Obligație de a face. Decizia 964/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 964
Ședința publică din data de 25 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în Câmpina, Calea, nr.52, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.350 din 21 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în Câmpina,-, județul P, cod poștal - și, domiciliată în Câmpina,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți și ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 9,50 lei, potrivit chitanței nr.-/04.09.2007 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a depus la dosar decizia civilă nr.691/12.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care a fost soluționat, în mod irevocabil, dosarul nr- al Judecătoriei Câmpina.
Avocat, având cuvântul pentru intimații reclamanți, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților reclamanți în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimații reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel, ca legală și temeinică, dat fiind faptul că recurentul pârât nu a indicat clar temeiurile de drept care să justifice acest recurs, astfel arată că în cauză nu subzistă nici un motiv de casare sau de modificare care să justifice acest recurs.
Solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 703/2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să le permită accesul la imobilul proprietatea reclamanților situat la aceeași adresa cu imobilul proprietatea pârâtului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt coproprietari în indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,-, județul P, în urma partajului dintre pârât și soția acestuia în care reclamanții au avut calitatea de martori, pârâtul sudat poarta de acces la imobilul proprietatea petenților, fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru deblocare.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte, interogatoriu, expertiză topometrică și martori.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamanților de nu mai trece pe terenul proprietatea sa din-, pentru ajunge la imobilul proprietatea lor, iar în subsidiar obligarea acestora la plata lipsei de folosința terenului utilizat ca drum de trecere.
După administrarea probelor, prin sentința civila nr.2616/15.12.2006, Judecătoria Câmpinaa admis acțiunea precizată, respins cererea reconvențională obligându-l pe pârât să permită accesul reclamanților și amplasarea conductelor de apă și gaze în favoarea imobilului proprietatea reclamanților, reținând că reclamanții folosesc terenul în suprafață de 68 mp indiviz din 275 mp și construcția edificată pe acesta identificate prin expertiza.
S- mai reținut de către instanța de fond că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la nr. 6505/1994 de notariatul de Stat Local Câmpina, din care rezultă că terenul se învecinează și cu drumul de acces conform schiței de plan, iar din descrierea provenienței imobilului rezultă cu certitudine dobândirea acestuia prin moștenire de la conform certificatului de moștenitor nr.880/1980 și prin partaj voluntar cu ceilalți moștenitori conform actului de partaj voluntar nr. 2895/1986.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, că de- lungul timpului configurația terenului nu s- schimbat și nici situația juridică de fond dominant față de imobilul fost fond aservit actualmente proprietatea pârâtului, în acest sens, avându-se în vedere și sentința civilă nr. 2342/1997 prin care s- hotărât în mod irevocabil că servitutea de trecere nu grevează terenul învecinat cu terenul pârâtului, proprietatea moștenitorilor defunctului.
Prima instanță avut în vedere la pronunțarea soluției și faptul că la momentul înființării servituții nu s-au stabilit dimensiunile acesteia, iar prin acțiune se solicită doar deblocarea căii de acces și nu s-au avut în vedere concluziile expertizei ce delimitează traseul servituții de trecere și calculează lipsa de folosința acestui teren, fiind o cale de acces instituită cu titlu gratuit și transmisă în același mod actualilor proprietari conform art.1673 și art.616 cod civil urmând a fi admisă acțiunea precizată și respinsă cererea reconvențională.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel pârâtul, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece, în anul 1996 a dobândit împreună cu în cote egale o casă de locuit situată pe un teren de 275 mp în indiviziune cu și și un teren de 247,5 mp liber de orice sarcini, ce face parte din terenul de 5/ 8 din 556 mp, așa cum rezultă din actul de moștenire nr. 1755/1994 din 11.12.1994 în urma decesului lui - proprietarul de drept al acestui teren.
S- mai susținut, în motivarea cererii de apel, de către pârât că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1755/1994 cumpărat de la, cu actul nr.3605, un teren de 81 mp și casa de pe acesta, iar familia dobândit 68 mp și casa de locuit, toți având o cale de acces comună pe care au folosit- potrivit actelor de vânzare cumpărare până în anul 1999 când închis calea de acces, iar proprietarii au formulat acțiune, declarând apel ulterior, deoarece pârâtul avea ieșire la stradă pe terenul de 247,5 mp pe care construit un spațiu comercial.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a susținut că, întrucât numitul a folosit un metru pe lungime, astfel cum s-a constatat și cu ocazia cercetării locale, între proprietăți existând o poartă, iar conducta de apă este amplasată pe terenul acestuia, iar terenul cumpărat de reclamanți se învecinează cu terenul numitului care are alta ieșire la stradă direct, fără construcții, nu se impunea admiterea acțiunii, pe rolul Judecătoriei Câmpina aflându-se dosarul nr. 3563/2006 având ca obiect ieșirea din indiviziune și stabilirea căii de acces pentru reclamanți ceea ce atrăgea suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. 3563/2006.
În dovedirea susținerilor din apel, pârâtul a depus certificatul nr.3563/2006 din 20.04.2007.
Referitor la cererea de suspendare a cauzei, se constată că este neîntemeiată deoarece, potrivit art.244 Cod pr.civilă, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, dezlegarea prezentei pricini nedepinzând de existența sau inexistența dreptului care face obiectul cauzei nr. 3563/2006.
În acest sens, potrivit certificatului depus (filele 13-14- dosar apel) pe rolul Judecătoriei Câmpina se află dosarul nr. 3563/2006 având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,-, județul și stabilirea pentru pârâții și a unui drum de acces la imobilul lor pe terenul pârâtei, teren care se învecinează cu terenul în indiviziune.
În speță, intimații reclamanți și au solicitat, în contradictoriu cu apelantul pârât, potrivit art.1073 cod civil, obligarea acestuia de a le permite accesul la proprietatea acestora situată în Câmpina,-, județul P, dezlegarea pricinii nedepinzând de modul de soluționare cererii de ieșire din indiviziune asupra terenului.
Ca urmare, tribunalul, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.244 cod pr. civilă și a respins cererea formulată de reclamanți.
După examinarea sentinței apelate prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.350 din 21 mai 2007, respins cererea de suspendare judecării cauzei, formulată de reclamanți și a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.2616 din 15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, fiind obligat apelantul la plata sumei de 300 RON față de intimați, reprezentând cheltuieli de judecată, reținând următoarele considerente:
În temeiul art.616 Cod civil, proprietarul al cărui teren este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În alegerea trecerii, instanța avut în vedere a nu se cauza o pagubă aceluia pe al cărui teren urmează fi deschisă servitutea.
Astfel, în speță, s-a reținut că reclamanții folosesc terenul de 68 mp indiviz din 275 mp și construcția edificată pe acesta identificată prin expertiza, dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la nr.6505/1994 din care rezultă că terenul se învecinează cu un drum de acces conform schiței de plan anexă.
În raport de probele administrate în cauză:acte, expertiză topometrică și probele testimoniale, s- constatat că, servitutea de trecere fost înființată printr-un act autentic și cu titlu gratuit și transmisă prin acte autentice ulterioare, partajul imobilului intervenit între pârâtă și soția acestuia -, nefiind de natură să schimbe modalitatea de folosire imobilului fond dominant.
Susținerea apelantului conform căreia prima instanță a admis în mod greșit acțiunea, nu poate fi reținută deoarece, din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultat că, de- lungul timpului configurația terenului reclamanților - loc înfundat, fără ieșire la calea publică, nu s- schimbat ca de altfel nici situația juridică de fond dominant față de imobilul fond aservit - proprietatea pârâtului și întrucât la momentul înființării servituții nu s-au stabilit dimensiunile acesteia, față de opoziția pârâtului la folosirea terenului de către reclamanți pentru accesul la locuința acestora, se impune obligarea de a le permite accesul.
Față de considerentele expuse, constatând că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelant, în baza art.296 cod pr. civilă, tribunalul a respins apelul ca nefundat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
Arată recurentul că reclamanții folosesc întreaga suprafață de 275 mp pe care au montat stâlpi pentru întins rufele, stâlpul pentru curent, toate acestea se situează pe terenul de 81 mp cumpărați de la, conform actelor de la dosar.
De asemenea, recurentul arată că, deși a fost pus în posesie nu se poate bucura de acest drept de proprietate pentru că pe acest teren trece toată lumea.
Precizează recurentul că din schița de plan, parte integrantă a tuturor actelor de vânzare cumpărare și actele de partaj ce au stat la baza tuturor actelor ce le deține împreună cu, rezultă că a cumpărat în cote de fiecare 247 mp, liberi de orice sarcini, pe lângă calea de acces marcată în schițele de plan.
Menționează în continuare recurentul că din cercetarea locală reiese că terenul reclamanților se învecinează cu terenul lui, între aceștia existând o poartă pe unde se poate ieși la stradă și tot pe acolo sunt amplasate și conductele.
Susține recurentul că la Judecătoria Câmpina se află pe rol un dosar de ieșire din indiviziune și stabilirea căii de acces pentru reclamant ce ar lămuri aceste neînțelegeri și deși a solicitat suspendarea cauzei această cerere nu a fost admisă.
Intimații, deși au fost citați cu mențiunea de depune întâmpinare, aceștia nu au depus-o până la termenul de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și textelor legale incidente în cauză, Curtea va reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Susținerea recurentului că reclamanții folosesc întreaga suprafață de 275 mp este nefondată întrucât din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.6505/1994 reiese că reclamantul a cumpărat un teren în suprafață de 68 mp indiviz din 275 mp situat în Câmpina,- și drumul de acces, conform schiței de plan anexă și locuința situată pe acest teren, imobil pe care vânzătorul l-a avut în proprietate prin cumpărare de la, care la rândul său îl avea moștenire de la mama sa, care la rându-i îl avea moștenire de la def..
Așa cum se arată și în expertiza topografică efectuată de expert, pe terenul recurentului a fost calea de trecere intimaților reclamanți la strada -, nemaifiind posibilă vreo altă cale de acces.
În aceeași expertiză se arată că drumul de acces prevăzut pe schița de plan corespunde cu cel din actul de partaj din anul 1926, dar nu se mai găsește în calea de acces a reclamanților din actul de vânzare cumpărare nr.6505/1994 și ca urmare, această neconcordanță, respectiv dintre calea de acces din actul de partaj din anul 1926 și cea din actul de proprietate al reclamanților, constituie sursa de conflict dintre părți.
Rezultă cu certitudine din certificatul de moștenitor nr.880/1980 eliberat de Notariatul de Stat Câmpina și din actul de partaj voluntar nr.2895/1986 că vânzătorul terenului a dobândit imobilul prin cumpărare de la, care la rândul său îl avea moștenire de la mama sa, care la rându-i îl avea moștenire de la def..
Din actul de partaj voluntar nr.3931/1921 rezultă că prin convenția proprietarilor loturilor vecine, respectiv și G s-a creat o servitute de trecere de la strada - la terenul numitului pe terenul numitului G și în care se menționează că "eu G voi stăpâni de azi înainte ca deplin proprietar urătoarele locuri: un loc de casă cu clădiri. dau drept fratelui meu să circule prin curtea acestui loc, de la locul său la str.-.-. ( în prezent -) fără pretenții".
Deoarece servitutea de trecere a fost înființată printr-un act autentic cu titlu gratuit ce a fost transmisă prin actele autentice ulterioare ce reprezintă titluri de proprietate, atât pentru reclamanți, cât și pentru pârâți, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să permită accesul reclamanților, precum și amplasarea conductelor de apă, gaze pe terenul său, în favoarea imobilului proprietatea reclamantului.
În realitate, singura critică formulată de recurent este că în mod greșit i s-a respins, de către instanța de apel, cererea de suspendare până la soluționarea cererii de ieșire din indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,str.-, nr.34, județul
Curtea apreciază că cererea de suspendare întemeiată pe disp.art.244 alin.1 pct.1 cod pr.civilă este nefondată, întrucât soluționarea prezentului recurs nu depinde de soluționarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Câmpina și mai mult dosarul ce a fost pe rolul Judecătoriei Câmpinaa fost soluționat irevocabil prin decizia nr.691/12.10.2009 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Certificatul depus la dosar, fila 13 dosar recurs, precizează că obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina este ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,-, județul P și stabilirea unei căi de acces pentru reclamanți de la imobilul proprietatea lor la str.- pe terenul proprietatea numitei care se învecinează cu terenul în indiviziune.
Din conținutul aceluiași certificat reiese că judecata cauzei ce se află pe rolul Judecătoriei Câmpinaa avut termen de judecată la data de 1.10.2007.
În recurs s-a depus decizia nr.691/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI din care reiese că s-a respins recursul recurentului împotriva deciziei nr.115 /2009 a Tribunalului Prahova.
În decizia sus menționată s-a arătat că s-a admis în parte acțiunea formulată de, s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei unice din exp., însă s-a respins cererea recurentului de stabilire, pentru reclamanții, unei căi de acces la locuința lor pe proprietate numitei.
Sentința instanței de fond a fost menținută de Tribunalul Prahova și de către Curtea de Apel Ploiești ca urmare a respingerii apelului și recursului formulate de recurent.
Față de toate aceste considerente Curtea în baza disp.art.312 alin.1 cod pr. civilă va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp.art.274 cod pr. civilă va obliga recurentul către intimați la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Câmpina, Calea, nr.52, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.350 din 21 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în Câmpina,-, județul P, cod poștal - și, domiciliată în Câmpina,-, cod poștal -, județul
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.ES/CC
5.ex. 03.12.2009
apel - Tr.
apel.
-
fond.703/2006 Jud.Câmpina
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
