Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 220
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de, și împotriva deciziei civile nr. 678 din 22 octombrie 2008 dată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații și primăria comunei,având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi,ce face parte integrantă din prezenta decizie,când instanța,din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi,când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele;
Reclamanții, și prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 12.02.2007 investesc instanța cu acțiune pentru a se constata că mențiunea "trecut la pentru 1 ha." făcută în registrul agricol al autorului comun cu al pârâtului, este falsă.
Într-un alt capăt de cerere s-a cerut radierea mențiunii din Registrul agricol și rectificarea celor cu privire la suprafețele de teren deținute de defunctul în anii 1961 și 1962.
În drept reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art.184 Cod procedură civilă, cu motivarea, acțiunea penală s-a prescris, instanța civilă fiind competentă în cercetarea falsului.
Precizează reclamanții că între părți au fost procese funciare, iar după constatarea falsului hotărârea va constitui temei al revizuirii hotărârilor pronunțate în acele cauze (decizia civilă nr.1174/25.05.2000 a Curții de APEL IAȘI ).
În fapt se arată că fila din registrul agricol reținută ca mijloc de probă în dosarul 3728/99 al Curții de APEL IAȘI este actul avut în vedere de expertul tehnic, în baza căruia instanța a reținut că defunctul nu a avut terenul în proprietate, fiind transmis lui.
Susțin reclamanții că situația nu este reală, în anul 1991, la adoptarea Legii nr.18/1991 mențiunea nu exista, registrul fiind falsificat.
Judecătoria Iași prin sentința civilă nr.4317 din 7 aprilie 2008 respinge acțiunea, reținând că reclamanții nu au făcut dovada afirmațiilor lor raportat la art.1169 Cod civil.
Constată instanța de prim grad că la data de 13.08.1991 Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a emis adeverința nr.771/13.08.1999 prin care atestă că moștenitorilor defunctului li s-a stabilit prin Hotărârea nr.69/11.08.1991 a Comisiei județene I dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,60 ha. teren, fiind emis și titlul de proprietate nr.82906/18.12.1992.
Curtea de APEL IAȘI prin decizia civilă nr.1174/25.05.2002 anulează parțial titlul de proprietate, rămânând înscris doar pârâtul, reținând că doar acesta are dreptul la teren.
În considerentele sentinței sunt redate concluziile raportului de expertiză criminalistică ce nu au stabilit falsul, constatându-se doar existența unor modificări prin suprascriere. Nu există indicii că acestea au fost efectuate după emiterea titlului de proprietate sau a adeverinței nr.771/1991 emisă de comisia locală.
În același sens proba testimonială nu a confirmat susținerile reclamanților, autorul părților s-a înscris la CAP fără teren, iar ceea ce a avut în proprietate a împărțit copiilor, cărora le-a transmis câte 1,5 ha. fiecăruia în timpul vieții, care se coroborează cu cererea de înscriere în CAP la data de "12 martie 1962 fără teren".
Raportat la întregul material probator, reține judecătoria, nu rezultă că mențiunea "trecut la pentru 1 ha." făcută în registrul agricol pentru anii 1959-1963 - fila 198, este falsă.
Instanța de fond are în vedere opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza Stere și alții contra României, 23 februarie 2006, unde a statuat că: "preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției -. Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, și mai ales a deciziilor judecătorești devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie".
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.678 din 22 octombrie 2008 respinge apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.4317/7.04.2008 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de apel a reținut din analiza materialului probator administrat că mențiunea făcută în registrul agricol al defunctului "trecut la 1 ha." este reală. Astfel, expertiza a avut ca obiect să se stabilească dacă s-au operat modificări la rubricile de la pozițiile 1-7 din grupa II A "evidența terenurilor gospodăriei" de la fila 198 registrului agricol pentru anii 1959-1963 pentru localitățile - (județul I) corespunzătoare lui.
Concluzia raportului este că asupra cifrelor înscrise inițial cu un anume tip de material scriptural s-au operat modificări prin suprascrierea peste aceste cifre a altor cifre, cu un alt material scriptural, diferit de cel inițial.
În considerentele hotărârii atacate tribunalul analizează cuprinsul înscrisului și concluziile expertizei, constatând că suprascrierea s-a realizat asupra cifrei ce reprezintă numărul de hectare: expertiza se raportează la parte din înscrisuri, respectiv a filei din registrul agricol, anume grupa II A "Evidența terenurilor gospodăriei"; la rubrica succesivă II B "Identificarea pe parcele a terenurilor din posesia gospodăriei" apare suprafața totală de 1 ha. compusă din 0,5 ha. în vatră sat și 0,50 ha.. 8 martie, fără vreo modificare.
În perioada anilor 1959-1960 deținea, conform mențiunilor din rolul său agricol, în V satului 0,09 curte; 0,04 vie; 0,15 pășune; 0,67 arabil. "Trupul II" 0,50 arabil și în 1,50 fânaț. La începutul perioadei membru al gospodăriei era și fiul, înscriere ulterior tăiată cu mențiunea "căsătorit" iar suprafața totală de 2,85 ha. în 1959 ( 1,35 ha. în comuna de reședință și 1,50 ha. în altă localitate) a scăzut în anul 1962 la 0,30 ha.
Concluzia tribunalului este că mențiunea din rolul lui "trecut la 1 ha." are corespondent în rolul acestuia din urmă, teren cu care s-a înscris la. Mențiunea "" nu este făcută pentru autorul comun al părților, iar în cererea de înscriere, în anul 1962 nu menționează suprafețe de teren. Cu privire la perioada în care s-a făcut "suprascrierea" constatată prin raportul de expertiză criminalistică, deși reclamanții au susținut, nu au dovedit că este ulterioară datei menționate în registrul agricol, înscrisul a fost analizat și în considerentele deciziei civile nr.1174/2000 a Curții de APEL IAȘI, în procesul funciar.
Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași au declarat recurs, și ce au încadrat motivele de recurs în art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenții susțin că motivarea instanței excede cadrului procesual și naturii pricinii, reclamanții solicitând să se constate de instanța civilă dacă actul este fals sau nu, instanțele nu aveau a analiza corectitudinea reconstituirilor făcute potrivit Legii nr.18/1991 a emiterii titlurilor de proprietate.
Instanța de apel a reținut efectuarea expertizei criminalistice, dar o interpretează contrar mențiunilor din aceasta, deoarece sunt atacate modificările, ștersăturile în Registrul agricol pentru, fără a se putea dovedi data efectuării lor, obiectiv cu care s-a cerut suplimentarea raportului, probă respinsă de instanță.
Se susține că expertiza a constatat modificări prin majorarea suprafețelor ce ar fi aparținut lui, atunci când se menționează amplasamentul și tarlalele, nu apare o suprafață de 5000. ca amplasament, ceea ce denotă că adăugirile la suprafețe sunt evident false.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că tribunalul, verificând suprafețele ca evidență în timp, a reținut că a transmis fiului său 1 ha. constatare ce contravine celorlalte acte din dosar și nu se poate susține că în anul 1961 tatăl părților a rămas fără teren, respectiv nici cel pe care se afla casa.
Prezenta acțiune, invocă recurenții, a fost promovată în vederea desființării deciziei Curții de apel, în litigiul funciar tribunalul motivându-și soluția pe respectiva hotărâre, primită ca probă în cauză. Hotărârile pronunțate de CEDO, arată recurenții, nu pornesc de la principiul absolut al menținerii unor hotărâri judecătorești pentru stabilirea unor raporturi juridice, atunci când hotărârile sunt bazate pe acte false sau au ca urmare privare de dreptul de libertate a unor persoane, iar în cauză instanța nu răspunde la o întrebare de principiu unde a dispărut terenul avut de, chiar cei 0,30 ha. menționați de instanță în motivarea sa.
Curtea constată că în cauza de față reclamanții recurenți în drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art.184 din Codul d e procedură civilă care prevăd "Când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă", în care sunt incluse și înscrisurile, ce pot fi și hotărâri judecătorești.
În consecință, probatoriul nu este limitat numai la administrarea probei cu expertiza scrisului, ci pot fi administrate orice probe pentru a se stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale reglementată de Codul penal (art.288, art.289).
Curtea reține că nu orice contrafacere a scrierii ori subscrierii sau alterarea în orice mod a unui înscris impune și constatarea falsului, fiind impuse de lege două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ:atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevăruluișiproducerea de consecințe juridice.
În cauză modificările prin suprascrierea cifrelor constatate în raportul de expertiză pot fi de natură să producă efecte juridice, însă, în speță, corespund adevărului, astfel că una din condiții nu este îndeplinită.
Hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, și anumemențiunea făcută în Registrul agricol al autorului "trecut la pentru 1 ha." nu este falsă.
Instanțele au soluționat cauza în limitele investirii prin cererea de chemare în judecată, fiind competente a stabili dacă modificarea din Registrul agricol este reală și a produs consecințe juridice prin orice mijloc de probă. În speță consecințele constau în reconstituirea dreptului de proprietate pentru părți în nume propriu și succesori ai lui, finalizată prin emiterea titlului de proprietate.
Aceleași file din registrul agricol pentru care se solicită în cauză cercetarea falsului sunt probe în procesul funciar între părți, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.1174/2000 a Curții de APEL IAȘI. Instanța în acțiunea în nulitate a titlului de proprietate a constatat aceleași neconcordanțe în registrul agricol, le-a analizat și a statuat asupra consecințelor juridice, aspect ce a intrat în puterea lucrului judecat, considerentele explicând dispozitivul deciziei și se reflectă în acesta.
Pentru a se stabili dacă mențiunile sunt reale sau nu instanțele au administrat probatoriul complet, cu înscrisuri, stabilind cu ce suprafețe de teren a fost înscris și respectiv în registrul agricol, anterior și la data înscrierii în CAP, elemente de referință în reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991, fie în nume propriu sau în calitate de moștenitori pentru părțile în proces.
Curtea constată că în ce privește "perioada" în care s-a efectuat modificarea, nu se impunea admiterea probei cu expertiză. În cauză este dovedit că datele erau înscrise în rolul agricol la momentul formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate de părți, în anul 1991. În temeiul acestora comisia locală a făcut propuneri, validate de comisia județeană. Titlul de proprietate emis a fost supus și controlului judiciar.
Astfel fiind motivarea instanței nu excede cadrului procesual și naturii pricinii în sensul art.304 pct.7 Cod procedură civilă, invocat ca motiv de recurs, pe care Curtea îl reține ca neîntemeiat.
În acțiunea în constatarea falsului în temeiul art.184 Cod procedură civilă instanța nu are obligația de a soluționa procesul funciar, a stabili dacă în urma "înzestrării" părților în proces, descendenți ai lui, autorul a rămas cu teren în proprietate, aferent sau nu locuinței, în anul 1962 când s-a înscris în CAP. Mențiunea generică din cerere "conform rolului agricol", în condițiile în care conform Statutului CAP membrii cooperatori au drept de proprietate personală asupra casei de locuit, gospodăriei de pe lângă ea și terenul pe care ele se află nu impun concluzia că modificările din registrul agricol sunt false.
Scopul urmărit de recurenți de a revizui procesul funciar nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei date de tribunal care, alăturat celorlalte motive încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate, instanța de apel aplicând corect dispozițiile legale în materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă instanța respinge recursul.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimat este întemeiată conform art.274 Cod procedură civilă, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar și se admite.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, și împotriva deciziei civile nr.678/22.10.2008 dată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs 1530 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
17.VI.2009/2 ex.-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Georgeta
