Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 249/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă
, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 699/02.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, și CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, cererea de chemare în judecată având ca "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat
pentru apelanta reclamantă, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 95755/26.10.2009, pe care o depune la dosar, și avocat pentru intimații pârâții Municipiul C, prin Primar, și Consiliul Local C, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 88075/10.09.2009, pe care o depune la dosar împreună cu chitanța nr. 821/10.09.2009, reprezentând onorariu de avocat.
Procedura este legal îndeplinită,conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că
apelul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 51 din Legea nr. 10/2001, solicitându-se judecata în lipsă, conform art. 242 pct. 2.pr.civ.
Întrebat fiind cu privire la construcția cu destinație de ""
despre care face vorbire expertul în raportul de expertiză efectuat la fond, apărătorul apelantei precizează că această construcție nu face obiectul prezentei acțiuni, dar aceasta este construită pe terenul în litigiu de către.
Având cuvântul pe rând părțile, prin apărători, precizează că nu mai
sunt alte cererii de formulat sau probe de propus, solicitând cuvântul asupra motivelor de apel.
Curtea, având în vedere că nu sunt motive de amânare, fiind
lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apărătorul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, și în subsidiar, admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Arată că, deși a fost investită cu judecarea capătului de cerere
privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor Palatul și Catedrala " și -", instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, nemotivând în nici un fel soluția de respingere integrală a acțiunii, în condițiile în care a analizat numai uzucapiunea în ceea ce privește terenul. Instanța urmează a analiza actele depuse la dosar și a constata că are un drept de proprietate asupra celor 2 construcții, Catedrala " și -" - construită în 1885 și Palatul - construit în 1925.
În ceea privește suprafața de teren, urmează a se constata că s-a făcut dovada posesiei, reclamanta a uzucapat pe 30 de ani. Se solicită a se înlătura din considerentele hotărârii mențiunea referitoare la înscrierea - la Administrația financiară cu o suprafață mai mică, de 2020 mp, în condițiile în care, prin acțiune s-a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate pe o suprafață mai mare, precum și mențiunea că terenul nu este delimitat când acesta este îngrădit. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că terenul solicitat de 3628 mp, nu este afectat de situri arheologice, acestea constituind o suprafață de teren ce nu a fost inclusă în cei 3628 mp.
În legătură cu pierderea posesiei, arată că nu se poate pune
problema lipsirii de posesie în perioada 1979-1998, perioadă în care a funcționat Biblioteca Județeană într-o parte a Palatului, întrucât aceasta a folosit doar o parte din construcție, nu și terenul, așa cum rezultă și din Protocolul din 1998 privind retrocedarea clădirii.
Având cuvântul, apărătorul intimaților pârâții Municipiul C, prin Primar, și Consiliul Local C, solicită pentru primul motiv de apel, respingerea apelului întrucât nu se aflăm în situația descrisă de reclamantă, iar în subsidiar lasă la aprecierea instanței soluția asupra apelului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a chemat in judecata pârâții Municipiul C reprezentat prin Primar și Consiliul Local C pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor reprezentând Palatul și Catedrala "l și -" situate în C,-.
În argumentarea cererii de chemare in judecată s-a susținut că
terenul pe care sunt situate cele doua construcții proiectate de renumitul a fost donat reclamantei în anul 1882. Construcția Catedralei Sf. si - a început în anul 1883 și recepționată provizoriu în 1885. Fondurile necesare edificării construcțiilor au fost obținute din donațiile autorităților statului și ale credincioșilor. Imobilul este evidențiat și în extrasul Imobile Publice-Averea Bisericii Ortodoxe, fond Primăria C anul 1949 emis de Direcția Județeană a Arhivelor Statului. S-a mai susținut că reclamanta nu are deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului deoarece deține posesia imobilului- teren și construcție, însă interesul promovării acțiunii este justificat de lipsa unui titlu formal ca instrumentum necesar înscrierii în cartea funciară a localității. În drept reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 111C.pr.civ.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate, în copie,
următoarele înscrisuri: plan de situație, adresa nr./26.11.2008 a Direcției Județene a Arhivelor Statului, extrasul, imobile publice-Averea Bisericii Ortodoxe" fond,Primăria C", anul 1949 cu plan anexă, adresa nr./11.02.2009 a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei C, sentința civilă nr.1215/6.06.2006 a Tribunalului Constanța și certificate de înregistrare fiscală.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Procedând la soluționarea cauzei instanța a administrat proba cu
înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
La termenul de judecată din 31.03.2009, reclamanta și-a completat
acțiunea cu un nou capăt de cerere, respectiv constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, asupra suprafeței de teren de 3628 mp pe care sunt situate construcțiile anterior menționate. Cererea a fost depusa și în scris(fila 32).
Prin sentința civilă nr. 699/02.06.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție a reținut, prima instanță, că posesia exercitată de către reclamantă nu îndeplinește cerințele impuse de art. 1847 cod civil de a fi sub nume de proprietar și continuă, planând incertitudinea cu privire la titlul cu care se exercită stăpânirea, respectiv în calitate de proprietar sau de detentor precar. S-a mai reținut că începând cu anul 1947 Palatul a fost predat autorităților locale care l-au folosit cu destinația de Bibliotecă județeană, situație în care nu s-a lămurit pe deplin dacă în această perioadă a fost întreruptă posesia terenului aferent celor două clădiri.
Relativ la constatarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, prima instanță a reținut că acesta este în strânsă legătură cu dreptul de proprietate asupra terenului, iar în condițiile respingerii acțiunii în uzucapiune, este nefondată și cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra clădirilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță nu a analizat capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Din actele depuse la dosar rezultă că terenul pe care au fost edificate cele două clădiri - Palatul și Catedrala " și -" a fost donat reclamantei în anul 1882, iar clădirile au avut funcțiunea de reședință și biserică catedrală, conform adresei nr. 5457/15.04.2009 emisă de Primăria C-Direcția Patrimoniu și adresei nr. 1253/15.04.2005 a Direcției Județene Ca A rhivelor Statului.
Nu se poate reține că posesia exercitată de reclamantă asupra terenului aferent și a construcțiilor a fost întreruptă în perioada 1979-1998 întrucât Biblioteca Județeană a funcționat doar într-o parte a Palatului, cu acordul reclamantei, în calitate de proprietară, iar terenul nu s-a aflat niciodată în posesia Bibliotecii Județene.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut că posesia exercitată de reclamantă asupra terenului în suprafață de 3628 mp nu întrunește condițiile legale pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că terenul utilizat de reclamantă pentru exploatarea celor două clădirii are o întindere de 3628 mp, și nu este afectat de situri arheologice, acestea aflându-se în afara proprietății reclamantei.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile reclamantei se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea reprezintă o sancțiune a proprietarului care a dat dovadă de lipsă de diligență, prin lăsarea imobilului în posesia altei persoane, iar acțiunea în constatarea dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive se îndreaptă împotriva vechiului proprietar.
Reclamanta a susținut că acest teren i-a fost donat de autoritățile locale în anul 1882, în vederea construirii unei bisericii, dar întrucât actul de donație nu s-a mai regăsit, iar reclamanta a stăpânit terenul aferent bisericii și Palatului de la data realizării lor, fără întrerupere, a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent celor două construcții prin prescripția achizitivă de 30 de ani.
Municipiul C nu a contestat calitatea sa procesual pasivă, prima instanță reținând în mod judicios că terenul se află în patrimoniul unității administrativ-teritoariale-Municipiul
Conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților, aflate în administrarea primăriilor au trecut în proprietatea comunelor, orașelor și municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din lege, respectiv puteau fi vândute,concesionate ori date în folosință celor care solicitau să-și construiască locuințe, ori pentru amplasarea unor obiective social-culturale.
De asemenea, art. 646 Cod civil prevede că "Bunurile fără stăpân sunt ale statului".
Uzucapiunea constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate și constă în exercitarea unei posesii utile asupra unui bun în termenul prevăzut de lege, respectiv 30 de ani.
Art. 1864 Cod civil prevede că "orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii", posesiunea fiind "deținerea unui lucru și folosirea de un drept exercitată de noi înșine sau de altul în numele nostru".
Prin urmare posesiunea juridică, adică aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât și în posibilitatea de a exercita acele acte, ca manifestare a dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 1847 Cod civil, "ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar".
În raport de dispozițiile Legii nr. 455/6.12.2006 se reține că și reclamanta în calitate de persoană juridică poate uzucapa, dacă întrunește toate condițiile impuse de art. 1847 Cod civil.
Legea nr. 455/6.12.2006 pentru stabilirea unor măsuri privind acțiunile și cererile în justiție formulate de cultele religioase recunoscute din România prevede că "Acțiunile și cererile în justiție formulate de cultele religioase recunoscute din România pentru constatarea, în condițiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, cele de revendicare care privesc construcții și terenurile - și cele pentru constatarea existenței dreptului de proprietate asupra unor asemenea bunuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar." În cauză se reține că posesia exercitată de reclamantă întrunește atâtanimuscât și corpus, fiind aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate.
În speță reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra unui teren aferent celor două clădiri pe care le-a edificat din fonduri proprii: clădirea Catedralei Sf. și - - edificată în perioada 1883-1884 și sfințită în anul 1895 - și clădirea Palatului - construit în anul 1925.
Terenul a fost identificat prin expertiza ing., suprafața totală aferentă celor două clădiri fiind de 3628 mp.
Conform concluziilor expertizei Catedrala "Sf. și -" se caracterizează printr-o construcție monumentală, cu o arhitectură deosebită ce se încadrează în spiritul bisericii ortodoxe și care are o suprafață construită la sol de 567 mp. Palatul ocupă o suprafață construită de 810 mp și a fost edificat în anul 1925 fiind format dintr-un corp de clădire ce se desfășoară pe 4 nivele, respectiv - demisol, parter, etaj 1 și 2 parțial și mansardă, ce este împărțit asimetric stânga-dreapta cu acces spre cele 4 nivele prin intermediul unor scări poziționate spre capetele construcției.
Întregul teren aferent clădirilor a fost identificat în limitele notațiilor topografice date de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-1, conform schiței anexă la expertiză și a fost delimitat printr-o împrejmuire realizată printr-un gard executat din zidărie de piatră și fier forjat între punctele 1 și 2, 2 și 6,7 și 10,11 și 12.
Conform aceleiași expertize, restul delimitărilor sunt reprezentate prin zona de acces public în Catedrala "Sf. și -" ce este cuprins între pct. 6 și 7, Zona liberă de acces spre curtea palatului și spre garaj, ce este cuprinsă între pct. 10 și 11, precum și de un gard de piatră cu înălțime joasă spre zona arheologică. Din schița anexă la expertiză rezultă că Rezervația arheologică nu afectează terenul în litigiu, ci se învecinează cu acesta pe aliniamentul 1-12 (fila 39 dosar fond).
Din declarația martorului - preot, rezultă că perimetrul imobilului deținut de biserică nu și-a schimbat configurația fiind flancat și în prezent de două străzi. În perimetrul terenului se află și în prezent Palatul, construcție realizată în anul 1928-1925 de către episcopul (fila 56-dosar fond).
La rândul său martorul -fost protopop al Județului C, a declarat că a oficiat slujbe în catedrală începând cu anul 1971, iar configurația terenului pe care sunt construite și palatul nu s-a schimbat până în prezent, terenul fiind îngrădit (fila 57-dosar fond).
Din extrasul "Bunuri imobile publice" - Averea Bisericii Ortodoxe - fond Primăria C", anul 1949 emis de Arhivele Naționale -Direcția Județeană C sub nr. /26.11.2008 rezultă că la nr. crt. 1, figura înscrisă reclamanta ca proprietară a unei clădiri - având destinația de reședință Episcopie, construcție dobândită prin donație în anul 1889 și având un teren aferent de 987 mp. acestui imobil sunt str. - - str. -, B-dul. -, str. -.
La nr. crt. 2 figurează înscrisă clădire - catedrală, anul construirii corpului 1885, cu suprafață clădită: 880 mp și suprafață curți clădiri: 1263 mp, adresa C, str. - -.
Cu adresa nr. R 15533/11.02.2009 Primăria Municipiului Cac omunicat instanței că în planul cadastral al Municipiului C, 1936-1938 este consemnată str. -.-, care ulterior devine str. - -. Strada - - a devenit str. -, în baza Stradal al Municipiului C, editat în anul 1981, iar str. - a devenit str. -, în baza Deciziei nr. 229/01.06.1990 (fila 10 dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Imobilul în litigiu - teren și construcții este evidențiat în planul de situație, scara 1:500, ediția 1936-1938 - reprezentând careul nou 107, iar în Registrul de proprietăți, la nr. curent 22, careul 107, din str. -.- nr. 21,23 este înscrisă ca proprietară Episcopia (filele 45-49, dosar fond).
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că după edificarea celor două construcții - Catedrala - în anul 1885 și Palatul - anul 1925, a stăpânit construcțiile și terenul aferent sub nume de proprietar, posesia exercitată fiind utilă și neviciată, așa cum rezultă din adresa nr. 5457/15.04.2009 a Primăriei Municipiului C, cât și din istoricul de rol fiscal al imobilului din C,-.
În condițiile în care configurația terenului aferent celor două clădiri proprietatea - nu s-a modificat în timp, careul nr. 107 fiind evidențiat în planul cadastral al orașului C, ediția 1936-1938, posesor Episcopia -, se prezumă să diferența de teren dintre suprafața identificată prin expertiza și cea evidențiată în registrele fiscale întocmite în anul 1949 se datorează metodelor și instrumentelor de măsurare, relativ rudimentare utilizate în anul 1949 în raport cu instrumentele de măsurare utilizate în prezent.
În raport de probatoriul administrat în cauză se reține că posesia exercitată de reclamantă asupra terenului în suprafață de 3628 mp a fost o posesie utilă și neviciată, exercitată sub nume de proprietar timp de 30 de ani, și în consecință este aptă să conducă la dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Referitor la construcțiile existente pe terenul în suprafață de 3628 mp se reține că acestea cu fost edificate de reclamantă în anul 1885 - Catedrală "Sf. și -", și respectiv în aul 1925 - Palatul, fiind înregistrate ca proprietate a reclamantei, așa cum rezultă din înscrisurile mai sus menționate și necontestate de către pârâții.
De altfel, pârâții nu au contestat niciodată dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la cele două construcții, și nici împrejurarea că imobilul a fost folosit de reclamantă conform destinației sale - biserică și reședință episcopală - de la data edificării construcțiilor, fără întrerupere.
Prima instanță a reținut în mod greșit împrejurarea că în perioada 1979-1998 reclamanta a pierdut posesia asupra Palatului și asupra terenului aferent acestei clădiri, bunul fiind preluat de autoritățile locale și atribuit Bibliotecii Județene.
Din probatoriul administrat în cauză - declarațiile de martori și înscrisuri, rezultă că Palatul nu a ieșit niciodată din patrimoniul bisericii ortodoxe, ambele clădirii fiind utilizate de conform destinației lor.
Din protocolul încheiat la data de 12 noiembrie 1998 între Biblioteca Județeană C și rezultă că Biblioteca Județeană Caf olosit o parte din Palatul în perioada 1979-1998, dar nu a deținut niciodată vreun titlu asupra acestei construcții, bunul fiind restituit în totalitate adevăratului proprietar, titlul reclamantei nefiind contestat. (fila 59)
Conform dispozițiilor art. 111 Cod proc. civilă "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului."
În literatura juridică și în jurisprudență s-a reținut constant că acțiunea în constatare întemeiată pe disp. art. 111 Cod proc. civ. poate fi utilizată de proprietarul care se află în posesia unui bun, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat.
Se reține că pârâții nu au contestat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor pe care aceasta le-a edificat din surse proprii și le-a stăpânit de la data edificării lor până în prezent, Curtea apreciind că, în speță sunt pe deplin aplicabile disp. art. 111 Cod proc. civilă în referire la cele două clădiri - și palat arhiepiscopal - proprietatea reclamantei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va admite apelul reclamantei și se va schimba în tot hotărârea apelată în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
Costată că reclamanta, în temeiul disp. art. 111 Cod proc. civilă este proprietara construcțiilor - Catedrala "SF. - și " și Palatul - și a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestor construcții - 3628 mp, situat în C,-, astfel cum a fost identificat prin schița anexă la expertiza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă
, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 699/02.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, și CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ
Modifică în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea
formulată de reclamanta.
Constată că reclamanta are calitatea de
proprietară a construcțiilor reprezentate de Palatul și Catedrala " și -" și a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3628 mp situat în C,-, identificat prin expertiza.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./05.11.2009
Tehnored.gref./7ex./09.11.2009
Emis 3 com./09.11.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
