Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.249/2009-R
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârât STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B-, sector 5 prin DIRECȚIA GENARALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S --5, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamant cu domiciliul procedural ales în S M,-,.8, județul S M, împotriva deciziei civile nr.189/Ap din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr.1350 din 4 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect:acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, S M, prin consilier juridic (lipsă delegație) și pentru intimata reclamantă -lipsă, reprezentantul său, avocat OG, în baza împuternicirii avocațiale nr.87 din 3.12.2008, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinete Asociate..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, iar, reprezentantul intimatei reclamante, avocat OG, prin registratura instanței, la data de 6.02.2009, a depus în probațiune, actele despre care s-a făcut vorbire la termenul anterior, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante învederează instanței că, înscrisurile înaintate la dosar prin registratura instanței, le-a comunicat și părții recurente și depune la dosar decizia civilă nr.39/Ap din 6.02.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, și extras de pe site-ul Curții de Apel Oradea, cu soluția pronunțată în recurs, acte ce sunt practic identice, numai părțile fiind diferite,comunică un exemplar și din acestea cu reprezentanta recurenților, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal, admiterea excepțiilor de necompetență materială a Judecătoriei Satu Mare, excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român și excepția tardivității introducerii acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la faptul că în recurs, s-au invocat aspecte noi de fond, ce nu au fost supuse analizării în fond și apel, pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. De altfel, instanța de apel în mod corect a analizat și a răspuns punctual excepțiilor invocate de către recurentă, reținându-se că, în baza art.48 din nr.HG495/2007 și nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, astfel că în speță, în mod corect s-a stabilit cadrul procesual din punct de vedere subiectiv, iar în ceea ce privește excepția tardivității, nu a fost susținută în motivare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1350/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, constatându-se preluarea de către pârât, fără titlu valabil, a cotei de proprietate ce a aparținut antecesorului reclamantei din imobilul înscris în CF nr. 88 S M, nr. top 5, căruia în natură îi corespunde teren cu construcție. Fără cheltuieli de judecată.
Prima instanța a respins excepțiile invocate de pârât în cauză cu privire la necompetența materială a Judecătoriei Satu Mare, a lipsei de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru STATUL ROMÂN și a tardivității acțiunii reclamantei, cu următoarele motivații:
1) acțiunea de față nu are ca obiect o acțiune de retrocedare a bunului ce a aparținut antecesorului reclamantei care ar fi atras astfel incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ci este o acțiune în constatare unui drept sau obligații corelative care a impune cercetarea nulității unui act juridic aspect pe care judecătoria are competență generală;
2) potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 în prezent Statul Român este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice în toate raporturile care implică drepturi și obligații, ori în speță este vorba de o acțiune de carte funciară în care se cere cercetarea nulității unui act de preluare a unui bun, iar potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 înscrierea în cartea funciară se poate face numai împotriva celui înscris ca titular, astfel că reprezentarea Statului Român care în prezent este titular este asigurată și poate fi asigurată numai de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și nu de AVAS care reprezintă Statul Român doar în litigiile care au ca obiect pretenții fiscale. Ca atare în speță nu poate fi primită excepția pârâtei și nici susțineri de genul că STATUL ROMÂN ar putea fi astfel reprezentat de unitatea administrativ teritorială pe raza căruia se găsește bunul deoarece nu există dispoziții legale care să reglementeze astfel situația din punct de vedere juridic, iar susținerile reprezentantului pârâtului sunt așadar nefondate;
3) având în vedere că acțiunea de față este o aplicație a acțiunii în rectificare având în vedere și faptul că efectul constatării nulității unei înscrieri de carte funciară este obligatoriu cel al înlocuirii cu mențiunea corectă sau al revenirii la mențiunea anterioară după caz, excepția tardivității este neîntemeiată deoarece acțiunea în rectificare propriu zisă precum și cele asimilate acesteia sau aplicațiile acestui gen de acțiune sunt imprescriptibile conform dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Pe fond, prima instanță a reținut că într-adevăr preluarea bunului din litigiu, adică a cotei antecesorului său s-a făcut fără titlu valabil în condițiile în care prin înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit că bunul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950 preluare făcută sau menționată în anul 1959 la data de 26 octombrie, dar întrucât nu s-a făcut la momentul respectiv și o menționare a acestei preluări în cartea funciară, pârâtul a făcut la mult timp o procedură de înscriere care nu corespunde realității, respectiv în baza procesului verbal cu nr. 5765 din 03.10.1970 aprobat de fostul Consiliu Popular la municipiului S M și emis în baza Decretului nr. 218/1960 și nr. 712/1966, prin care se atestă folosința de 2 ani a statului și implicit calitatea de imobil părăsit, ori acest lucru este nereal, iar în prezent urmează a fi soluționat prin aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, și a reține că preluarea bunului nu a fost așadar în speță făcută ca urmare a abandonării de către antecesorul reclamantei, ci ea a fost făcută ca urmare a aplicării dispozițiilor Decretului nr. 92/1950 motiv pentru care a și fost menționată în anexa la acest decret, aspect confirmat așa cum s-a arătat prin înscrisul eliberat de arhivele naționale și administrat la dosar de reclamantă.
Reclamanta a mai depus în probațiune la dosar CF nr. 88 S M nr. topografic 5, și o dispoziție de retrocedare a celeilalte cote de 1/2 din imobilul din litigiu, aspect ce face dovada îndreptățirii reclamantei în a solicita ca moștenitor admiterea acțiunii de față și a interesului său juridic legitim în speță.
În consecință instanța în baza dispozițiilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, a textelor de lege și a considerentelor expuse anterior, a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și a constatat că preluarea de către pârât fără titlu valabil a cotei de proprietate ce a aparținut antecesorului reclamantei din imobilul înscris în CF nr. 88 S M nr. topografic 5, căruia în natură îi corespunde teren cu construcție.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M ( S M) a declarat apel, solicitat admiterea căii de atac promovate, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii excepțiilor de necompetență materială a Judecătoriei Satu Mare, a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român și a tardivității introducerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.189/Ap din 30 iunie 2008, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin SMî mpotriva Sentinței civile nr. 1350/2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, rima p. instan ță a observat, prin simpla lecturare a nt mpin rii de fapt ta nu a eles fundamentarea n drept a ac iunii introductive, iar lecturarea motivelor de apel arat o persisten ță ntr-o gre eală evident.
S-a reținut de instanța de apel că, ac iunea introductiv a fost fundamentat n drept pe dispozi iile Legii nr. 213/1999 i nicidecum pe cele ale Legii nr. 10/2001 a cum gre it a eles intimata, iar excep iile ridicate de către aceasta sunt sus inute n totalitate pe dispozi iile i pe aplicarea Legii nr. 10/2001.
Apelul, structurat pe cele trei excepții invocate, s-a apreciat de tribunal că nu este fondat și a fost respins în baza art. 296 Cod procedură civilă, acțiunea introductivă nu a fost întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, ci pe dreptul comun, astfel încât, tribunalul a reținut că în mod corect judecătoria a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei, excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru STATUL Român, excepții reiterate în apel, fără a se aduce critici pe fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru a declarat recurs apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de S M, solicitând admiterea acestuia, admiterea excepțiilor de necompetență materială a Judecătoriei Satu Mare, a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român, a tardivității introducerii acțiunii, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca inadmisibile.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, deși s-au invocat dispozițiile Legii nr.213/1998 sunt aplicabile în speță dispozițiile Legii nr.10/2001 ce reglementează regimul juridic de urmat a imobilelor preluate abuziv și care anterior Legii nr.213/1998 au făcut parte din proprietatea publică.
Legea nr.10/2001, stabilește o procedură specială de urmat în cazul retrocedării imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cel îndreptățit trebuia să notifice entitatea deținătoare care emitea o dispoziția, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici-o atribuție în acest sens, procedura fiind astfel una administrativă nu judecătorească.
Conform art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, decizia sau dispoziția emisă, de soluționare a notificării, poate fi contestată la Secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, deci, în speță, Tribunalul Satu Mare era competent.
Municipiul prin Primar, este persoana obligată conform Legii nr.10/2001 să emită dispoziția de restituire, valabilitatea titlului statului se discută în contradictoriu cu deținătorul imobilului -Municipiul SMp rin Primar, Ministerul Economiei și Finanțelor conform Legii nr.10/2001 nefiind abilitat să emită sau să avizeze vreo decizie privind valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului.
Legea nr.213/1998 a introdus o nouă condiție de valabilitate a titlului statului, subordonată conformității decretului de naționalizare și actelor administrative cu Constituția sau tratatele internaționale în vigoare la data la care bunurile au intrat în patrimoniul statului. Decretul nr.92/1950, conform Curții Supreme de Justiție -deciziile nr.1424/2001, nr.1945/2001, 46/2003 a fost considerat că a contravenit Constituției din 1948, iar prin cele cu nr.1005/2003, 634/2004 a considerat că este titlu valabil astfel că, în această privință și nici în cea a înstrăinărilor în baza Legii nr.112/1995 nu a existat o constanță în practica judiciară referitor la preluarea abuzivă.
S-au invocat în drept dispozițiile Legii nr.10/2001, Legea nr.213/1998.
Intimata reclamantă, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la faptul că în recurs, s-au invocat aspecte noi de fond, ce nu au fost supuse analizării în fond și apel, pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit copiei xerox a colii de carte funciară -filele 5-6 dosar fond, imobilul înscris în CF nr.88 S M, având nr.top.5, în natură casă și teren, a format dreptul de coproprietate a familiei -foaia B nr.1-8, iar o cotă s-a transmis la foaia nr.1 în favoarea lui în septembrie 1947, însă, la data de 8.10.1970 -foaia nr.13 -dreptul acestuia s-a întabulat în favoarea Statului Român.
Această preluare, conform actelor eliberate de Arhivele Naționale-Direcția Județeană SM- filele 29-30 dosar fond, s-a făcut în baza Decretului nr.92/1950, figurând în anexa acestui act normativ la poziția nr.139 din 26.10.1959.
Din analiza cererii de chemare în judecată, filele 2-3 dosar fond, se reține faptul că obiectul acesteia a fost solicitarea de-a se constata preluarea fără titlu valabil a cotei deținute de către, arătată mai sus, acțiune ce nu poate fi calificată ca o cerere în revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 care impune respectarea unei întregi proceduri speciale, în anumite termene imperativ stabilite.
Ceea ce s-a solicitat a fost doar a se verifica caracterul abuziv al deposedării, a faptului că Decretul nr.92/1950 nu reprezintă un titlu valabil de preluare al dreptului de proprietate al antecesorilor intimatei.
Față de considerentele expuse, nu se poate vorbi de o competență specială, cea instituită de Legea nr.10/2001 în favoarea Tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul, ci de o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.213/1998, conform căreia -art.6 alin.3, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului, deci, este vorba de o competență de drept comun, iar, potrivit art.1 alin.1 Cod procedură civilă, aceasta revine Judecătoriei Satu Mare, ce în mod corect a soluționat acest aspect, criticile fiind nefondate.
Nu s-a solicitat a se anula vreo dispoziția de admitere sau respingere a unei notificări formulate de cel îndreptățit în baza Legii nr.10/2001 emisă de Primarul Municipiului SMp entru a atrage incidența dispozițiilor art.76 și următoarele din Legea nr.10/2001, și nici calitatea procesuală pasivă a Primarului, criticile fiind astfel nefondate.
Potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 Statul Român este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor în toate raporturile care implică drepturi și obligații, ori, raportat la obiectul acțiunii de verificare, cercetare a valabilității înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în Cartea Funciară, dată fiind calitatea în prezent de proprietar al Statului Român, calitatea procesuală a acestuia prin Ministerul Economiei și Finanțelor, este evidentă, aspect corect reținut de ambele instanțe. Mai mult, conform art.48 din nr.HG495/2007 și nr.HG386/2007 acest Minister reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații.
Fiind vorba astfel de o acțiune în rectificarea de carte funciară ce potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.7/1996 este imprescriptibilă, excepția de tardivitate a cererii nu putea fi primită, criticile fiind nefondate.
În măsura în care s-a fi apreciat altfel, intimata reclamantă nu ar fi beneficiat de liberul acces la un tribunal, de un proces echitabil în care să aibă posibilitatea de-a solicita instanțelor să verifice legalitatea unei preluări a cotei de proprietate a antecesorului său de către Statul Român, conform unei legislații emise în fostul regim comunist, aspect de altfel ce ar fi contravenit implicit dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România din anul 1994.
Deoarece prin apelul declarat, recurentul nu a criticat fondul cauzei soluționat de instanța de fond, aceste aspect nu a fost analizat datorită acestor motive. Aprecierile recurentei în sensul că nu există o practică unitară în domeniu, nu este de natură a atrage modificarea deciziei recurate.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime decizia recurată, ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că partea intimată nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B-, sector 5 prin DIRECȚIA GENARALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva deciziei civile nr.189/Ap din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:16.02.2009
Jud.fond Zbona
Jud.apel /
Dact.
Data:19.02.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
