Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2227/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2227/R/2009 | |
Ședința publică din 28 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 368/A din 2 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții și -, având ca obiect acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă pârâtul-intimat, lipsă fiind restul părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă pârâtul-intimat, asistat de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 octombrie 2009, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității recursului, precum și excepția insuficientei timbrări a acestuia, întrucât consideră că recurentul trebuia citat cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru egală cu cea din apel.
În ceea ce privește motivul pentru care reprezentanta pârâtului-intimat a invocat excepția insuficientei timbrări, învederează acesteia faptul că hotărârea din apel a fost pronunțată pe excepția de netimbrare, situație în care se face aplicarea art. 11 din Legea nr. 146/1997, care stipulează expres faptul că recursul se timbrează cu 4 lei taxă judiciară de timbru și nu la valoarea obiectului dedus judecății.
Având în vedere susținerea pârâtului intimat potrivit căreia taxa de timbru datorată de reclamantul recurent în recurs ar fi egală cu taxa de timbru achitată în apel, deoarece este vorba de o acțiune patrimonială, curtea constată că taxa de timbru datorată în recurs în cuantum de 4 lei este legal stabilită, potrivit disp. art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, deoarece apelul a fost anulat ca netimbrat. În aceste circumstanțe, taxa de timbru datorată de recurent este de 4 lei și timbru judiciar 0,15 lei.
Curtea constată că deși reclamantul-recurent a fost legal citat atât la domiciliul indicat prin memoriul de recurs, cât și la domiciliul indicat în memoriul de apel, cu mențiunea timbrării recursului, până la termenul de azi acesta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații.
Raportat la această situație, Curtea din oficiu, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la disp. art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 147/1996 invocă excepția netimbrării recursului pe care o pune în discuția reprezentantei pârâtului-intimat.
Reprezentanta pârâtului-intimat solicită admiterea excepției de netimbrare și în consecință anularea recursului, iar pe fond solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată sens în care depune la dosar copia contractului de asistență juridică nr. 54 din 6 octombrie 2009 și copia bonului fiscal din care rezultă plata onorariului avocațial în cuantum de 1200 lei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 10248/19.12.2007, pronunțată în dosar nr- a Judecătoriei Cluj Na fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 2103, 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut faptul că prin procura specială autentificată sub nr. 1122 din 19.04.1996 de notarul public, numiții și, l-au împuternicit pe reclamantul ca în numele și pe seama lor să vândă cui va crede de cuviință și cu prețul lăsat la aprecierea sa apartamentul situat în C-N,-,.9, înscris în CF nr. 23461/S/IX, mandatarul putând semna în numele lor și pentru ei contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la oricare din birourile notariale va crede de cuviință.
La 8 mai 1996, printr-un contract sub semnătură privată, numiții și, prin mandatarul au înstrăinat pârâților și apartamentul situat în C-N,-,.9, înscris în CF nr. 23461/S/IX, pentru prețul de 5.200 DM, preț achitat mandatarului anterior încheierii contractului.
In susținerile privind nulitatea contractului sus menționat, reclamantul a indicat trei motive, respectiv existența erorii obstacol, existenta unui preț neserios și depășirea limitelor mandatului.
În ceea ce privește eroarea in negotio, eroarea asupra naturii juridice a actului, judecătoria a reținut că reclamantul avea capacitatea de a face distincție între un contract de împrumut, contract de garanție și contract de vânzare-cumpărare, având în vedere depozițiile martorilor și calitatea reclamantului de om de afaceri.
Instanța a mai reținut că martorul a arătat că, inițial, reclamantul a dorit obținerea unui împrumut, însă pârâții nu au fost interesați de încheierea unui asemenea act juridic, fiind interesați însă de achiziționarea apartamentului în litigiu, în scop de investiție.
De asemenea, în sprijinul ideii că acest contract nu reprezintă o " garanție" a vreunui contract de împrumut constă în faptul că în antecontractul încheiat nu este cuprins nici un pact de răscumpărare sau vreo posibilitate de încetare/rezoluțiune a contractului din inițiativa reclamantului promitent vânzător.
Instanța a mai reținut și că, din probele administrate nu a reieșit că s-ar fi aflat în prezențe unei simulații prin deghizarea totală a actului juridic, reclamantul nefăcând în nici un fel dovada unei atare simulații și mai ales cu privire la existența unui act secret, act care să aibă natura juridică a unui contract de împrumut.
Față de cele mai sus arătate, având în vedere pregătirea profesională a reclamantului, persoană cu studii superioare și om de afaceri, instanța a reținut că acesta ar avea capacitatea de a face diferența între un contract de vânzare cumpărare și un contract de împrumut cu garanție imobiliară, ar fi putut avea o imagine asupra efectelor juridice a acestor categorii de acte, fapt pentru care instanța a reținut că nu se află în prezența unei erori obstacol de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la 08.05.1996.
A mai arătat instanța de fond că în ceea ce privește faptul că reclamantul și-ar fi depășit limitele mandatului prin încheierea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare sub semnătură privată, instanța a reținut că acest argument este neîntemeiat atâta vreme cât reclamantul avea împuternicirea de a încheia un contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu orice persoană și la orice preț pe care acesta îl considera de cuviință. Raportat la aceste elemente, instanța a reținut că acesta avea posibilitatea de a încheia inclusiv o promisiune de vânzare cumpărare, act juridic care se circumscrie puterilor care i-au fost conferite prin procura specială autentificată sub nr. 1122 din 19.04.1996 de.
În ceea ce privește prețul neserios, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1303 cod civil, prețul, în contractul de vânzare-cumpărare, trebuie să fie serios și determinat de părți. În detalierea noțiunii de preț serios, instanța a reținut că în doctrina și jurisprudența juridică s-a reținut că prețul serios este acela care este real, adică nefictiv, sau altfel spus prețul care constituie în adevăr o cauză suficientă a obligației luate de către vânzător de a transmite dreptul de proprietate ce formează obiectul vânzării, depinzând de existența unei proporții între prețul fixat de părți și valoarea reală a bunului vândut, fără a reclama însă o echivalență perfectă.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert, valoarea de circulație a apartamentului în cauză la data de 8 mai 1996 era de 5.314.506 lei ROL, respectiv 2.778,10 DM la cursul DM/ leu de 1 DM/1913 lei, pentru ca ulterior, prin răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că dacă s-ar considera că locuința a fost locuibilă, rezonabilă și nu în stare critică valoare de circulație ar fi fost între 16.669 și 19.447 DM. Având în vedere această marjă foarte mare între valorile indicate de către expert, raportat și la actele de la filele 72-86, instanța a înlăturat acest raport de expertiză din ansamblul probator al cauzei.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert, valoarea de circulație a apartamentului în litigiu la data de 8 mai 1996 era de 12.756.957 lei, echivalent a 6.669 DM sau 4.370 USD la cursurile de schimb ale BNR de la acea dată.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența, a mai reținut instanța de fond, elementele noțiunii de preț serios, având caracterul unei situații de fapt, stabilirea lor formează o chestiune de apreciere a instanței. Din declarațiile martorilor instanța a reținut că situația financiară a reclamantului la data încheierii actului de vânzare-cumpărare constituia un element care să justifice vânzarea apartamentului la un preț mai mic valorii de circulație imobilului la acea dată.
Instanța a reținut că diferența de preț de la 5.200 DM, prețul de vânzare, și 6.669 DM, valoarea de circulație, nu este o diferență care să califice prețul ca neserios, ci în acest caz, s-ar fi putut pune problema vilitatii prețului, aspect care însă nu este de natură a atrage nevaliditatea contractului ci doar problema leziunii care însă în dreptul român nu este o cauză de resciziune.
Prin decizia civilă nr. 368 din 2.09.2008 Tribunalului Cluj fost admisă excepția netimbrării apelului și a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 10248/19.12.2007, pronunțată în dosar nr- a Judecătoriei Cluj N pe care a menținut-o în totul. Apelantul fost obligat să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, apelantul a fost citat încă din data de 17.06.2008, așa cum rezultă din fila de comunicare aflată la fila 7, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Apelantul nu s-a conformat acestei obligații, motiv pentru care în ședința publică din 02.09.2008 tribunalul, raportat la prev. art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a apelului. Această excepție, raportat la motivele sus invocate, cât și la textul legal menționat anterior, a fost admisă.
Împotriva acestei decizii promovat recurs în termen legal reclamantul, invocând faptul că nu a fost legal citat pentru termenul din 2.09.2008, mai arată că oricum nu se putea deplasa, deoarece este diagnosticat de polineumeopatie a membrului inferior și superior. A menționat că la primul termen de judecată stabilit în recurs va prezenta și chitanța de 50 DM pe care plătit-o ca dobândă pentru prima lună.
În al doilea rând, invocat faptul că instanța interpretat defectuos eroarea obstacol, chitanța amintită dovedind simulația prin deghizare.
Prin întâmpinare invocat excepția tardivității promovării recursului și excepția insuficienței timbrări a recursului, deoarece este vorba de o acțiune patrimonială și calea de atac trebuia timbrată la valoarea de circulație a apartamentului din litigiu la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este netimbrat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru termenul de judecată din 28.10.2009 reclamantul recurent a fost citat atât la domiciliul indicat în memoriul de recurs, C-N,- apartamentul 9, cât și la domiciliul indicat în acțiunea de fond și memoriul de apel, respectiv loc. nr. 370, jud. S, cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (9, 10), însă acesta nu s- prezentat în instanță și nu depus prin registratură taxa judiciară de timbru datorată.
În ce privește cuantumul taxei judiciare de timbru datorate în recurs aceasta este de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, deoarece apelul a fost anulat ca netimbrat și, în acest caz, taxă judiciară de timbru datorată este cea prev. de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 147/1996.
Potrivit disp.art.1 raportat la art.11 din Legea nr. 147/1996, taxa judiciară de timbru se achită până la primul termen de judecată.
Sancțiunea nedepunerii taxei judiciare de timbru până la termenul stipulat de către instanță este anularea cererii ca netimbrate potrivit art.20 alin.3 din Legea nr. 147/1996.
În cazul de față, recurentul nu și- îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, motiv pentru care în temeiul art.137 alin.1 Cod proc.civ. raportat la art.20 alin.3 din Legea nr. 147/1996, curtea va anula ca netimbrat recursul formulat de reclamantul recurent.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul invocat și excepția tardivității promovării recursului, însă în cauză au fost invocate două excepții, excepția netimbrării, care fost analizată prioritar și admisă această excepție și în consecință, nu mai este necesară analizarea și celei de doua excepții invocate.
Reclamantul este în culpă procesuală și, în consecință, în temeiul art. 274 Cod proc.civ. va fi obligat să plătească intimatului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr.368/A din 2 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să-i plătească intimatului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC; 6 ex/23.11.2009
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
