Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr.23
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în satul Noi, comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 175 A din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâta recurentă și reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecător Botoșan, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul ei de proprietate exclusivă asupra imobilelor constând în casă, compusă din două încăperi, fântână, grup social, gard ce împrejmuiește suprafața de 1.000 mp teren, pod din ciment, ce permite accesul la terenul menționat, să i se constituie un drept real de superficie asupra terenului aferent imobilelor sus enumerate, să se instituie un drept de servitute în favoarea imobilului casă și să se dispună compensarea pentru terenul afectat servituții și cel pentru care se va constitui un drept de superficie cu contravaloarea gardului proprietatea sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2001 și-a ridicat o construcție, cu acordul surorii sale, pe terenul tatălui lor, construcție descrisă în petitul acțiunii. Precizează că aceste aspecte au fost cuprinse într-un proces verbal încheiat la data de 29.11.2001 și semnat de față cu martori de către fiica sa, pârâta, care este proprietara actuală a terenului, precum și aspectul că încercarea sa de rezolvare pe cale amiabilă a situației de fapt a eșuat, deoarece fiica sa, pârâta, și-a construit și ea o locuință lipită de a sa, iar după un an aceasta a evacuat-o din propria locuință.
Ulterior, reclamanta a renunțat la ultimul capăt de cerere.
Judecător Botoșan, prin sentința civilă nr. 1691 din 29.03.2007, a admis în parte acțiunea și, în consecință, a constatat în favoarea reclamantei un drept de proprietate asupra casei, identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, asupra unui gard în suprafață de 16,20 ml. a podului de acces și a fântânii. De asemenea, s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de superficie asupra suprafeței de 53 mp teren, identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, s-a respins ca nefondat capătul de cerere vizând instituirea unei servituți de trecere, s-a luat act de renunțarea reclamantei la ultimul capăt de cerere și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a edificat construcțiile identificate în petitul acțiunii în anul 2001, pe terenul care provenea de la părinți, că dreptul de proprietate asupra acestui teren s-a reconstituit în favoarea numitei, sora reclamantei, că aceasta nu s-a opus edificării construcțiilor și că, ulterior, aceasta a vândut terenul pârâtei, fiica reclamantei, în 2004. Reținându-se că reclamanta este un constructor de bună credință, care și-a edificat construcțiile cu acceptul proprietarului terenului, a conchis prima instanță, în considerarea dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, că reclamanta este proprietara construcțiilor în discuție.
Dreptul de superficie a fost instituit în considerarea calității reclamantei de proprietar al construcțiilor, avându-se ca punct de reper pentru delimitarea suprafeței raportul de expertiză efectuat de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeninicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că acțiunea în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, este inadmisibilă atât timp cât partea poate solicita realizarea dreptului, iar, pe de altă parte, reclamanta nu poate avea decât un drept de creanță împotriva fostei proprietare a terenului. De asemenea, pârâta apelantă a arătat că a cumpărat terenul în suprafață de 1.000 mp. liber de orice construcții, iar dreptul de superficie constituit în favoarea reclamantei îi afectează grav proprietatea.
T r bunalul Botoșan, prin decizia civilă nr. 175 din 13.09.2007, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pârâta fiind proprietara terenului pe care reclamanta a construit imobilele, aceasta din urmă nu avea la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului, ci doar cea în constatare.
Reținând că din probele administrate în cauză rezultă că între reclamantă, în calitate de constructor, și cele două proprietare succesive ale terenului, ultima fiind pârâta, a intervenit o convenție cu privire la edificare construcțiilor de către reclamantă, s-a conchis de către instanța de apel că se impune recunoașterea unui drept real de superficie în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, în condițiile în care aceasta avea la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului, că reclamanta este de rea credință deoarece construcția pretins a fi proprietatea acesteia nu mai există din 2001 - 2002, când proprietar al terenului era sora reclamantei, care a desființat "improvizația". Precizează că neînțelegerile dintre cele două surori cu privire la construcții nu o privesc, deoarece ea abia în anul 2004 cumpărat terenul liber de construcții, astfel cum rezultă din contractul notarial.
Precizează că s-a opus audierii martorilor, din a căror depoziții rezultă că reclamanta a edificat construcțiile în anul 2001, deoarece împotriva unor acte valabile nu pot fi primite dovezi cu martori.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Calea acțiunii în constatare poate fi utilizată de către proprietarul bunului, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat. În speță, cum reclamanta are interesul promovării unei acțiuni prin care să se constate calitatea în care a construit, respectiv cu bună credință și în baza unei convenții încheiate cu proprietarul terenului, capăt de cerere de care depinde rezolvarea celorlalte capete de cerere și cum reclamanta nu are calea unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv în revendicare, întrucât aceasta presupune existența unui proprietar neposesor și a unui posesor neproprietar, primul motiv de recurs vizând incidența dispozițiilor art. 111 teza a II a Cod procedură civilă nu poate fi reținut.
Potrivit art. 492 Cod civil, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor exacutate pe teren, reglementarea decurgând din dreptul de accesiune ca mijloc originar de dobândire a proprietății.
Art. 494 din același cod reglementează drepturile ce se din ridicarea unor construcții sau executarea unor plantații de către un terț.
În asemenea situații, chiar dacă edificarea construcțiilor sau executarea plantațiilor s-a făcut cu bună - credință, nu se poate naște un drept real, ci un drept ce creanță.
Există însă posibilitatea, la care se referă art. 492 cod civil partea finală, de a fi înlăturată prezumția dreptului proprietarului asupra construcțiilor de pe teren, dacă se dovedește că acestea au fost efectuate de o altă persoană pe baza unei convenții care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al asupra construcției respective, cât și dreptul său de folosință asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
În cauză, prin probatoriul administrat, s-au stabilit în mod clar condițiile în care reclamanta a executat construcții pe terenul proprietatea succesivă a numitei, sora sa, transmis ulterior pârâtei, fiica reclamantei. Astfel, pe terenul în suprafață de 1.000 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei, conform titlului de propreitate nr. 38.715 din 25.05.1994, reclamanta, în anul 2001, având acceptul surorii sale, a edificat construcțiile în litigiu. Edificarea acestor construcții în anul 2001 rezultă atât din declarațiile celor doi martori audiați în cauză, unul din acești martori fiind persoana care a ajutat atât la edificarea construcțiilor reclamantei în 2001, cât și ale pârâtei în 2004, din înscrisurile aflate la dosar care atestă evidențierea reclamantei în registrul agricol, precum și în evidențele fiscale cu construcțiile menționate, precum și din expertiza tehnică efectuată în cauză, care identifică și evidențiază separat cele două categorii de construcții.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4021 din 2.08.2004, pârâta a cumpărat terenul în suprafață de 1.000 mp teren, identic cu parcela 101/1, de la vânzătoarea . Astfel cum s-a reținut mai sus, la data vânzării pe acest teren erau deja edificate construcțiile menționate.
Martorii au fost audiați la propunerea reclamantei, pentru a înlătura prezumția relativă de proprietate care operează în favoarea proprietarului terenului asupra construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea acestuia, prezumție instituită de art. 492 Cod civil și care poate fi înlăturată prin proba contrară.
Faptul că pârâta a cumpărat terenul pe care se aflau deja edificate construcțiile mamei sale, fiind de acord cu acest aspect, rezultă și din convenția încheiată între părți și consemnată în înscrisul sub semnătură privată intitulat "proces verbal" din 29 noiembrie - fără precizarea anului, însă conținutul plasându-l după data încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare - prin care pârâta "recunoaște că pământul pe care l-a cumpărat de la sa era pământ rămas de la bunicul său" și că pe acest pământ "era construită" de către mama sa "o căsuță cu două camere, o fântână și gard", iar lipită de această construcție, cu acordul mamei sale, a edificat și ea, pârâta, trei camere.
În concluzie, cum reclamanta a edificat construcțiile cu acordul proprietarei terenului, acord care rezultă și din aspectul că pe toată durata ridicării construcțiilor aceasta nu a înțeles să formuleze o eventuală acțiune de sistare executare lucrări, apelând la dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă și cum pârâta a dobândit terenul având cunoștință de construcțiile edificate de mama sa pe acesta și fiind de acord cu acest aspect, curtea conchizând că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 492 Cod civil, va respinge recursul, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta, domiciliată în satul Noi, comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 175 A din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
2ex/21.02.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela
