Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 254/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(838/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.254
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de recurentul- reclamant, precum și de recurenta-pârâtă -, împotriva deciziei civile nr. 1751 din 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă.
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 1 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 8 februarie 2010, la 15 februarie 2010 și apoi la 22 februarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B la data de 08.07.2004 sub nr.8570/2004, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta - solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate că are calitatea de Legatar Testamentar al Așezământului - fondat în anul 1833 de - al - prin testamentul său confirmat de hotărârea nr.21 a . al Principatului Țării și să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, sector 2 denumit "Palatul -", proprietatea Așezământului - pentru lipsă de titlu.
Prin sentința civilă nr.8486 din 18.11.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr.8570/2004, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a fost respinsă acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și au fost respinse excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și lipsei de interes a acțiunii. Această sentință a fost schimbată prin decizia civilă nr.862 din 26.04.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul cu nr.3783/2005, dosar în care, la data de 25.01.2007, a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatului - reclamant -.
Tribunalul a constatat prioritar că instanța de fond în mod corect a stabilit arborele genealogic al familiei - de unde rezultă descendența apelantului - reclamant, precum și succesiunea epitropilor "Așezământului - ", sau "Moșia " până la -, ultimul epitrop necontestat de părți; a constatat acceptarea moștenirii de către reclamant, în termen legal, apreciind că nu are importanță dacă reclamantul, în calitate de moștenitor testamentar, a intrat sau nu în posesia moștenirii atât timp cât acesta a acceptat moștenirea în termen, acceptarea operând asupra întregii moșteniri, astfel că, în calitatea sa de moștenitor legal, reclamantul a acceptat întreaga moștenire rămasă de pe urma defunctului -, deci și calitatea de epitrop pe care acesta a deținut-
Prin aceeași decizie civile tribunalul a constatat că actul sub semnătură privată prin care - renunță la dreptul de proprietate al Exproprierii Bisericii -, nu poate constitui un act valabil de renunțare făcut de acesta la calitatea de epitrop; s-a reținut că apelantul - reclamant are calitate procesuală activă, având vocație la funcția de epitrop, urmând ca instanța de fond să stabilească condițiile transmiterii acesteia către pârâtă raportat la modul dobândirii de către aceasta a acestei calități și să se stabilească dacă această calitate coexistă în persoana ambelor părți din proces.
Prin decizia civilă nr.652 din 05.04.2007, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, recursul formulat de aceste condiții, cauza fiind înregistrată în rejudecare pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B sub nr-.
Prin sentința civilă nr.9579 din 23.11.2007, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins excepțiile de inadmisibilitate, lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate, a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat că reclamantul are calitatea de epitrop legatar testamentar al Așezământului -, calitate care coexistă în persoana reclamantului și a pârâtei; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtei și a admis, în parte, cererea de intervenție accesorie, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 12574,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că față de prevederile art.111 din Codul d e procedură civilă acțiunea în constatare este admisibilă dacă are ca obiect constatarea unui drept și nu a unui fapt și numai dacă partea nu are deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului și că, față de petitul primului capăt de cerere este neîndoielnic faptul că nu se solicită constatarea unei stări de fapt, instanța reținând totodată că reclamantul nu are deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului, fiind neîntemeiate sub acest aspect susținerile pârâtei privitoare la procedura prevăzută de nr.OG26/2000 privind asociațiile și fundațiile.
Văzând hotărârile instanței de control, prima instanță a reținut că reclamantul în baza filiației legale, justifică un interes legitim, personal, născut și actual în promovarea acțiunii de față, astfel că excepția lipsei de interes este nefondată.
Aceleași hotărâri, pronunțate în cauză, precum și sentința civilă nr.3660/1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, au fost avute în vedere de instanță și în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Legatul Întru - Pentru Moșia din anul 1833, voievodul - l-a instituit epitrop exclusiv al Așezământului "" pe fiul său, Gr.-; în cuprinsul legatarului, voievodul - a precizat că fiul său "să rămâne cât va trăi ca epitrop, iar după moartea sa să moștenească aceeași epitropie, cel mai destoinic din urmașii săi; sau dacă va rămânea fără copii să numească din nepoții săi sau din rudele cele mai de aproape, pe oricine va găsi cu cale ca mai capabil și mai onest și prin urmare să treacă ia prin alegere către succesorii săi cu aceeași de mai sus a noastră condițiune și îndatorirea lor, spre a se păstra din neam în neam neclintit scopul nostru, fără a călca dispozițiunile puse în lucrare".
Prin testamentul Gr.- din anul 1857, Moșia, în virtutea legatului particular lăsat de -, a fost lăsată "prea iubitului meu fiu - și prea iubitului meu nepot -", aceștia din urmă primind și însărcinându-se cu epitropia acestei moșii se vor conforma testamentului din anul 1933.
Din conținutul testamentului Gr.- reiese că "prisosul venitului acestei moșii le vor împărți pe J între dânșii fiului meu și nepotului în conformitate cu actul părintesc".
După decesul coepitropului G -, epitropul - a numit prin testamentul olograf încheiat la data de 03.01.1913, completat prin din 16.09.1914 și din 06.01.1917, 3 epitropi - respectiv pe fii săi, și - cu mențiunea că în cazul în care ar exista impedimente legale, l-a nominalizat ca epitrop pe -.
A rezultat că această "întreită numire" a fost făcută "după precedentul creat de -, fiul moșului meu - VV, prin testamentul său din 1857 numind doi epitropi în loc de unul, și anume pe fiul său, G Gr.- și pe subsemnatul" - adică -.
Prin nr.7352/04.10.1918, Tribunalul Ilfov Secția 1 Civ. Com. a ordonat "punerea în posesiune a domnilor Al. -, Al.- și Al.-, asupra prisosului de venituri al moșiei, din județul I, în calitatea lor de epitropi administratori numiți de decedatul lor tată Sc -, prin testamentul olograf din 13 ianuarie 1913".
ul Al.- prin testamentul întocmit la data de 20.09.1936 l-a instituit epitrop al iei Bisericii fondată de -, pe fiul său -, iar potrivit din data de 20.11.1936, în cazul în care acesta i-ar preceda, calitatea de epitrop ar reveni fiului acestuia - Al. - - sub tutela mamei -, pe perioada minoratului.
Prin testamentul olograf din septembrie 1949, - l-a numit pe reclamant, epitrop; - a decedat la data de 11.04.1964, fiind ultimul epitrop necontestat de părți.
Conform certificatului de moștenitor nr.1545/1986, reclamantul are calitatea de moștenitor legal al părinților săi - - și al -.
Prin hotărârile pronunțate în cauză de către instanțele de control - decizia civilă nr.862/26.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.3783/2005 (apel) și decizia civilă nr.652/05.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr- (recurs) - s-a reținut că reclamantul în calitatea sa de moștenitor legal al ultimului epitrop, văzând acceptarea în termen a moștenirii legale precum și faptul că este moștenitor unic rămas de pe urma defuncților săi părinți, are vocație la funcția de epitrop; s-a constatat de către tribunal că, în ceea ce privește actul sub semnătură privată întocmit de -, prin care acesta renunță la dreptul de proprietate al iei Bisericii -, acest act nu poate constitui un act valabil de renunțare făcut de acesta la calitatea de epitrop al "Așezământului - ", întrucât la rândul său, acesta a acceptat moștenirea de la epitropul -, acceptare pură și simplă, ce este irevocabilă. S-a reținut, prin decizia civilă nr. 862/26.04.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă că din actul mai sus arătat a reieșit că - a înțeles să renunțe la administrarea Bisericii - - unul din bunurile aflate în patrimoniul epitropiei (constituită, conform legatului de la 1833, din mai multe bunuri) ori, calitatea de epitrop este indivizibilă, fiind determinată de așezământ în întregul său și nu de bunurile ce-l compun, în parte.
Pentru cele mai sus menționate și văzând dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și supra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, instanța a reținut că nu sunt întemeiate susținerile formulate de pârâtă privind exheredarea reclamantului făcută de autorul acestuia - -, în timpul vieții; pentru aceleași considerente, instanța a constatat că reclamantul are calitate de epitrop.
În ceea ce privește condițiile dobândirii de către pârâtă a calității de epitrop, instanța a constatat că prin sentința civilă nr.3660/05.03.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 6698/1997, definitivă și irevocabilă, prin decizia civila nr.1956A/26.09.2002 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 3968/1999 (apel) cât și prin decizia civilă nr. 899/R pronunțata de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția Civilă s-a reținut calitatea pârâtei de epitrop legatar al așezământului -; față de cele reținute mai sus și în considerarea hotărârilor judecătorești menționate, instanța nu poate ignora existența puterii de lucru judecat a acestor hotărâri pe aspectul privind calitatea pârâtei de epitrop legatar al așezământului.
Pentru toate considerentele menționate, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de epitrop legatar testamentar al Așezământului -, calitate care coexistă în persoana reclamantului și a pârâtei.
Această soluție a fost menținută de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă care, prin decizia civilă nr.1751 A din 17.12.2008 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant și de pârâtă.
Tribunalul a reținut că, în mod corect a fost soluționată excepția inadmisibilității invocată cu privire la primul capăt al cererii, deoarece reclamantul nu are la îndemână o acțiune în realizare astfel cum încearcă apelanta - pârâtă să acrediteze această idee, mai exact acțiunea în petiție de ereditate, deoarece reclamantul deține un certificat de moștenitor prin care face dovada calității de moștenitor al autorului său, iar pe de altă parte, nu se solicită constatarea unei stări de fapt, astfel că în cauză nu poate fi urmată procedura prevăzută de nr.OG26/2000.
Nefondată a fost privită și critica referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei de interes deoarece, chiar dacă, calitatea de epitrop nu conferă titularului ei un drept de proprietate asupra bunurilor Așezământului -, conform testamentului ului -, epitropii au un drept de creanță în contra așezământului în ceea ce privește prisosul rămas în urma administrării.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că reclamantul a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtei prin actele depuse la dosar.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a apreciat că reclamantul, în calitatea sa de moștenitor legal al ultimului epitrop, are calitatea procesuală activă având vocația la funcția de epitrop.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a stabilit arborele genealogic al familiei -, de unde rezultă descendența apelantului - reclamant, precum și succesiunea epitropilor Așezământului - până la -, ultimul epitrop necontestat de părți, și, având în vedere că reclamantul este moștenitorul legal al ultimului epitrop, în mod logic, această calitate s-a transmis și reclamantului.
Tribunalul a înlăturat susținerile apelantei pârâte cu privire la nulitatea absolută a testamentelor din 20.09.1936 și din septembrie 1949 deoarece, în condițiile art.857 - 886 din Codul civil, deoarece din interpretarea gramaticală și sistematică a preambulului celor două testamente, se desprinde concluzia că au calitate de testatori numai -, respectiv -, referirea la Al - din cele două testamente, având numai rolul de a sublinia că există doi epitropi și că nu testează amândoi prin același testament.
Actul sub semnătură privată prin care - renunță la dreptul de proprietate al iei Bisericii - nu poate constitui un act valabil de renunțare făcut de acesta la calitatea de epitrop al Așezământului -, întrucât la rândul său, acesta a fost acceptat de la ul -, acceptare pusă și simplă, ce este irevocabilă, având drept efect decăderea din dreptul de a renunța la moștenire.
Tribunalul a apreciat că și apelul declarat de reclamant este nefondat deoarece prima instanță în mod corect a reținut că prin sentința civilă nr.3660 din 05.03.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1956 A/2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, cât și prin decizia civilă nr.899 R pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția Civilă, s-a reținut calitatea de epitrop a pârâtei.
Apelantul - reclamant face o confuzie între stabilirea unei situații de fapt prin hotărâri irevocabile ce au intrat în puterea lucrului judecat și autoritatea de lucru judecat, câtă vreme prima instanță nu a reținut existența autorității de lucru judecat, cum susține reclamantul, ci numai că existența calității de epitrop în persoana pârâtei a fost stabilită în mod irevocabil, prin deciziile menționate prin acceptarea acesteia în calitatea de epitrop în litigiile respective.
Prima instanță s-a raportat la dispozițiile deciziei de casare, reținând calitatea de epitrop a pârâtei, precum și faptul că această calitate poate coexista în persoana a doi epitropi.
În ceea ce privește faptul că întemeietorul Așezământului a instituit interdicția de a numi în calitate de epitrop succesor de sex feminin, tribunalul a constatat că nu există o astfel de interdicție inserată în "Legatul întru -" și mai mult, în testamentul prințului Gr.- din 1857 se stabilește că "până la majoratul legal al fiului său numesc epitropi și tutori ai lui și executori ai prezentului testament pe prea iubita mea soție și pe domnul ".
Împotriva acestei din urmă hotărâri, atât reclamantul cât și pârâta au formulat recurs.
În motivarea recursului formulat de reclamant și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, acesta a susținut că instanțele nu au răspuns dispoziției deciziei pronunțată de instanța de casare, în sensul de a stabili dacă pârâtei i-a fost transmisă calitatea de epitrop și de către cine și instrumentul prin care i s-a transmis această calitate, ci s-au mulțumit să constate că în două cauze pe care și le indică pârâta, ar fi fost acceptată de instanțele judecătorești, respectiv în calitate de epitrop al Așezământului, astfel că au schimbat actul juridic dedus judecății.
Atunci când a stabilit calitatea de epitrop a pârâtei instanța a încălcat dispozițiile art.650 din Codul civil, deoarece este de necontestat că pârâta nu este descendentă a - și nu a putut produce dovezi în acest sens, ci, în calitate de descendent al autorului său, intimata - pârâtă s-a autodesemnat în calitate de epitrop al Așezământului cu motivarea că dacă autorul său a moștenit-o pe - și - l-a moștenit pe, rezultă că intimata ar fi moștenitoarea -.
Se mai susține că hotărârea recurată încalcă dreptul recurentului - reclamant de a se bucura de un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece îl privează pe acesta de J din bunul său, cât și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu referire la aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art.166 și ale art.315 din Codul d e procedură civilă deoarece prin deciziile civile pronunțate în cauză s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil cu putere de lucru judecat că recurentul - reclamant are calitatea de epitrop al Așezământului, iar cu ocazia rejudecării, urmează să stabilească condițiile transmiterii vocației la funcția de epitrop a pârâtei, raportat la modul dobândirii acestei calități și să se stabilească dacă această calitate coexistă în persoana ambelor părți din proces, sau nu.
Instanța, l-a rejudecarea cauzei nu a analizat modul de dobândire a calității de epitrop de către intimata - pârâtă, făcând confuzie între puterea de lucru judecat și autoritatea de lucru judecat.
La rândul său, pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 in Codul d e procedură civilă și a susținut că, în mod nelegal, tribunalul a înlăturat criticile apelantei pârâte referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în constatare a calității reclamantului - de epitrop legatar testamentar al Așezământului, acesta având la îndemână petiția în ereditate, cât și sub aspectul dispozițiilor nr.OG26/2000, dispoziții care sunt derogatorii dreptului comun.
A fost criticată hotărârea și sub aspectul respingerii excepției lipsei de interes a acțiunii introductive de instanță, deoarece persoana juridică - Așezământul - este singura care ar putea justifica un interes personal și direct, născut și actual, deoarece reclamantul nu este proprietar și nici nu este titularul vreunui contract de locațiune.
Câtă vreme autorul reclamantului intimat renunțase în scris și irevocabil la calitatea de epitrop legatar al Așezământului, motiv pentru care această calitate nu apare în certificatul de moștenitor, greșit a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Greșit au fost aplicate și interpretate și dispozițiile art.886 raportate la art.857 din Codul civil, fiind evident că testamentul conjunctiv este lovit de sancțiunea nulității absolute, iar revocarea legatului din 1949 primit o calificare greșită.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.862/2006 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă prin decizia civilă nr.652 din 5.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță, și s-a reținut, irevocabil, că deși calitatea de epitrop nu conferă titularului ei un drept de proprietate asupra bunurilor, nu există practic nici o interdicție de a dobândi această calitate pe calea devoluțiunii legale, atât timp cât din testament rezultă că epitropii au un drept de creanță în contra Așezământului în ceea de privește prisosul rămas în urma administrării și că reclamantul, în calitate de moștenitor unic rămas de pe urma defuncților săi părinți are calitate procesuală activă în cauză, având vocație la funcția de epitrop, instanța urmând să stabilească condițiile transmiterii vocației la funcția de epitrop către pârâtă, raportat la modul dobândirii acestei calități și să stabilească dacă această calitate coexistă în persoana ambelor părți din proces sau nu, urmând a fi avute în vedere și celelalte critici susținute în recurs.
Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.166 și ale art.315 din Codul d e procedură civilă cu consecințe negative asupra dreptului la un proces echitabil, în speță, producându-se o confuzie între autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat.
Fără a se repudia cu totul noțiunea de autoritate absolută a lucrului judecat, au fost recunoscute terților diverse mijloace pentru a acționa atunci când, fiind prejudiciați material sau moral, ei justifică un interes și pot acționa pe calea unei acțiuni principale.
Terțul nu va ataca hotărârea dată, dar el poate acționa pentru valorificarea propriilor drepturi în legătură cu pretențiile deja tranșate prin acea hotărâre, așa cum este și cazul speței de față.
În concluzie, regulaimutabilitățiipozitive și negative a verificării jurisdicționale, susceptibilă de punere în aplicare între colitiganți, are și corolar: mutabilitatea verificării jurisdicționale în privința terților împrejurare în care se poate spune că o hotărârea judecătorească aflată sub guvernământul puterii lucrului judecat nu este cu totul intangibilă.
Or, așa cum rezultă din examinarea hotărârii recurate, la stabilirea calității de epitrop, în ceea ce o privește pe pârâtă, tribunalul s-a limitat a face referire la puterea de lucru judecat a unor hotărâri - sentința civilă nr.3660/1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1956A/2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă și decizia civilă nr.899R pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția Civilă, hotărâri față de care recurentul - reclamant este terț și sunt obligatorii doar pentru părțile din acel proces.Mai mult, așa cum am arătat în cele ce preced, reclamantul a promovat prezentul proces tocmai pentru a se stabili, în contradictoriu cu partea care beneficiază de o hotărâre judecătorească, situația exactă a drepturilor pe care recurenta - pârâtă le contestă, iar reclamantul este singurul care pretinde aceleași drepturi ca și aceasta din urmă.
În aceste condiții nu au fost respectate dispozițiile art.315 din Codul d e procedură civilă, nefiind cercetat modul de dobândire a calității de epitrop de către pârâtă, această cercetare fiind paralizată de plano prin reținerea puterii de lucru judecat a hotărârilor mai sus menționate și față de reclamantul din prezenta cauză.
Reținând că acest motiv de recurs este întemeiat și atrage, prin el însuși, în condițiile prevăzute de art.312 din Codul d e procedură civilă, soluția de casare a deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Curtea va lăsa nesoluționate celelalte critici invocate de recurentul - reclamant și de către recurenta - pârâtă, critici care vor fi avute în vedere cu ocazia asigurării unei judecăți unitare a cauzei cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și a dispozițiilor art.315 din Codul d e procedură civilă, cu referire la hotărârile ce au fost pronunțate anterior în această cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul-reclamant, precum și de recurenta-pârâtă -, împotriva deciziei civile nr. 1751 din 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/16.03.2010
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
