Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 213
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta ORTODOXĂ, cu sediul în comuna, cod poștal -, județul P,împotriva sentinței civile nr.1150 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata pârâtă COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă Comuna - prin primar, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind apelanta reclamantă Ortodoxă.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că apelul este nemotivat.
Avocat, având cuvântul pentru intimata pârâtă, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei pârâte în dezbaterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata pârâtă, declară că este de acord cu admiterea apelului formulat de reclamanta Ortodoxă, depune la dosar concluzii scrise în acest sens și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte la nr.2096/331/09.09.2008, reclamanta a chemat în judecată pe Primăria comunei - prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 7125 mp aferent Bisericii Domnului, asupra terenului în suprafață de 2709 mp aferent Bisericii Sf. G, precum și asupra clădirii Bisericii Domnului în suprafață construită de 180 și a clopotniței cu suprafața de 20 mp și asupra clădirii Bisericii Sf. G în suprafață construită de 287 mp, a clopotniței în suprafață construită de 20 mp și a magaziei cu suprafață construită de 42 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că așa cum rezultă din documentele anexate, stăpânește imobilele sus-menționate de peste 30 de ani, care sunt împrejmuite prin contribuția enoriașilor și autorităților locale, terenurile neformând obiectul legilor fondului funciar.
În ședința publică din 21.04.2009, în urma administrării probatoriilor cu expertiză tehnică topografică și construcții, instanța a invocat excepția de necompetență materială.
Prin sentința civilă nr.931/21.04.2009, Judecătoria Vălenii de Ma admis excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, arătând că prin raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de expert, s-a stabilit că valoarea construcțiilor asupra cărora reclamanta a solicitat să se constate că existența dreptului său de proprietate este de 1.432.226 lei, adică obiectul prezentei acțiuni are o valoare de peste 500.000 lei, caz în care, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 litera b, coroborat cu art.13 alin.1 cod pr. civilă, competența de soluționare aparține Tribunalului Prahova, în circumscripția căruia se află imobilele.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.1150 din 29 mai 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta Ortodoxă, în contradictoriu cu pârâta Comuna - prin primar, ca neîntemeiată, reținând următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr.78848/24.04.2003 s-a reconstituit pentru, dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,0080 ha din care, 2,4520 ha în extravilanul comunei și 5560 mp. în intravilanul comunei.
Conform adresei nr.3328/12.01.2009 emisă de pârâtă, terenurile solicitate de către reclamantă în suprafață de 7125 mp. aferent Bisericii Domnului și respectiv de 2709 mp aferent Bisericii le Filiala, au făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind înscrise în titlul de proprietate sus-menționat, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo întocmit de expert, expertiză în care se menționează că terenul pentru care nu a primit niciun titlu de proprietate este situat în intravilanul comunei, sat, 11 194, identificat pe schița de plan a raportului de expertiză prin pct.1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1, de categorie curți-construcții.
De asemenea, prin raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de expert, clădirea Bisericii "Filiala Sf. G - ", este o construcție edificată în anul 1903, iar clopotnița a fost edificată în același an, fiind ambele consolidate în anul 1996, iar clădirea și clopotnița Bisericii Domnului au fost edificate în anul 1808, fiind consolidate în anul 1995-1996, valoarea construcțiilor fiind de 1.432.226 lei.
Art.22 din Legea 18/1991 republicată prevede că la cererea comisiilor parohiale, comisiile locale le vor atribui în proprietate o suprafață de până la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie în măsura în care un asemenea așezământ a posedat în trecut terenuri agricole preluate de CAP - uri, iar în prezent nu au asemenea terenuri sau au suprafețe reduse, în zonele necooperativizate reconstituirea făcându-se din terenurile aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor, la cererea acestora, prin ordinul prefectului.
Așadar, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză, reiese că terenurile de 7125 mp. aferent Bisericii Domnului și respectiv de 2709 mp. aferent Bisericii "Filiala Sf. G - ", au făcut obiectul legilor fondului funciar, reclamantei fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra acestor terenuri în baza legilor sus-menționate, sens în care i s-a eliberat Titlul de proprietate nr.78848/24.04.2003, fără a-i fi reconstituit dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 7635 mp situat în intravilanul comunei, sat, 11 194, categoria de folosință curți-construcții și pe care nu există nicio construcție, identificat pe schița de plan a raportului de expertiza topo prin pct.1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1.
Ca atare, atât timp cât terenul de 7635 mp în litigiu și cu privire la care reclamanta si-a precizat acțiunea face obiectul legilor fondului funciar, înseamnă că acestui teren nu-i pot fi aplicabile dispozițiile dreptului comun referitoare la uzucapiunea de lunga durată, ci, dispozițiile legilor fondului funciar, inclusiv a Legii nr.247/2005 care au avut drept scop și au vizat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de CAP sau de stat în anumite condiții și în anumite perioade de timp.
În ceea ce privește clădirile - biserici și clopotnițe - pretenția reclamantei de a se constata dreptul său de proprietate prin uzucapiune asupra acestora, este de asemenea, neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.1837 și următoarele cod civil, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, netulburate, continue și sub nume de proprietar, timp de 30 de ani, asupra bunului respectiv.
Ori, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile exercitării unei asemenea posesii cât timp reclamanta nu a făcut dovada că a exercitat posesia cu bună-credință, pentru sine asupra acestor construcții, în condițiile în care bisericile reprezintă lăcașuri de cult care deservesc interesul public și nicidecum un interes propriu, pentru sine, al parohiei, astfel încât aceste clădiri nu pot fi apropriate reclamantei.
Faptul că aceste clădiri sunt menționate în listele de inventar ale V de M în anul 1969 nu înseamnă în mod automat că a exercitat asupra clădirilor - biserici și clopotnițe - o posesie cu bună-credința, pentru sine, având în vedere că aceste lăcașuri de cult, datând încă din anul 1808, deservesc interesul public și nu interesul propriu al Parohiei, astfel încât nu poate pretinde un drept de proprietate asupra acestora, cu atât mai mult cu cât nu a făcut nicio dovada ca ar fi incorporat materiale si manopere proprii in aceste construcții pentru a putea invoca vreun drept de proprietate prin uzucapiune.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, a constatat că terenului în litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile legilor fondului funciar și nicidecum ale dreptului comun în materia dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și nu sunt întrunite dispozițiile art.1837 și următoarele cod civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra construcțiilor, fapt pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Ortodoxă, fără însă a depune motivele de apel.
Intimata nu a depus întâmpinare până la data judecății.
Examinând sentința apelată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.295 cod pr. civilă instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În cauza de față, apelanta nu a indicat motivele de apel, situație în care nu poate fi verificată de către instanța de control judiciar aplicabilitatea art.295 cod pr. civilă.
Față de dispozițiile art.295 alin.1 cod pr. civilă, efectul devolutiv al apelului este limitat, ca expresie a principiului disponibilității, numai la criticile formulate de apelant, cu alte cuvinte se poate judeca doar cât i s-a cerut.
Instanța de apel verifică sentința, atât sub aspectul temeiniciei, al modului în care prima instanță a apreciat probele administrate în cauză și dacă pe baza acestuia a reținut corect raporturile juridice dintre părți, dar și sub aspectul legalității, al aplicării și interpretării legii, însă, această analiză se face numai în limitele criticii formulate prin motivele de apel.
Însă, având în vedere dispozițiile art.292 alin.2 cod pr. civilă, respectiv situația în care nu se motivează apelul, urmează ca instanța de apel să se pronunțe numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Potrivit adresei nr.3328/2009 emisă de Primăria comunei, terenurile în suprafață de 7125 mp aferent Bisericii le cu hramul Domnului, situat în comuna, județul P și terenul în suprafață de 2709 mp aferent Bisericii le filiala, nu fac parte din domeniul public sau privat al statului, aceste terenuri făcând obiectul legilor fondului funciar, fiind reconstituite reclamantei conform titlului de proprietate nr.78848/2003, situație ce rezultă și din raportul de expertiză întocmit de expert.
În același raport de expertiză se menționează că terenul pentru care reclamanta nu a primit niciun titlu de proprietate este situat în intravilanul comunei sat., tarlaua 11, Parcela 194, categoria de folosință curți-cimitir, în suprafață de 7635 mp, pe teren nu sunt edificate construcții.
Întrucât reclamanta apelantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile dreptului comun, astfel cum rezultă din precizarea la acțiune din data de 22.05.2009, în sensul că a solicitat constatarea dobândirii prin uzucapiune de lungă durată a terenului în suprafață de 7635 mp, categoria de folosință cimitir, Curtea apreciază că această cerere este neîntemeiată deoarece terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar, situație în care reclamanta trebuia să se adreseze Comisiei Locale de aplicarea legilor fondului funciar.
Referitor la cererea reclamantei prin care solicită să se constate că este proprietara următoarelor construcții: clădirea Bisericii le Domnului, a clopotniței, clădirea Bisericii le filiala Sf. G, a clopotniței și a magaziei, Curtea va reține că această cerere este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile privind uzucapiunea prevăzută de art.1847 și următoarele cod civil.
Potrivit art.1847 cod civil " a să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. " În art.1848 - 1852 cod civil se arată care sunt situațiile când posesia este discontinuă, tulburată, clandestină, respectiv "posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale, posesiunea este tulburată când este fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului și posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască ".
În cauza de față reclamanta nu a făcut dovada că a exercitat posesia asupra construcțiilor solicitate sub nume de proprietar întrucât lista de inventar nr.4 aflată la filele 7-11 dosar fond precizează doar că, comuna, județul P are în comuna, județul Pob iserică în formă de navă, construită în anul 1807, o clopotniță construită în anul 1915.
La filele 10-11 se află o listă de inventar a aceleiași a - Filiala Sf. G în care se menționează o biserică construită în anul 1903, o clopotniță construită tot în anul 1903.
Ca atare, nu comunei a exercitat posesia asupra construcțiilor mai sus menționate, ci prin și respectiv prin, filiala Sf. Gap osedat aceste construcții.
Mai mult, aceste biserici Domnului și Sf. G constituie lăcașuri de cult, de interes public care nu pot fi apropriate de reclamantă în interesul său personal.
Față de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 cod pr.civilă, urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta ORTODOXĂ, cu sediul în comuna, cod poștal -, județul P,împotriva sentinței civile nr.1150 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata pârâtă COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, cod poștal -, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored.ES/CC
4.ex.03.12.2009
fond- Tr.
fond.R -
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu
