezenta și solicită judecata pricinii, depunând diferite înscrisuri privitoare la proprietate, la înregistrarea unor plângeri penale, la sancțiuni contravenționale și soluțiile pronunțate în plângerile împotriva acestora.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat.
Critica referitoare la pronunțarea soluției sub imperiul unor presiuni exercitate din partea pârâților, dincolo de faptul că nu se fondează pe vreo probă, ea nici nu poate fi încadrată în vreunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Astfel, dacă reclamantul avea suspiciunea lipsei de imparțialitate a instanței, ar fi trebuit să invoce această chestiune în fața instanței, pe căile prevăzute de Codul d e procedură civilă, lucru pe care nu l-a făcut, așa încât, nu se poate verifica eventuala greșită soluționare, de către instanța atacată, a vreunei cereri de recuzare.
În ceea ce privește respectarea dreptului la apărare, nici în această privință nu se poate constata vreo nerespectare a regulilor procedurale în cadrul cărora acesta se exercită.
Astfel, la termenul din data de 11 decembrie 2007, reclamantul a formulat cerere pentru lipsă de apărare, pe care instanța a încuviințat-o, acordându-i un nou termen pentru data de 15 ianuarie 2008. La acest termen, însă, reclamantul nu s-a mai prezentat ci, cu cerere scrisă, a solicitat un nou termen în vederea atașării unor alte dosare, cerere pe care însă instanța a considerat-o nefondată.
Cu acel prilej, nu a învederat lipsa mijloacelor financiare ce l-ar pune în imposibilitate de a-și angaja un apărător calificat din cadrul baroului, așa încât, instanța nu a putut constata nici din oficiu că s-ar afla în fața unui caz în care s-ar impune eventuală asistență judiciară.
Cât despre faptul că partea ar fi recuzat pe apărătorul adversarilor săi, urmează a se vedea că între cazurile de recuzare nu este inclus și C ce se referă la avocați, ci numai la cei ce participă direct la pronunțarea unei sentințe.
De altfel, o cerere de recuzare nici nu a fost formulată față de acesta, reclamantul depunând numai o fotocopie a plângerii pe care a adresat-o împotriva apărătorului intimaților către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
În aceste condiții, neexistând nici unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, ce ar putea atrage modificarea ori casarea deciziei, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.2 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, -, -, și.
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimatului-pârât suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.06.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Georgiana Nanu, Corina Pincu
