Anulare act. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.248/2009-R
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții și -ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinetul Av., din S M,-/7, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, și -toți prin mandatar domiciliat în S M,-/4, județul S M, împotriva deciziei civile nr.230/Ap din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr.2039 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții reclamanți și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 11.02.2009, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual și pentru intimații pârâți, și -toți lipsă, mandatarul lor, -personal și reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.602 din 18.11.2008, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet de Avocat.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 14,5 lei, achitată prin chitanța nr.-/9.10.2008, nr.-/12.12.2008,nr. -/8.12.2008, nr.-/12.12.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, intimații pârâți au depus întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți învederează instanței că a preluat un exemplar din întâmpinare, a studiat-o, motiv pentru care, nu solicită acordarea unui termen, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunța, în apel, pe fondul pricinii, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON. În esență solicită a se constata că, în mod nelegal s-a admis excepția necompetenței instanței române, în ceea ce privește cererea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis la 27.11.2006 de către Statul, apreciază că certificatul colectiv de moștenitor (filele 36,37 dosar fond) nu corespunde normelor legale românești, este lovit de nulitate absolută, în baza Legii nr.36/1995; au luat la cunoștință despre acesta, doar în procesul înregistrat sub nr- al Judecătoriei Satu Mare și abia acum, recurenții au aflat că, ar fi decedat la data de 26.08.2006, deși în proces s-a pretins că ar fi, ca să se prezinte ulterior un certificat colectiv de moștenitor, care nu corespunde legilor românești, fiind nul absolut și mai mult, ulterior, în 18 octombrie 2007, s-a încheiat un nou certificat de moștenitor, care încalcă dispozițiile art.700 și următoarele Cod civil, însă, instanța de apel nu a avut în vedere și acest capăt de cerere la soluționarea excepției sau cel puțin nu a înțeles să motiveze excepția și referitor la această cerere. De asemenea arată că, instanța de apel nu a înțeles că reclamanții au solicitat să se constate că pârâții sunt străini de moștenire după def., persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, ori, în acțiunea introductivă, precum și în reiterarea cererilor în apel, partea recurentă s-a prevalat de dispozițiile art.700 Cod civil, ori nu găsește competența de soluționare a pricinii decât în favoarea instanței românești, pentru că, capătul principal de cerere îl reprezintă tocmai temeiul și rațiunea art.700 Cod civil, iar certificatul de moștenitor colectiv, a fost atacat tocmai pentru că a fost încheiat în ia, fiind atacate și actele românești, nefiind culpa reclamanților că actele au fost întocmite în altă țară, așa după cum nu este culpa intimaților că sunt cetățeni străini, însă culpa lor este că nu au depus diligențele necesare pentru recunoașterea actelor străine în conformitate cu legea țării unde doresc să se prevaleze de acestea, actele au fost întocmite în considerarea calității de moștenitor după defunctul persoana îndreptățită, dar nu corespunde termenelor românești și legii românești pentru a fi valabile și legale.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. În esență, solicită respingerea cererii recurenților de trimitere a cauzei spre rejudecare în apel, pe fondul pricinii, nefiind întrunite cerințele legale, procedurale, pentru luarea unei asemenea măsuri, astfel, fără nici un temei legal, părțile recurente susțin că, intimații sunt străini de moștenirea bunurilor mobile și imobile, rămase după defunctul lor soț și tată, ei dovedind că nu sunt străini de această moștenire, au calitate procesuală activă în acțiunea de evacuare etc. Mai mult, din prezenta acțiune rezultă că, cererea recurenților se referă la constatarea nulității absolute a Certificatului colectiv de moștenitor, eliberat de notariatul, la data de 27.11.2006, nefăcând nici o referire la atacarea certificatului de moștenitor nr.123/16.10.2007 de -, iar în apel și în recurs nu se poate cere instanțelor să analizeze legalitatea eliberării certificatului de moștenire emis de către publici din SM. De asemenea arată că, în baza certificatului de moștenitor sus indicat, intimații și-au notat dreptul de proprietate asupra acestor imobile în cartea funciară, moment din care au devenit proprietari tabulari, pe casă și teren.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2039/04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul procedural ales în S M, str. - nr. 2. județul S M, împotriva pârâților domiciliată în ia, 70176,-, domiciliat în ia, A-6414, Calea nr. 3, prin mandatar domiciliat în localitatea S M,-/4, județul S M, pentru constatarea nulității absolute a certificatului colectiv de moștenitor și declararea descendenților și soțului supraviețuitor - străini de moștenire. Fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că certificatul de deces înregistrat la data de 12.sept.2006 atestă decesul numitului, decesul acestuia intervenit la 29.08.2006 în - ia.
Certificatul colectiv de moștenitor din data de 27 nov. 2006 (fila 35 dosar fond) eliberat de către instanța succesorală din - ia, traducere legalizată în limba română relevă că emană de la autoritatea ă competentă, fiind întocmit în conformitate cu legislația
Adresa din 16 oct. 2007 trimisă de Notariatul (filele 38 și 36 dosar fond), confirmă pârâtei că certificatul colectiv de moștenitor a fost eliberat în termen de 3 luni de la data decesului soțului ei, în condiții de legalitate deplină.
Certificatul de moștenitor nr. 123/2007 din 16.10.2007 eliberat de Biroul Notarilor Publici - (fila 37 dosar fond) atestă temeinicia și legalitatea certificatului colectiv de moștenitor eliberat de către autoritățile
Actele de stare civilă depuse la dosar de pârâți, atestă că și sunt soț și soție, iar și sunt fiu și fiică a defunctului.
Pentru considerentele de mai sus, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 261.proc.civ. și art. 700 și urm. cod civil și Legea nr. 36/1995 a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.230/Ap din 30 septembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis excepția necompetenței instanțelor române în ceea ce privește cererea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis la 27.11.2006 de Notariatul 8, ia și, în consecință:
A respins apelul declarat de apelanții și în contradictoriu cu intimații, și prin mandatar, împotriva Sentinței civile nr. 2039/04.04.2008.
Au fost obligați apelanții să plătească intimaților suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, în ședința publică din 23.09.2008, instanța a invocat excepția necompetenței instanțelor române în ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis în ia, astfel, certificatul colectiv de moștenitor a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constatat, a fost emis la data de 16 oct. 2006, sub nr. 8 /2006 de către notar - - Notariatul din, ia, înscris, are ca obiect succesiunea după defunctul, decedat la 29.08.2006 în localitatea, ia, ultimul domiciliu al defunctului fiind în localitatea,-, ia.
Fiind vorba de un litigiu cu elemente de extraneitate,s-a apreciat de instanța de apel că competența în soluționarea prezentei cauze trebuie stabilită conform regulilor instituite prin Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
În prezenta cauză se contestă un act întocmit de o autoritate competentă în materie de succesiuni, a Statului, ultimul domiciliu al defunctului fiind în ia, iar intimații pârâți moștenitori au și ei domiciliul în ia.
S-a reținut de instanța de apel că, ca și motiv de nulitate, s-a invocat faptul că certificatul de moștenitor în discuție a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici, fără a indica exact ce texte ale acestei legi au fost încălcate.
Având în vedere elementele de extranietate reținute, s-a apreciat de tribunal că litigiul nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate ca fiind de competența instanțelor române, prin art. 149 și urm. din Legea nr. 105/1992, menționându-se și dispozițiile art. 14 Cod procedură civilă, care dau în competența instanței de la ultimul domiciliu al defunctului cererile de tipul celei de față.
Art. 66 alin. 1 lit. b din Legea nr. 105/1992 prevede că moștenirea este supusă, în ce privește transmisiunea bunurilor imobile, legii locului situării acestora, dar instanța nu a fost investită cu o cerere având ca obiect fondul drepturilor succesorale, transmisiunea acestora și vocația la moștenire. Apelanții au invocat doar că certificatul de moștenitor s-ar fi eliberat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995. Or, această lege, în materie de succesiuni, conține exclusiv norme procedurale.
Art. 67 din Legea nr. 105/1992 nu prevede că și în ceea ce privește procedura succesorală, legea aplicabilă este cea stabilită conform art. 66 alin. 1 lit.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate și a art. 137 Cod procedură civilă, instanța de apel a admis excepția necompetenței instanțelor române în soluționarea acțiunii în constatarea nulității certificatului de moștenitor.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea că pârâții sunt străini de moștenire, s-a reținut că acesta este accesoriu primului capăt de cerere, soluția depinzând de cea dată acestuia, iar pe de altă parte, apelanții nu au adus dovezi în susținerea acestei cereri.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 14,5 lei, prin chitanță fiscală și timbru judiciar, au declarat recurs apelanții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie admis recursul, să se caseze decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nu a înțeles instanța, faptul că ei au solicitat să se constate că pârâții sunt străini de moștenirea după def., ca persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, în baza art.700 Cod civil, ori, doar instanța românească este competentă în acest sens, Certificatul de moștenitor colectiv, nu a fost atacat tocmai pentru că a fost încheiat în ia, dar, s-au atacat și actele românești, nu este culpa lor că s-au încheiat în altă țară și nici a intimaților că sunt cetățeni străini, însă, culpa lor este că nu au depus diligențe pentru a recunoaște actele străine conform legii din țara în care doresc să se prevaleze de ele.
Certificatul colectiv de moștenitor, nu corespunde normelor legale românești, este lovit de nulitate absolută, conform Legii nr.36/1995, au cunoscut existența lui doar în dosarul nr- al Judecătoriei Satu Mare, au aflat doar acum că a decedat la 26.08.2006, deși în proces s-a pretind că este.
La data de 18.10.2007, s-a încheiat un nou certificat de moștenitor cu încălcarea art.700 și următoarele Cod civil, deci, descendenții și soția supraviețuitoare sunt străini de moștenire. Instanța de apel, nu a avut în vedere acest capăt de cerere sau nu a înțeles să motiveze admiterea excepției și referitor la această cerere.
Nu a reușit instanța de fond să răspundă criticilor aduse actelor atacate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.36/1995, art.700 și următoarele Cod civil.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că au dovedit că nu sunt străini de moștenire, au calitate procesuală fiind chiar proprietari tabulari a imobilului din care au solicitat evacuarea.
Nu s-a contestat decât certificatul de moștenitor emis în ia nu și cel eliberat la 16.10.2007, în apel și recurs neputând fi formulate cereri noi, iar, prin eliberarea certificatului de moștenitor nr.123 din 16.10.2007 de către autoritățile române, s-a dovedit că cel emis în ia s-a făcut fără încălcarea Legii nr.36/1995 sau a Codului civil.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată -fila 2 dosar fond, recurenții reclamanți au solicitat constatarea nulității certificatului colectiv de moștenitor eliberat de Notariatul la 27.11.2006 și că pârâții sunt străini de moștenirea după def., deci, nu s-a solicitat și anularea certificatului de moștenitor nr.123 din 16.10.2007 emis de către Biroul Notarilor publici -, întocmit conform legislației române, criticile în acest sens fiind nefondate.
Certificatul colectiv de moștenitor a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, a fost emis la data de 27.11.2006 în, ia, și constată deci calitatea de moștenitori ai def., decedat la data de 29.08.2006 nu și masa succesorală rămasă în urma acestuia, fiind astfel emis cu respectarea Legii nr.105/1992, art.66 alin.1.
Sigur că, potrivit legislației românești, conform art.700 alin.1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, ori, certificatul colectiv de moștenitor emis în ia, a fost întocmit în interiorul acestui termen, instanțele românești neavând competență materială de-a analiza valabilitatea acestuia, iar cererea privind constatarea că intimații nu au acceptat în termen succesiunea, este un capăt accesoriu cererii principale.
Certificatul colectiv de moștenitor, a constatat doar calitatea de moștenitor, iar cel emis în România a avut ca temei legal Legea nr.36/1995 și cuprinde inclusiv masa succesorală compusă dintr-un imobil situat în S M, certificat ce nu a fost contestat și care putea face obiectul analizei instanțelor românești.
Atâta timp cât, pe lângă certificatul colectiv de moștenitor emis în ia, există și un altul emis în România, necontestat, câtă vreme nu este anulat, produce efecte juridice conform Legii nr.36/1995 și implicit constată că intimații au calitate de moștenitori acceptanți ai defunctului, potrivit art.700 Cod civil.
Față de considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să le plătească intimaților 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de și, împotriva deciziei civile nr.230/Ap din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă și, să plătească părții intimate, și -prin mandatar, suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:16.02.2009
Jud.fond -
Jud.apel: /
Dact.
Data:19.02.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
