Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 230
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de - -. de Padova P și de către, și împotriva deciziei civile nr. 476 din 22.04.2004 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului și asupra lipsei interesului recurentei-intimate - -. de Padova P în promovarea recursului au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2008, când, pentru ca apărătorul recurentei-intimate - -. de Padova P să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1056/2003, pronunțată în dosarul nr. 1056/2003 al Judecătoriei Pașcanis -a dispus respingerea excepției lipsei capacității de exercițiu a excepției lipsei capacității de folosință și a excepției lipsei calității procesuale active.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta - "-. de Padova" prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2055 din 11.09.2001, pârâții și au înstrăinat pârâtului - - terenul situat în intravilanul Municipiului P,- cu vecinătățile individualizate în suprafață de 250,50. din totalul de 962. rezervându-și un drept de servitute, teren deținut în coproprietate cu ceilalți moștenitori.
Prin sentința civilă 5020/2000 rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1947/2001, reclamanta dobândește proprietatea construcției din-, dar nu și proprietatea terenului.
Într-adevăr, prin actul sub semnătură privată intitulat declarație (fila 5 dosar) pârâtul în deplin acord cu înstrăinează reclamantului un apartament din-, terenul în suprafață de 327,8. și 300. teren grădină ce se învecinează cu cimitirul orașului, iar prin actul intitulat declarație de vânzare (fila 39 dosar) se înstrăinează apartamentul din- și terenul de 327. primind suma de 225.000.000 lei.
Din analiza succintă a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2066/2001 și actele sub semnătură privată, instanța a reținut că nu rezultă o identitate a bunului imobiliar pretins a fi înstrăinat către reclamantă.
Așadar, cum nulitatea absolută este o sancțiune care lovește contractul, dacă acesta a fost încheiat cu eludarea unor norme imperative sau prohibitive și nerespectarea condițiilor de validitate expres prevăzute de art. 948 și următoarele Cod civil, raportat la motivele de nulitate invocate, instanța a constatat inexistența cauzelor de nulitate absolută. Astfel, nu poate fi reținută drept cauză de nulitate absolută vânzarea cotei ideale fără consimțământul coproprietarilor și fără a se dispune ieșirea din indiviziune. Este bine știut că, potrivit principiului unanimității, fiecare coproprietar își poate înstrăina cota sa ideală ca titular exclusiv, situație în care dobânditorul se substituie în drepturile înstrăinătorului.
Nu are corespondent în realitate și nu constituie cauză de nulitate absolută, ci relativă, invocarea erorii asupra calității de proprietar. Chiar și așa fiind, în condițiile în care terenul înstrăinat ar fi proprietatea reclamantei, acesta avea latitudinea de a uza de mijlocul procedural al unei acțiuni în anulabilitate și nu de nulitate absolută.
Nu a fost primită nici susținerea potrivit căreia înstrăinarea s-a realizat fără titlu de proprietate și în baza unor acte false, atat timp cat nu s-a constatat că adeverința de proprietate 4913 din 3.06.1991 constituie un act fals și nu s-a dispus anularea acestuia. Intrucat nu s-au dovedit existența unor cauze de nulitate absolută care să formeze convingerea instanței să decreteze existența nulității absolute,judecatoria a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Reținând cu prioritate excepția lipsei capacității de exercițiu, cu respectarea principiului contradictorialității, instanța a apreciat neincidența în cauză a excepției invocate. Capacitatea de exercițiu costă în aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a-și valorifica și îndeplini drepturile procedurale de a sta în judecată.
În cazul persoanei juridice, aceasta dobândește capacitatea de exercițiu de la data înființării exercitându-și drepturile și îndeplinindu-și obligațiile în limitele puterilor conferite. Ori,probatoriul administrat relevă fără echivoc faptul că reclamanta îndeplinește condițiile legii și, prin consecință, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nu are incidență în cauză excepția lipsei capacității de folosință, care nu este altceva decât un aspect al capacității civile constând în aptitudinea persoanei fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații pe plan procedural. În cazul persoanei juridice, capacitatea de folosință este determinată de finalitatea pentru care a fost autorizată să funcționeze.
Prin consecință și această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nici excepția lipsei calității procesuale active nu este incidentă. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa în procesul civil. Ori, nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are un interes legitim. Într-adevăr activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de către cel care investește instanța cu soluționarea unei cereri.
Cum reclamanta și-a dovedit interesul legitim, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 476 din 22.04.2004, a admis apelul formulat de reclamanta Româno - "-. de Padova" P și a schimbat în parte sentința judecătoriei.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - "S de Padova" în contradictoriu cu pârâții, și și s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2995/11.09.2001 în ceea ce privește obiectul acestuia respectiv "drepturile ce se cuvin vânzătorilor pentru construirea apartamentului nr. 3, la etajul 2 al construcției" situată pe terenul în suprafață de 240. celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost obligați pârâții să plătească apelantului 2.639.500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2955/11.09.2001 la., pârâții și au înstrăinat pârâtului - cota de din suprafața totală de 962. teren curte și construcții, adică suprafața de 240,50. situat în intravilanul municipiului P,-.
Prin același contract, și au vândut și drepturile ce li se cuveneau pentru construirea apartamentului nr. 3, la etajul II, al construcției situate pe terenul mai sus -menționat, conform statutului, cu încheiere de dată certă nr. 116/25.03.1977 de către fostul notariat de Stat P, județul I, și a autorizației pentru executare de lucrări nr. 92/02.11.1976 eliberată de Consiliul Popular al orașului P, imobil situat în municipiul P,-, județul
Tribunalul a constatat că, la data la care s-a încheiat contractul contestat nr. 2955/11.09.2001, vânzătorii nu mai erau proprietarii vreunui apartament situat în imobilul din-, întrucât prin sentința civilă nr. 5020/5.12.2000 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul nr. 2372/2000 a fost adjudecat definitiv asupra Parohiei - "-. de Padova" apartamentul nr. 3 situat în P,-, proprietatea debitorului.
Având în vedere această împrejurare, tribunalul a reținut că singurul titular al dreptului de a construi un apartament la etajul II al imobilului din- era apelanta reclamanta, proprietara imobilului.
În ceea ce privește apărarea intimaților referitoare la drepturile conferite de autorizația pentru executare de lucrări nr. 92/3.11.1976 (fila 48 dosar), instanța a constatat că aceasta și-a pierdut valabilitatea întrucât lucrările autorizate nu au fost demarate în decurs de 1 an de la eliberarea ei.
În consecință, s-a reținut cauza ilicită - ca motiv de nulitate absolută parțială a contractului de vânzare -cumpărare (respectiv în ceea ce privește dreptul de a construi un apartament la etajul imobilului) părțile contractante (părinți și fiu) ignorând cu bună știință împrejurarea că bunul asupra căruia au contractat aparține reclamantei, ale cărei interese au fost astfel fraudate. Convenția încheiată de vânzători în frauda drepturilor proprietarului cu complicitatea cumpărătorului, care a cumpărat pe riscul său (potrivit clauzei înscrise în alineatul II al contractului) este lovită de nulitate absolută în temeiul art. 948 Cod civil.
Vânzarea făcută în frauda dreptului proprietarului este un caz de nulitate absolută unanim recunoscut în doctrina și practica judiciară, potrivită cunoscutului latin "frauda corupe totul".
Relativ la terenul înstrăinat, tribunalul a reținut că reclamanta -apelantă este doar beneficiara unei promisiuni de vânzare -cumpărare, în mod corect, prima instanță constatând faptul că nu s-a probat existența vreunei cauze de nulitate absolută.
Deși prin decizia nr. 1947/14,09.2001 a Tribunalului Iași, s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 5020/5.12.2000 a Judecătoriei Pașcani, adjudecându-se definitiv asupra Parohiei - "-. de Padova", apartamentul nr. 3 din- P și terenul în suprafață de 627m.aferent p. imobilului casă de locuit, ulterior prin decizia civilă nr. 875/26.02.2002 a Tribunalului Iași (fila 44 dosar fond) s- a admis contestația în anulare formulată de și s-a respins recursul declarat de apelanta din prezenta cauză fiind menținută sentința civilă nr. 5020/5.12.2000 prin care apelanta a devenit proprietară doar asupra construcției și nu asupra terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs atât reclamanta _catolică "-. de Padova", cât și pârâții, și -.
Reclamanta susține, în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanța de apel nu a ținut cont de probele pe care le-a administrat în cauză, iar alte probe au fost interpretate greșit cu consecința nereținerii fraudei și relei credințe a pârâților care și-au înstrăinat terenul unul altuia, deși amândoi cunoșteau situația reală a imobilului.
reclamanta -recurentă că, tribunalul, deși a luat act de motivul de apel care vizează faptul că vânzarea nu s-a făcut pe baza unui titlu de proprietate, ci doar în temeiul unei simple adrese de comunicare nu a făcut nici o analiză asupra acestui motiv de nelegalitate.
De asemenea, susține reclamanta că tribunalul a reținut greșit și împrejurarea că ea ar fi doar beneficiara unei promisiuni de vânzare -cumpărare și că, în mod corect, judecătoria a constatat că nu există motive de nulitate absolută a contractului, însă nu s-a observat că temeiul cererii cu care a fost investită instanța de fond l-a constituit vânzarea fără acte de proprietate.
Astfel, singurii proprietari ai suprafeței de teren din- au fost și, părinții intimatului, iar pentru a se putea efectua o vânzare autentică, trebuia ca, mai întâi să se dezbată moștenirea și să se transfere legal dreptul de proprietate pe numele moștenitorilor.
Pârâții consideră că decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece tribunalul a depășit cadrul investirii prin interpretări abuzive a unor hotărâri judecătorești irevocabile, încălcând, astfel prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Susțin pârâții recurenți că instanțele s-au pronunțat abuziv și asupra legalității autorizației de construire nr. 92/3.11.1976, declarând-o nulă ca act de proprietate.
La termenul de judecată din 14.12.2004, judecata recursurilor a fost suspendată, conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, dosarul fiind repus pe rol la data de 17.04.2007, după soluționarea definitivă a cauzei penale care a provocat suspendarea.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 30.05.2008, instanța de recurs, din oficiu, a invocat lipsa interesului reclamantei în declararea recursului.
În acest sens, Curtea reține că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, - "-. de Padova" a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2995/11.09.2001 de Biroul Notarului Public, încheiat între și, în calitate de vânzători și -, în calitate de cumpărător.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, la data de 29.11.2000, pârâții i-au vândut suprafața de 627. teren din P,- cu prețul de 9250 dolari USA, însă, ulterior, aceștia au refuzat să perfecteze actele în forma autentică, motiv pentru care i-a acționat în judecată.
A susținut reclamanta că, în timpul derulării procedurii judiciare, pârâții și au vândut terenul fiului lor - -, deși nu aveau titlu de proprietate, declarând în fals că terenul nua mai fost donat sau ipotecat în favoarea altei persoane, că ei nu au mai făcut vreun antecontract sau convenție pentru teren și că nu au litigii cu alte persoane referitor la terenul care se vinde.
Este de principiu că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, interesul reprezentând folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Astfel, părțile trebuie să justifice, prin acțiunile lor, urmărirea unui avantaj legal și apreciabil, iar nu rezolvarea unor dispute teoretice.
Condiția interesului este necesară nu numai în ceea ce privește introducerea acțiunii, ci și pentru orice cerere făcută, în toată desfășurarea procesului civil, cum ar fi exercitarea unei căi de atac.
Interesul reclamantei în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între părți a fost dat de calitatea acesteia de beneficiară a promisiunii de vânzare încheiată cu primii doi pârâți pentru același teren, care a constituit și obiectul actului autentic încheiat cu pârâtul -.
Tocmai în virtutea acestei calități, reclamanta inițiase și alte proceduri judiciare de recunoaștere a dreptului său cu privire la terenul vândut de părți fiului lor și folosul practic, imediat din promovarea acțiunii în constatarea nulității actului translativ de proprietate era evident.
Însă, pe parcursul judecării prezentei cauze, "-. de Padova" a vândut imobilul, ce forma obiect atât al promisiunii de vânzare -cumpărare încheiată între aceasta și primii pârâți, cât și al contractului autentic de vânzare -cumpărare încheiat între cei trei pârâți, Mănăstirii - "" prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1477 din 12.03.2005 de Biroul Notarilor Publici Asociați - și.
Prin urmare, raportat la acest act translativ de proprietate, care a intervenit după pronunțarea deciziei recurate, Curtea reține că reclamanta nu mai poate urmări vreun avantaj legal și apreciabil din exercitarea căii de atac a recursului, câtă vreme nu mai are nici un drept asupra imobilului din raportul juridic litigios.
Susținerea reclamantei că a invocat nulitatea contractului de vânzare -cumpărare motivat de faptul că vânzătorii nu ar fi avut act de proprietate asupra imobilului ce forma obiectul vânzării -cumpărării reprezintă o dispută pur teoretică declanșată de aceasta, în lipsa vreunui folos practic, imediat pe care să-l obțină din exercitarea și eventual, admiterea căii de atac.
În consecință, Curtea apreciază că decizia recurată este lipsită de temei legal și că în cauză este operant motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâții, și - și se va modifica în tot decizia atacată.
Se va respinge apelul declarat de - "-. de Padova" și se va păstra sentința instanței de fond.
În conformitate cu dispozițiile alineatului 1 teza a II-a a art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanta "-. de Padova" împotriva deciziei instanței de apel.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta -intimată - "-. de Padova" va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații -recurenți, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, și - împotriva deciziei civile nr. 476 din 22.04.2004 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în tot.
Respinge apelul declarat de - "S de Padova"împotriva sentinței civile nr. 1712 din 2.07.2003 a Judecătoriei Pașcani, sentință pe care o păstrează.
Respinge recursul declarat de - "S de Padova" împotriva aceleiași decizii.
Obligă "S de Padova" să plătească recurenților-intimați suma de 5,45 lei (RON), cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
01.07.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Pașcani:
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Elena
