Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2280/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2280/R/2009
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
- - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul MUNICIPIUL B - M reprezentat prin PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare - rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 18 lei taxă judiciară de timbru și 0,45 lei timbru judiciar, potrivit chitanței aflată la fila 11 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 7123 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Baia - M, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâtului Municipiul B - M prin care s-a solicitat să se constate că Statul Român a preluat fără titlu valabil imobilul casă de locuit și teren aferent situat în mun. B - M,-, jud.M, înscris în CF nr. 6617 B - M nr. top.1707/25; să se constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 7061/04.08.1978; să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul restabilirii situației tabulare anterioare înscrierii dreptului de proprietate al statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență următoarele:
Asupra imobilului în litigiu a fost înscris în cartea funciară, ca proprietar, tatăl reclamantului, căsătorit cu.
Prin decizia nr. 447/14.06.1978 emisă de Consiliul Popular al jud.M imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr.223/1974, ca urmare a plecării definitive din țară a proprietarilor și.
În baza acestei decizii, prin încheierea de carte funciară nr. 7601/04.08.1978 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului.
Așa fiind, este de avut în vedere că imobilul litigios intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel că foștii proprietari sau succesorii acestora puteau urma calea acestei legi pentru a obține măsuri reparatorii.
Reclamantul din prezentul proces cerut, anterior, repunerea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru formularea notificării, cererea sa fiind însă respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Cum prezenta acțiune, neîntemeindu-se pe prevederile și procedura Legii nr. 10/2001, ci pe acelea ale dreptului de proprietate prin eludarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ca act normativ special, ea nu poate fi admisă.
Trebuie ținut seama și de faptul că până în prezent nici o instanță de judecată sau autoritate administrativă nu i-a recunoscut reclamantului în mod definitiv dreptul de a i se restitui imobilul în litigiu, astfel că nu deține un
" bun actual " în sensul prevederilor
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 82/A din 31.03.2009 a Tribunalului Maramureș.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat că judecata în primă instanță s-a făcut cu respectarea principiilor disponibilității, publicității și oralității dezbaterilor, părților fiindu-le acordat cuvântul pentru s-și spune punctul de vedere asupra tuturor aspectelor cauzei și a piselor dosarului.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii au fost și ele puse în discuția părților, dreptul la apărare al reclamantului fiind respectat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 dreptul comun a fost înlocuit cu legea specială, acțiunea dreptului comun fiind suprimată în cazul actelor de preluare abuzivă la care legea specială se referă.
Au fost, totodată, confirmate toate celelalte statuări ale primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea ei, precum și desființarea sentinței judecătoriei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și a acțiunii reclamantului deoarece:
1. Atît prima instanță, cât și cea de apel au încălcat principiile disponibilității, publicității, oralității și contradictorialității procesului civil. Astfel, acțiunea introductivă a fost calificată ca fiind o acțiune în constatare și apreciat ca inadmisibilă sub motivul că ar exista o acțiune în realizarea dreptului pe care reclamantul o putea promova. Or, aceste aprecieri ar fi trebuit să înbrace forma unei excepții procesuale care să fie invocată și pusă în discuția părților, pentru ca acestea să-și poată exprima punctul de vedere.
Prin aceasta, s-au încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil și principiile fundamentale sus- arătate, impunându-se casarea deciziei, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
2. În ce privește existența sau inexistența unei acțiuni în realizare întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, respectiv nr. 247/2005, prima instanță și cea de apel au interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, ajungându-se ca reclamantul să fie judecat într-o acțiune care nu-i aparținea. Reclamantul are însă dreptul la reparație morală pentru abuzul săvârșit de Statul Român prin preluarea abuzivă a imobilului, fără a se putea considera că ar exista alte acțiuni în virtutea cărora se poate cerere restituirea bunurilor preluate în mod abuziv.
Trebuie menționat și că prin admiterea apelului se putea dispune și admiterea numai în parte a acțiunii, raportat la caracterul accesoriu al petitului subsidiar, situație în care cel puțin din punct de vedere hotărârile judecătorești criticate și-ar fi produs efectul scontat.
Cu privire la acest recurs Curtea are în vedere următoarele:
Atât prima instanță, cât și cea de apel au statuat în cuprinsul hotărârilor pe care le-au pronunțat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cererile de restituire a imobilelor preluate abuziv de către Statul Român și care intră sub incidența acestei legi ori, după caz, cererile de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent nu pot fi făcute decât în termenele, în condițiile și cu parcurgerea procedurii pe care acest act noramtiv le impune cu forță imperativă.
O asemenea concluzie se fondează, esențial, pe interpretarea raportului din legea comună ( dreptul comun ) și legea specială, fiind de principiu că, în limitele domeniului ei de aplicare, aceasta din urmă are preferință.
Or, sub acest aspect se cuvine remarcat că prima instanță a afirmat în motivarea sentinței că " introducerea prezentei acțiuni ce are drept finalitate constatarea nevalabilității titlului statului și rectificarea cărții funciare prin restablirea situației anterioare în sensul reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantului, tinde să eludeze dispozițiile legii speciale- Legea nr. 10/2001, astfel că din acest punct de vedere, acțiunea formulată apare ca fiind inadmisibilă ".
Prin urmare, motivul principal pentru care prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului a fost reprezentat de promovarea unei acțiuni de drept comun, câtă vreme aceasta se afla suprimată prin instituirea de către Legea nr. 10/2001 a unei căi procedurale alternative și prevalente de redobândire a imobilului ori a echivalentului său valoric.
Considerațiile ulterioare ale primei instanțe privitoare la incidența dispozițiilor art.111 pr.civ. în partea lor privitoare la inadmisibilitatea unei acțiuni în constatarea dreptului atunci când reclamantul are la îndemână o acțiune în realizarea acelui drept, sunt, în economia argumentației de care Judecătoria Baia - Mau zat, cu totul subsidiare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă fiind, în mod vădit, consecința intervenirii Legii nr. 10/2001 ca lege specială.
Astfel fiind, devine limpede că și lipsa statuărilor privitoare la inadmisibilitatea unei acțiuni în constatare atunci când partea a dispus sau dispune de o acțiune în realizarea dreptului, soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă era oricum dictată de statuările anterioare întemeiate pe preeminența legii speciale de reparație.
Același raționament juridic este îmbrățișat și de instanța de apel, motivarea deciziei fiind elocventă.
Pe de altă parte, Curtea are a observa, în subsidiar, că n-ar putea fi primită susținerea reclamantului potrivit căreia dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat prin încălcarea unora dintre principiile fuindamentale ale procesului civil, susținându-se că excepția inadmisibilități acțiunii prin raportare la prevederile art. 111 pr.civ. nu ar fi fost pusă în discuția contradictorie a părților, căci în ședința de judecată din data de 4 decembrie 2008 a Judecătoriei Baia - M ( 43) fiecare dintre părți și-a putut spune opinia cu privire la natura juridică a acțiunii și la excepția procesuală invocat.
Mai mult, respingerea acțiunii ca inadmisibilă fusese solicitată de către pârât prin întîmpinarea depusă la Judecătorie în data de 2 octombrie 2008( 10 ), întîmpinare de care reclamantul a luat cunoștință.
În fine, ar fi de remarcat și că cererea în rectificarea de carte funciară, are față de efectele ei, valoarea unor cereri în realizarea dreptului, iar nu în simpla lui constatare, însă această împrejurare devine irelevantă în cauză, câtă vreme, primordial, inadmisibilitatea acțiunii decurge din exercitarea de către reclamant a unei acțiuni de drept comun, încercându-se eludarea termenelor și căilor procedurale stabilite de Legea nr. 10/2001.
Văzând și că reclamantul nu este titularul uui bun în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la, statuările instanțelor fiind corecte și sub acest aspect, urmează a se respinge recursul în baza prevederilor art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean Sergiu Cătălin
- - - - - -
GREFIER
Red./Dact.
4 expl.
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin
