Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 239
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul SC SA, împotriva înche4ierii de ședință din 26 februarie 2009, Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimații reclamanți și, lipsind recurenta reclamantă SC SA.
Procedura îndeplinită.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimații reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat. Este drept că recurenta a invocat o excepție de neconstituționalitate, respinsă de instanță, prin încheiere, însă încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul. Consideră că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Învederează, pe de altă parte, că dispozițiile Legii nr. 47/1992 statuează că Curtea Constituțională are atribuții eav erifica neconcordanța legilor cu Constituția României și nu neconcordanțele ce apar între legi.
Solicită a fi acordate și cheltuielile de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă.
CURTEA
Constată că, prin încheierea pronunțată în ședință publică din 26 februarie 2009 s-a reținut că pârâta SC SA a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. 2 Cod pr. civilă care, în opinia sa, contravin prevederilor art. 21 alin. 1, 2 și 3 ale art. 24 și ale art. 129 din Constituție.
Textul incriminat are următorul conținut: "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății".
Dispozițiile art.282 alin.(2) sunt cuprinse în Codul d e procedură civilă la Titlul IV -"Apelul", capitolul I care reglementează termenul și formele apelului.
Chestiunea în discuție privește apelul, care intră în competența de soluționare a instanțelor de control judiciar.
Pârâta nu a făcut dovada că a atacat vreo încheiere premergătoare și că excepția a invocat- ca o consecință a acestui fapt.
Dispozițiile despre care se afirmă că sunt neconstituționale nu au legătură cu instanța de fond care nu este competentă a se pronunța asupra unei astfel de chestiuni.
În consecință, apreciind că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, în baza art.29 alin.(1) și 6 din Legea nr.47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că sunt întrunite dispozițiile art. 29 alin. 1,2,3,6 din Legea nr. 47/1992, respectiv cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de legiuitor.
Recursul este nefondat.
Încheierea atacată a respins corect cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la apărare, accesul liber la justiție sau la căile de atac și nici dreptul la un proces echitabil, în cauzele deduse judecății.
În activitatea sa jurisdicțională anterioară, Curtea Constituțională a examinat dacă liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situații deosebite sau dacă el implică existența unor proceduri unice chiar și pentru situații deosebite, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac.
Prin decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României Partea!, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune și accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. Instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Această soluție decurge din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. 2, potrivit cărora: "competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", precum și de cele ale art. 128, conform cărora "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căi de atac, în condițiile legii".
În considerentele aceleiași decizii s-a reținut că semnificația art. 21 alin. 2 din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit de lege, este aceea că nicio categorie sau grup social nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92/11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
Cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanța legii procesuale românești cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73/4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuând că, în sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implică în mod necesar "existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces".
Curtea Constituțională a constatat de asemenea că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare - cu excepția celor prin care s-a întrerupt cursul judecății - nu pot fi atacate cu apel, decât odată cu fondul, împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției privind împiedicarea accesului la justiția constituțională, prin refuzul instanței de judecată de a sesiza instanța de contencios constituțional, Curtea a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 144 lit. c din Constituție prevăd în mod expres și limitativ competența Curții Constituționale în materia controlului concret de constituționalitate în sensul că acesta "Hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanței judecătorești prin neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". Art. 23 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, reluând această dispoziție constituțională, precizează competența Curți de a "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei". De asemenea, de examinarea dispozițiilor art. 23 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că excepțiile de neconstituționalitate contrare prevederilor art. 1, 2 și 3 al aceluiași articol sunt inadmisibile, astfel încât instanța judecătorească le respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul va fi respins, iar în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, partea în culpă procesuală va fi obligată la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva încheierii din 26 februarie 2009 Tribunalului Covasna.
Obligă pe recurentă să achite intimaților reclamanți 2.785 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. - 7.06.09
Dact. - 16.03.09
2 ex.
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu
