Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.413.1.-
DECIZIA CIVILĂ NR.248/R
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții -- și -- împotriva deciziei civile nr.394/A/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria și Orașul reprezentat prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați Orașul, reprezentat prin Primar și Primăria, avocat, lipsă fiind reclamanții recurenți -- și --.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se prezintă domnul - fiul doamnei avocat, apărător ales al reclamanților recurenți și depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și 0,30 lei timbru judiciar, invederând instanței că doamna avocat nu se poate prezenta la acest termen din motive medicale.
Reprezentanta pârâților intimați, avocat, depune la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.376 din 21.05.2007 pronunțată de Judecătoria G în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții -- și -- împotriva pârâtului Orașul prin Primar și drept consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între și, pe de o parte, și fostul S Popular al comunei, Raionul G, Regiunea, pe de altă parte, autentificat sub nr.221/1962 de către fostul Tribunal Popular al Raionului G, Regiunea în dosar nr.855/1962, pe care l-a anulat.
S-a dispus revenirea la situația anterioară de CF.
A fost obligată pârâta la 20,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din contractul de donație autentificat prin încheierea nr.221/1962 de către fostul Tribunal Popular al Raionului G, Regiunea, cu atribuțiuni notariale, în dosarul nr.855/1962, instanța a reținut că magistratul fostei instanțe la data de 05 aprilie 1962, deplasându-se în fosta comună, nr.24, Raionul G, Regiunea, a găsit prezenți pe și, ambii domiciliați în comuna nr.24, Raionul G, Regiunea care au consimțit la autentificarea contractului de donație; din același contract de donație s-a reținut la punctul 1 că a donat fostului S Popular al fostei comune cota de 3/8 de sub B 4 din CF 1719, nr.top.331/13, 331/14, 331/1, 331/16, 331/21, 331/22, 331/23, 331/24, 331/25, 331/26, 331/27, 331/29, 331/30, 331/31, 331/32, 331/33, 331/34, 331/35, 331/36, 331/6 și de sub B 3 din CF 1345, nr.top.334-335, iar la punctul 2 a donat cota de 5/8 de sub B 1 și 3 din CF 1719 și cota de din CF 1345 nr.top.334-335.
Din încheierea nr.226/1962 de CF a fostului Tribunal Popular al Raionul G, Regiunea în dosar nr.226/1962 CF 6, s-a reținut că au fost donate și predate bunurile conform Decretului nr.115/1959 în favoarea fostului S Popular al fostei comune.
Din Decretul nr.115/30 martie 1959 pentru lichidarea rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și a dezvoltării construcției socialiste, instanța a reținut că la art.4 se prevedea că determinarea persoanelor care îndeplinesc cerințele dispozițiilor art.1 alin.ultim să se facă de către comitetul executiv al sfatului popular comunal sau orășenesc în raza căruia este situat terenul; această noțiune de "determinarea persoanelor" intră în contradicție cu textul art.801 cod civil care definește donația ca o liberalitate și cu textul art.953 Cod civil, în sensul că instanța a apreciat că donația a fost încheiată în condițiile art.956 Cod civil, temerea dispunătorului la liberalitate, adică violență la consimțământ, fiind creată de însăși art.10 din Decretul nr.115/1959, în sensul că folosința terenului cu încălcarea art.1 din decret, atrăgea trecerea, fără despăgubire, la gospodăria agricolă colectivă sau alte organizații agricole socialiste a terenurilor; este o violență morală determinată prin însăși textul Decretului mai sus-menționat.
Instanța a apreciat că în speță s-au încălcat și dispozițiile art.817 Cod civil în sensul că "donațiunile făcute persoanelor morale nu pot fi acceptate decât prin ordonanță domnească, dată în urma avizului Consiliului de Stat ". Or, în speță, fostul S Popular al comunei a acceptat donația așa cum se arată însăși în actul juridic la punctul 4 în numele Sfatului Popular al comunei prin președintele Comitetului Executiv, fără a se preciza și avizul prealabil al Comitetului Executiv; este clar că acceptarea donației s-a făcut cu încălcarea textului Codului civil mai sus-menționat și încă a art.814 Cod civil, adică donația nu a produs efectul de transmitere a proprietății.
Împotriva sentinței civile nr.376/21.05.2007 pronunțată de Judecătoria G, a formulat apel pârâta Primăria, reprezentată prin Primar, solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că prima instanță a interpretat greșit noțiunea de "determinare" din cuprinsul Decretului nr.115/1959 care nu are înțelesul de "constrângere", ci acela de stabilire a sferei persoanelor la care se referă prevederile actului normativ, încălcând și dispozițiile art.129 alin.4 și 5 deoarece a pus în discuție acest aspect.
Prima instanță a reținut existența viciului de consimțământ - violența - fără să administreze probe în acest sens și fără să pună în discuția părților aceasta.
Instanța a anulat donația pentru vicierea consimțământului cu toate că dreptul la acțiune era prescris iar prescripția trebuia invocată și din oficiu.
În fine, prima instanță a reținut fără temei încălcarea prevederilor art.817 Cod civil, respectiv că donația s-ar fi încheiat fără avizul prealabil necesar. Nu s-a probat și nu s-a pus în discuția contradictorie a părților acest aspect, încălcându-se prevederile art.1169 Cod civil. La data încheierii donației, respectiv 05.05.1962, erau în vigoare normele Legii nr.6/28 martie 1957 de organizare și funcționare a sfaturilor populare care în art.23 stabilește competența comitetelor executive ale sfaturilor populare, lit.g) stabilind competența comitetului executiv al sfaturilor populare de a încheia contracte prin delegatul său, respectiv președintele comitetului executiv, astfel că acceptarea donației s-a făcut în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data încheierii ei.
Intimații reclamanți, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului, deoarece sentința primei instanțe este temeinică și legală.
Au arătat că ei au invocat nulitatea absolută, fiind vorba de un abuz al autorităților totalitare, antecesorii reclamanților nu au donat statului de bună voie, cauza donației fiind una ilicită și contrară bunelor moravuri, iar actul de donație a fost încheiat prin fraudă la lege. De aceea, acțiunea reclamanților este imprescriptibilă extinctiv.
Prin decizia civilă nr.448/A/18 decembrie 2007, Tribunalul Arada respins apelul, reținând că Primăria nu are calitatea de parte în proces și deci, nu are dreptul să facă apel, însă prin decizia civilă nr.281/R/17 martie 2008 Curții de Apel Timișoaraa fost casată decizia tribunalului, cauza fiind trimisă pentru soluționarea pe fond a apelului la aceeași instanță, cu motivarea că legiuitorul a înțeles să folosească noțiunea de Primărie pentru a desemna persoana juridică de drept public, comuna, orașul sau municipiul, din acest punct de vedere neputându-se face o distincție între Orașul, reprezentat de Primar și Primăria, reprezentată prin Primar.
Prin decizia civilă nr.191/A/5 iunie 2008, Tribunalul Arada admis apelul și a respins acțiunea reclamanților, dar prin decizia civilă nr.893/9 octombrie 2008 Curții de Apel Timișoaraa fost casată decizia tribunalului și cauza trimisă la aceeași instanță pentru o nouă rejudecare, deoarece instanța de apel nu a motivat deloc hotărârea pronunțată.
Prin decizia civilă nr.394/A/12.12.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de pârâta Primăria, reprezentată prin Primar, împotriva sentinței civile nr.376/21.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei G pe care a schimbat- în totalitate, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâtei pentru constatare nulitate absolută contract de donație și revenirea la situația anterioară de CF.
A respins cererea apelantei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată ce nu a fost în nici un fel modificată ori precizată în fața primei instanțe, reclamanții au invocat ca prim temei al nulității absolute a contractului de donație frauda la lege, fără a arăta ce dispoziții legale au fost încălcate.
Prima instanță a apreciat în mod greșit sub acest aspect că la încheierea contractului de donație au fost încălcate dispozițiile art.817 din Codul civil, care arătau că donațiile făcute persoanelor juridice nu pot fi acceptate decât "prin ordonanță domnească, dată în urma avizului Consiliului de Stat".
Această dispoziție a Codului civil ( ca de altfel dispoziția similară cuprinsă în art.10 din Legea nr.21/1924) este căzută în desnetudine, deoarece la data încheierii actului de donație în discuție, România era republică, neavând rege care să emită " ordonanța domnească" ("decret regal").
De altfel, prin art.2 alin.ultim al Decretului nr.478/1954 s-a stabilit că donațiile oferite sfaturilor populare - cum este și cazul în speță - se acceptă de comitetul executiv al Sfatului Popular Regional, iar la ultimul articol al acestui act normativ s-a arătat că orice alte dispoziții legale contrare lui se abrogă.
În plus, mai este de reținut că potrivit susținerilor reclamanților, dar și extrasului de CF nr.2158 (în care s-au transcris imobilele inițial înscrise în CF nr.1345 și CF nr.1719 ), donația a privit parcele intravilane - locuri de casă în centrul orașului, iar nu terenuri agricole, astfel că nu era necesar avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii, prevăzut de art.4 din Decretul nr.478/1954.
Prima instanță a apreciat greșit însuși conținutul contractului de donație în discuție, reținând incidența Decretului nr.115/1959, deoarece în realitate, la punctul 3 din contract, donatorul a declarat că anterior donației, alte parcele de teren au fost preluate în baza Decretului nr.115/1959 de Sfatul Popular. Așadar nu există identitate între imobilele donate (arătate la punctele 1 și 2 din contract) și imobilele preluate în baza Decretului nr.115/1959 ( despre care s-a făcut o simplă mențiune la punctul 3 din contract ) și ca atare, considerentele primei instanțe privind Decretul nr.115/1959 nu au legătură cu cauza. De altfel, interpretarea dată de prima instanță noțiunii de "determinare" (în sensul de "constrângere") cuprinsă în art.4 al acestui act normativ este în mod vădit eronată, fiind vorba în realitate de stabilirea sferei persoanelor care vor putea utiliza în continuare, în lucrarea pământului propriu, forța de muncă a altor persoane.
Un alt motiv, invocat ca temei al nulității absolute a contractului de donație a fost caracterul ilicit, contrar bunelor moravuri, a cauzei acestui contract.
Ori, în actele cu titlu gratuit, cauza este intenția de a gratifica, iar această intenție nu are în sine nici un caracter ilicit ( nefiind prohibită de lege) și nici imoral (nu s-a invocat vreo împrejurare din care ar rezulta contrariul).
Conform art.967 Cod civil, cauza actului juridic există chiar dacă nu este expresă, existența sa fiind prezumată până la dovada contrară ( care în speță nu s-a făcut ).
În fine, este invocat viciul de consimțământ constând în constrângerea morală la care au fost supuși antecesorii reclamanților de către autoritățile vremii, în vederea încheierii contractului de donație.
Vicierea consimțământului determină însă anulabilitatea actului juridic, potrivit art.9 din Decretul nr.167/1958, acțiunea civilă pe acest temei fiind prescriptibilă potrivit art.9 alin.1 și art.3 din acest decret, în termen de 3 ani de la data încetării violenței.
În speță reclamanții au avut posibilitatea să se adreseze instanței de judecată în termen de 3 ani de la data căderii regimului comunist totalitar, însă nu au făcut acest lucru.
De asemenea, acest termen nu a fost respectat de reclamanții nici raportat la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, care în art.2 lit.c) a prevăzut încă din forma inițială că este necesară obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele donate statului ori altor persoane juridice, să li se admită acțiunea în anularea donației sau în constatarea nulității donației.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond, dirimantă și absolută, astfel că a putut fi invocată de apelantă pentru prima dată în apel, urmând a i se da eficiență cu privire la cererea de anulare a actului de donație întemeiată pe vicierea consimțământului donatorilor.
Impotriva deciziei civile nr.394/A/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au declarat recurs în termen legal, la data de 29.01.2009, reclamanții -- și --, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei civile nr.394/12.12.2008 și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.376/21.05.2007, pronunțată de Judecătoria
In motivarea recursului, reclamanții au precizat că au formulat notificare în condițiile Legii nr.10/2001, solicitând acordarea de despăgubiri bănești, cererea fiind respinsă, însă au contestat dispoziția, procesul fiind pe rolul Curții de Apel Timișoara, suspendat până la soluționarea prezentei acțiuni civile de drept comun.
Reclamanții critică soluția pronunțată de Tribunalul Arad în sensul reținerii prescripției dreptului material la acțiune raportat la disp.art.9 alin.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958, 3 ani de la data încetării violenței, în speță, acest termen fiind considerat a curge de la data căderii regimului comunist totalitar.
Se mai subliniază faptul că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație, nulitate ce poate fi invocată oricând, fiind imprescriptibilă extinctiv.
Pentru aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Arad.
In drept, au fost invocate disp.art.304 pct.9, 312 pct.2 și 3.pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse, obiectul acțiunii și disp.art.299, 304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată de reclamanții -- și -- pe rolul Judecătoriei G la data de 23.03.2007, ei au solicitat instanței de judecată constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat între antecesorii săi și, în calitate de donatori și Sfatul Popular al comunei, Raionul G, Regiunea, încheiat la data de 5.04.1962, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF.
Nulitatea absolută poate fi invocată orice persoană interesată, că ci ea ocrotește interese generale obștești, poate fi invocată oricând, fiind deci imprescriptibilă extinctiv.
Sub acest aspect, Curtea reține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 și 9 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția dreptului la acțiune, peste termenul de 3 ani, calculat de la data căderii regimului comunist, în speță, reclamanții invocând nulitatea absolută a contractului de donație, bazat pe frauda la lege, dovedită fiind în cauză încălcarea dispozițiilor art.817 civil, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute pentru lipsa avizului prealabil al Comitetului Executiv la acceptarea donației.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de reclamanți este fondat, și în baza art.299, 304 pct.9 pr.civ. coroborat cu art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, va modifica în tot decizia civilă recuzată în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de Judecătoria
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții -- și -- împotriva deciziei civile nr.394/A/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta Primăria, prin Primar și menține ca legală sentința civilă nr.376/21.05.2007 pronunțată de Judecătoria G în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: / 16.04.2009
Dact. // 2 ex./ 21.04.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Maria Petria Martinescu, Marinela
