Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 245
Ședința publică de la 11 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Cristina Văleanu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.1477 din 15 mai 2000 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru. Prin încheierea din camera de consiliu, de la 13.06.2008, a fost admisă cererea de abținere.
Prezentându-se raportul, în conformitate cu disp.art.308 Cod procedură civilă, se apreciază că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă, nefiind timbrată.
Instanța, din oficiu, invocă excepția nulității recursului.
Cum pentru acest termen recurenta, legal citată cu mențiunea timbrării, nu au făcut nici o dovadă cu privire la plata taxelor de timbru, se invocă excepția netimbrării recursului.
Cauza rămâne în pronunțare cu privire la excepția netimbrării, solicitându-se judecata în lipsă.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.14253 din 01 noiembrie 1999, Judecătoria Iașia respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții -, G și.
S-au reținut de către prima instanță următoarele.
Reclamantei, prin sentința civilă nr.69/9.01.1980, i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere al imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, însă nu s-a depus nici un act care să constituie titlu locativ pentru imobil, pe perioada 1980-1993, deși a avut apărător ales pe tot cursul procesului.
Cum reclamanta nu a dovedit că avea contract de închiriere asupra spațiului la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, instanța a reținut că nu există un motiv legal pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și prin urmare acțiunea a fost respinsă.
Apelul declarat de către reclamanta împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1477 din 15 mai 2000, pronunțată de către Tribunalul Iași.
Instanța de prim control judiciar a reținut că apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.31557 din 10.11.1993 încheiat între pârâții -, pe de o parte și G și, pe de altă parte, prima a vândut celorlalți imobilul situat în I, str. -.- nr.19, imobil dobândit de aceasta prin construire în timpul căsătoriei cu defunctul său soț, în baza autorizației nr.274/16.06.1958 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului I și prin moștenire de la acesta conform certificatului de moștenitor nr.384/1990 emis de notariatul Județean Este adevărat că, prin sentința civilă nr.9015 din 28.06.1999 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă la 1.09.1999, s-a constatat că între (fostul soț al reclamantei) fost salariat la Întreprinderea I (actualmente SC SA) și Consiliul Local Iai ntervenit contractul înregistrat sub nr.426/30.07.1964, pentru locuința în litigiu și că prin sentința civilă nr.69 din 9.01.1980 în urma divorțului de, pârâtei i-a fost atribuit spațiul în litigiu. Însă, prin ședința civilă nr.2487/1.04.1991 a Judecătoriei Iași, s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este proprietatea pârâtei -, că reclamanta și fostul ei soț au fost inițial chiriașii acesteia din urmă, iar din anul 1980 au locuit în imobil fără titlu. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că ocupă imobilul în baza vreunui contract de închiriere, încheiat cu fosta IGCL
Raportat la dispozițiile art.1169 Cod civil, conform cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța de fond a reținut corect că reclamanta nu a dovedit existența vreunui contract de închiriere asupra spațiului la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare între pârâții și.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile legale și nu s-au administrat nici un fel de probe pentru dovedirea titlului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului.
Cererea de recurs formulată de către recurentă, nu a fost timbrată.
Potrivit rezoluției administrative, pentru termenul de judecată din 11 iunie 2008, recurenta a fost legal citată cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar conform procesului-verbal aflat la dosar, fila 39.
Cererea de recurs era supusă unei taxe judiciare de timbru, raportat la dispozițiile Legii nr.146/1997, art.3 lit.j) cu referire la art.11 (1) și art.3 din Legea nr.123/1997.
Cum la termenul din 11 iunie 2008, nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la achitarea taxelor de timbru, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării. Totodată, a fost invocată și excepția nulității cererii de recurs. Cauza rămas în pronunțare cu privire la excepția netimbrării.
Potrivit disp.art.137 Cod procedură civilă, se va examina numai excepția privind netimbrarea cererii de recurs.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Așadar, prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr.146/1997, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele considerente.
In principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 20(2) din Legea nr.146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art.20 (3) din Legea nr.146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Conform prevederilor OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care cererile privesc o cale de atac și au un obiect evaluabil în bani, timbrul judiciar se datorează proporțional cu valoarea supusă taxării.
Potrivit art.9 alin.1 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător", iar potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, "în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Faptul că recurenta, care a fost legal citată cu mențiunea timbrării-conform procesului-verbal aflat la fila 39 dosar, din care reiese că a semnat personal-, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii de recurs.
In consecință, în conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.9 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, urmează a se anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamanta și a se menține decizia recurată.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr.1477 din 15 mai 2000 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Tribunalul Iași:
-
-
AC/AC
2 ex.
13.06
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Cristina Văleanu
