Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/
Ședința publică din 17 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți și -, ambii domiciliați în sat, comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 770, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 decembrie 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2170/2003), în contradictoriu cu intimata reclamntă )., cu domiciliul în C,-,. 3..B,.1,.25 și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediile în comuna, județul C, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 54685 din 15 iunie 2009, pe care o depune la dosar, intimata reclamantă (), personal și asistată de avocat G, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 11468 din 16 iunie 2009, pe care o depune la dosar împreună cu chitanța nr. 58 din 16 iunie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat în sumă de 400 lei, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat. La fila 9 dosar se află citația destinată intimatei reclamante, restituită cu mențiunea "destinatar mutat domiciliu".
Apărătorul recurenților pârâți depune la dosar chitanța CT - PJ din 16 iunie 2009, emisă de Agenția Fiscală nr.3 C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 113 lei. Arată că a timbrat corespunzător valorii de 10 milioane lei, apreciată pentru terenul în litigiu, și că recurenții pârâți "trăiesc doar dintr-o pensie de 2.300.000 lei vechi; apărarea fiind din oficiu". Solicită instanței să aprecieze dacă se impune achitarea unui timbraj mai mare și, în caz afirmativ, să dispună acordarea unui termen de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante () ) nu are obiecțiuni față de cele prezentate astăzi de apărătorul recurenților pârâți.
Instanța, verificând, constată că în calea de atac a apelului s-a timbrat similar, astfel că,deliberând, apreciază timbrată corespunzător cererea de recurs.
Apărătorul intimatei reclamante (), arată că intimata reclamantă este decedată, iar în proces a rămas fiica acesteia - respectiv () - clienta sa de astăzi. În acest sens dispune a se rectifica citativul.
Instanța, față de aceste susțineri, dispune rectificarea citativului, în sensul că se va trece intimată reclamantă doar (), care este fiica defunctei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat, iar instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb.
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că recurenții au încheiat un act sub semnătură privată intitulat "chitanță" și care constata existența unui acord de voință a părților, pentru încheierea a două acte juridice, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare pentru o construcție și un contract de schimb de terenuri.
Arată că, din obligația asumată în chitanță, s-a realizat de către intimata numai obligația de a plăti 120.000.000 lei vechi, nu și obligația de perfectare a contractului de schimb, având ca obiect terenul din Nord.
Este de părere că instanței îi revine sarcina de a califica corect operațiunea actului juridic, cât și obligațiile convenite.
Consideră că a făcut dovada convenției părților, în sensul că este inclusă și obligația de a transfera terenul de 450 care se află la granița dintre și Nord.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și schimbarea deciziei civile a Tribunalului Constanța.
Apărătorul intimatei reclamante, depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul, învederează - cu privire la "schimbul de teren" - că a făcut obiectul unei alte cauze. Astfel, acțiunea formulată de și fost soluționată, stabilindu-se în mod irevocabil că nu a existat nici un contract de schimb de terenuri.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul intimatei reclamante consideră că hotărârea în acel dosar are autoritate de lucru judecat. Se referă la decizia civilă nr. 770 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care s-a rejudecat fondul și s-a menținut, practic, soluția din sentința civilă nr. 4895 din 18 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Constanța.
Solicită instanței să aibă în vedere concluziile depuse astăzi la dosar, pe larg dezvoltate; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
În replică, apărătorul recurenților pârâți, este de părere că soții și au fost induși în eroare deoarece au doar patru clase. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 19 aprilie 2002 reclamantele și au chemat în judecată pârâții și, Consiliul Local și Comuna prin Primar, solicitând instanței să constate că reclamantele sunt proprietarele imobilului din satul, județul C, compus din teren în suprafață de 800 și casă de locuit și să constate că pârâții și au dobândit imobilul pe calea uzucapiunii.
În motivarea acțiunii au arătat că la 02 septembrie 2000 au încheiat cu pârâții un înscris sub semnătură privată privind vânzarea-cumpărarea imobilului din sat la prețul de 120.000.000 lei.
Suma de 50.000.000 lei a fost achitată la momentul întocmirii chitanței, iar diferența de 70.000.000 lei urma să fie achitată la momentul perfectării actelor de vânzare-cumpărare.
Au mai arătat reclamantele că pârâții au stăpânit imobilul, fără să fie tulburați, încă din anul 1971, împrejurare care rezultă din adeverința nr. 1437/2002 emisă de Primăria.
Prin sentința civilă nr. 4095 din 18 martie 2003 Judecătoria Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a constatat că pârâții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului din sat, strada - -, compus din teren în suprafață de 718 și construcție cu trei camere, dependințe și anexe și a constatat că între reclamantele și și pârâții și a intervenit vânzare-cumpărarea imobilului sus-menționat.
Pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată către reclamante.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că înscrisul întocmit de părți la 02 septembrie 2000 a constituit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului din satul, voința reală a părților, materializată prin acest înscris, fiind aceea de a vinde și, respectiv de a cumpăra, întregul imobil format din teren și construcție. A apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 969 cod civil și art. 1077 Cod civil și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea.
Instanța a mai reținut că pârâții au exercitat o posesie utilă asupra imobilului încă din anul 1966 care îndeplinește condițiile uzucapiunii.
Apelul declarat de pârâții și împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul Constanța prin decizia din 03 octombrie 2003 și instanța, anulând sentința apelată, a reținut procesul spre judecare în fond.
Ulterior, la 09 iulie 2004, în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, Tribunalul Constanțaa dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrată sub nr. 5119/2004 pe rolul Judecătoriei Constanța, având ca obiect constatarea schimbului intervenit între reclamanții și și pârâtele și, urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb.
După decesul reclamantei a rămas în proces numai fiica acesteia, reclamanta.
În fond după anulare, prin decizia civilă nr. 770 din 11 decembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, a admis acțiunea formulată de reclamanta (), a constatat că pârâții au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului din sat, strada - -, compus din teren în suprafață de 718 și construcție și a constatat intervenită vânzare-cumpărarea imobilului din sat, strada - -, comuna, între reclamanta în calitate de cumpărătoare și pârâții și în calitate de vânzători.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" încheiat la 02 septembrie 2000 a intervenit între părți un acord de voință privind transmiterea dreptului de proprietate cu privire la imobilul din sat, comuna, strada - -, pentru prețul de 120 milioane lei.
Imobilul a fost stăpânit din anul 1966 de pârâtul și, din probele testimoniale, rezultă că acest imobila fost vândut către reclamantă în anul 2001, pentru prețul de 120 milioane lei.
Instanța a mai reținut că prin sentința civilă nr. 5296/2004 a fost respinsă ca nefondată acțiunea prin care reclamanții au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta să se constate că intervenit un schimb de terenuri, arătându-se că înscrisul sub semnătură privată nu consemnează un acord de voință între părți privind schimbul de terenuri între părți, ci doar un acord de voință privind transferul dreptului de proprietate prin vânzare-cumpărare. Sentința este irevocabilă prin respingerea recursului.
De asemenea, tribunalul a reținut că pârâții au exercitat o posesie publică, continuă, netulburată și sub nume de proprietar, încă din anul 1971, care îndeplinește condițiile uzucapiunii.
Constatând că vânzătorii au un drept de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul convenției încheiate de reclamanta cumpărătoare, în temeiul art. 969 și art. 1077 Cod civil, tribunalul a constatat că a intervenit între părți vânzarea-cumpărarea imobilului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și care au susținut, în esență, că înscrisul sub semnătură privată denumit "chitanță" conținea un acord de voință pentru încheierea a două acte juridice, respectiv un contract de vânzare-cumpărare pentru construcții și un contract de schimb de terenuri.
Existența contractului de schimb rezultă din termenii din chitanță în care se consemnează că diferența de 70 milioane lei vechi și terenul din Nord, în suprafață de 1.500, se vor perfecta în acte pe data de 19 septembrie 2000.
Susțin recurenții că instanța trebuia să de calificare corectă convențiilor din înscris și să stabilească natura mixtă a convenției părților, de contract de vânzare-cumpărare și de contract de schimb și să constate că s-a realizat numai obligația de vânzare asumată prin chitanță, dar nu și obligația de schimb având ca obiect terenul din Nord.
Instanța trebuia să constate că intimata nu și- îndeplinit contraprestația din contract și, chiar dacă reclamanta nu este proprietara unui teren din Nord, nu conduce la concluzia inexistenței obligației intimatei.
Examinând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile formulate de pârâți, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele motive:
Calificarea dată de recurenți convenției încheiate la 02 septembrie 2000, deși nu asigură acestora finalitatea urmărită, obligă instanța să țină seama de ea, în virtutea principiului disponibilității aplicabil în procesul civil.
Astfel, se constată că, în condițiile în care convenției din 02 septembrie 2000 i se atribuie o "natură mixtă", așa cum susțin recurenții, respectiv un contract de vânzare-cumpărare și un contract de schimb, discuția asupra respectării sau nu de către părți a obligațiilor asumate prin contractul de schimb nu mai poate fi purtată în acest proces câtă vreme o instanță a stabilit, cu puterea autorității de lucru judecat, că este nefondată pretenția reclamanților și de a se constata intervenit un schimb de terenuri între aceștia și pârâta din proces, convenție de schimb care se baza pe același înscris din 02 septembrie 2000. Sentința civilă nr. 5296 din 30 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Constanțaa intrat în autoritate de lucru judecat prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 565 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța. Autoritatea de lucru judecat împiedică pronunțarea a două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară.
În speță, așa cum s-a arătat, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că între părți nu a intervenit nici un contract de schimb prin convenția încheiată la 02 septembrie 2000 și că pârâta din acel proces, promitenta cumpărătoare, nu are obligația cedării în schimb a unui teren în suprafață de 1.500 în localitatea Nord,nu numai pentru că nu a existat nici o convenție de schimb, dar și pentru că aceasta nu deținea în proprietate un asemenea teren.
Prin urmare, fiind stabilit cu autoritate de lucru judecat că promitenta cumpărătoare nu și- asumat nici o obligație de a ceda în schimb un teren, Curtea nu poate primi criticile recurenților în privința neîndeplinirii de către intimată a obligației asumată prin contract, cu consecința respingerii acțiunii.
instanța că prin recurs pârâții nu au invocat neîndeplinirea de către intimată a obligațiilor sale asumate prin convenția de vânzare-cumpărare, susținând constant că înscrisul sub semnătură privată consemnează două convenții, de vânzare, respectiv de schimb. Ori, cele două convenții nu sunt interdependente, ceea ce înseamnă că, nefiind aduse critici îndeplinirii obligațiilor din convenția de vânzare-cumpărare, neîndeplinirea unor eventuale obligații din contractul de schimb nu are nici o relevanță asupra primului contract, respectiv asupra vânzării-cumpărării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenții pârâți și -, ambii domiciliați în sat, comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 770, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 decembrie 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2170/2003), în contradictoriu cu intimata reclamantă )., cu domiciliul în C,-,. 3..B,.1,.25 și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediile în comuna, județul C, având ca obiect acțiune în constatare.
Obligă recurenții la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond.
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /17.08.2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./21.08.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Maria Apostol
