Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2584/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2584/R/2009
Ședința publică din:19.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 114/A din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți, și ORAȚȘUL VIȘEU DE PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâtul intimat asistat de avocat, lipsă fiind recurenții, și, și intimații pârâți și Orașul Vișeu de prin primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței întâmpinare de către pârâții intimați și prin avocat.
S-a depus de asemenea întâmpinare prin registratura instanței la data de 16.11.2009 de către pârâtul intimat Orașul Vișeu de prin primar.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 114/A/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș.La întrebarea instanței reprezentanta pârâților intimați arată că terenul în litigiu a fost consecionat și depune la dosar contractul de concesiune încheiat la data de 04.01.1999, iar conform art 23 și 25 din legea 10 există imposibilitatea restituirii în natură.Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2749 din data de 27.10.2008, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Orașul Vișeu de reprezentat prin Primar, și, pentru constatarea nulității absolute a dispozițiilor nr. 998 din 15.10. 2002 și nr. 1009 din 28.10.2002 și pentru restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin dispoziția nr. 998/15.10. 2002, pârâtei și soțului ei G (în prezent decedat, în cauză fiind introdus moștenitorul ) li s-au aprobat măsuri reparatorii prin echivalent, în compensarea suprafeței de 658 mp teren și a două construcții de natură case de locuit trecute abuziv în proprietatea Statului Român, prin atribuirea suprafeței de 450 mp teren, situat în loc. Vișeu de, str. 22, jud. M identificat în CF nr. 371, nr. topo. 412/b, CF nr. 3072, nr. topo. 413/a/2, CF nr. 6672, nr. topo. 412/a și CF nr. 6673, nr. topo. 413/a/1.
Datorită dezmembrărilor efectuate și transcrierii dreptului de proprietate în altă coală funciară până la emiterea dispoziției, imobilul atribuit pârâților nu mai corespundea ca identificare corectă de carte funciară astfel că, urmare și a referatului nr. 9365/2002, s-a emis dispoziția nr. 1009/28.10.2002 de modificare a dispoziției nr. 998/15.10.2002, în sensul că terenul atribuit este identificat în CF nr. 8982, nr. topo. 412/a/1, 412/b/1, 413/a/1/1 și 413/a/2/1.
adevărului că reclamantele au emis pretenții proprii în legătură cu imobilul ce face obiectul dispozițiilor atacate, deoarece a format proprietatea tatălui lor și a fost preluat de Statul Român împreună cu altele.
În baza Legii nr. 10/2001, au solicitat mai întâi despăgubiri și ulterior restituirea în natură, cererea lor nefiind finalizată până în prezent.
Dispoziția nr. 1347/17.11.2005, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea unor măsuri în echivalent, face obiectul dosarului nr. 42/2006 al Tribunalului Maramureș, suspendat la 24.02.2006.
Cauza ilicită prevăzută de art. 948 cod civil nu poate fi reținută actelor atacate, deoarece nu sunt convenții. Capacitatea și consimțământul, ca și condiții generale de valabilitate a actului juridic civil, nu comportă discuții, iar la încheierea, respectiv emiterea lor, nu a fost nesocotită nicio dispoziție legală care ocrotea interesele reclamantelor și a cărei încălcare să conducă la nulitatea absolută a actului.
La momentul emiterii dispozițiilor 15.10.2002 și, respectiv, 28.10.2002 nu era înregistrată notificarea reclamantelor, iar termenul de depunere expirase la 14.02.2002.
Reclamantele s-au adresat în termen, dar greșit, Prefecturii Județului M prin notificarea nr. 401/8.11.2001, comunicată prin din B M și respectiv (după refacere) prin notificarea nr. 256/20.11. 2001, comunicată prin din Vișeu de, care a transmis-o Primăriei Vișeu de cu adresa nr. 11664/I/440/23.04.2003, fiind înregistrată sub nr. 3592/5.05.2003.
Prin ambele notificări s-au solicitat exclusiv despăgubiri. Dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care interzic până la soluționarea procedurilor administrative sau judiciare, înstrăinarea imobilelor pentru care s-au depus notificări, nu erau în vigoare la acea dată. proprietari aveau un drept de opțiune în raport de dispozițiile art. 10, 14 și 18 din Legea nr. 10/2001, în forma existentă la data depunerii notificării și respectiv emiterii dispozițiilor.
Pe de altă parte, pe terenul în litigiu era construită o hală agroalimentară în baza autorizației nr. 4/17.01.2000, deci anterior Legii nr. 10/2001. Construcția aparține societății administrate de pârâtul.
Cele două dispoziții nu au lezat cu nimic dreptul reclamantelor de a obține măsuri reparatorii prin echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă datorită împrejurărilor menționate.
Prin decizia civilă nr. 114/16.04.2009 a Tribunalului Maramureșa fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui avocat și fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții, și, împotriva sentinței civile nr. 2749 din data de 27 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosarul nr-. Apelanții au fost obligați, în solidar, la plata către intimații și a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Potrivit procurii speciale, aflate la fila 10 din dosarul nr-, atașat, apelantele, și l-au împuternicit pe d-l avocat să le reprezinte în fața tuturor organelor competente și să îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea obținerii drepturilor ce li se cuvin, conform Legii nr. 10/2001, asupra imobilelor în natură casă și teren aferent, situate în Vișeu de și S M, preluate abuziv de Statul Român după plecarea apelantelor și a familiei acestora în Israel.
De asemenea, mandatarul a fost împuternicit să îndeplinească toate formalitățile necesare, să facă cereri, să depună dovezi, să le reprezinte pe apelante în fața tuturor autorităților abilitate pentru obținerea drepturilor de mai, inclusiv în fața organelor judecătorești, de fond și de recurs, în caz de nevoie.
Potrivit art. 67 Cod procedură civilă, părțile pot să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședința în țară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă stipulează că avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date.
Raportat la considerentele mai -expuse, în baza art. 67 și urm. Cod procedură civilă, coroborat cu art. 161 Cod procedură civilă, tribunalul a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui avocat, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, dispozițiile art. 998 din 15.10.2002 și nr. 1009 din 28.10.2002, atacate, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, la momentul respectiv nefiind înregistrată notificarea reclamantelor, în ciuda faptului că termenul de depunere expirase la 14.02.2002.
Prin notificările nr. 401 din 08.11.2001 și nr. 256 din 20.11.2001, înaintate greșit Prefecturii județului M și înregistrate la Primăria Vișeu de abia la data de 05.05.2003, apelantele au solicitat exclusiv despăgubiri, exercitându-și astfel dreptul de opțiune, în raport de dispozițiile art. 10, art. 14 și art. 18 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul depunerii notificărilor și, respectiv, a emiterii dispozițiilor atacate.
Nemulțumirile ulterioare ale apelantelor au vizat doar cuantumul despăgubirilor acordate, formulând în acest sens plângere împotriva dispoziției nr. 765/ 2003, anulată de Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 289 din 05.03.2004, pronunțată în dosarul nr. 6880/2003.
Nu s-a dovedit în cauză niciun motiv de nulitate absolută a celor două dispoziții contestate, care constituie titlu de proprietate pentru intimații și, fiind puse în executare și intrând astfel în circuitul civil.
În baza autorizației de construire nr. 4 din 17.01.2000, anterioară apariției Legii nr. 10/2001, s-a edificat o construcție pe terenul în litigiu, nefiind posibilă restituirea în natură a acestuia, întrucât în fapt nu exista teren liber, în sensul art. 10 alin. 2 din actuala reglementare a actului normativ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurenții au arătat că după apariția Legii nr.10/2001 au solicitat despăgubiri, iar după modificarea acestui act normativ au solicitat restituirea în natură imobilelor în litigiu. Eroarea ambelor instanțe constă în faptul că au achiesat la apărarea formulată de pârâtă.
Pârâta și- încălcat obligația de nu înstrăina imobilele în litigiu, cu toate că nu avea acest drept.
Prin întâmpinarea depusă pârâții și s-au opus admiterii recursului, arătând că în baza Legii nr.10/2001 reclamantele au solicitat măsuri reparatorii constând în despăgubiri și nu restituirea în natură terenului inclus în dispozițiile atacate, teren care, începând cu anul 1995 făcut obiectul unor concesionări prin licitație, iar în anul 2000, anterior apariției Legii nr.10/2001 a fost autorizată construirea unei hale agroalimentare, astfel că la data formulării notificărilor, terenul nu era liber ci afectat de construcții.
Reclamantele au solicitat restituirea în natură imobilelor abia la data de 5.12.2006, în dosarul nr. 42/2006 al Tribunalului Maramureș, în cadrul unei contestații împotriva dispoziției nr. 1347/17.11.2005.
Intimatul Orașul Vișeu de prin Primar a depus la dosar întâmpinare, prin care arătat că se opune admiterii recursului pentru motivele invocate în întâmpinările depuse în celelalte cicluri procesuale.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază că recursul este nefondat și în consecință în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin notificarea adresată Prefecturii județului M, sub nr. 401/8 noiembrie 2001, reclamantele au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, constând în despăgubiri pentru imobilele casă și teren aferent, ce au aparținut antecesorilor lor.
Urmare acestui fapt, fost emisă dispoziția nr. 765/2003 pe care reclamantele au atacat-o, fiind nemulțumite de cuantumul despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 289 din 5 martie 2004 Tribunalul Maramureș,a admis plângerea reclamantelor, anulat dispoziția nr. 765/2003 și obligat comisia specială la emiterea unei noi dispoziții, cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, restituirea în natură nefiind posibilă.
Prin dispoziția nr. 998/15 octombrie 2002 și dispoziția nr. 1009 din 28 octombrie 2002 s-au stabilit măsuri reparatorii în favoarea pârâților G și, prin echivalent, în compensarea suprafeței de 658 mp și două construcții trecute în proprietatea statului în mod abuziv, prin atribuirea unei suprafețe de 450 mp din domeniul privat al orașului, teren identificat în CF 8982 nr. top 412/a/1, 412/b/1, 413/a/1/1 și 413/a/2/1, Vișeu de.
Reclamantele contestă aceste dispoziții, acte față de care au calitatea de terți și în legătură cu care au invocat nulitatea absolută celor două dispoziții.
Prin decizia civilă nr. 165 din 5 iunie 2008 Tribunalului Maramureș au fost admise apelurile pârâților, cauza trimisă spre rejudecare pentru identificarea cauzelor de nulitate absolută dispozițiilor atacate. Sentința civilă nr. 2479/27.10.2008 a Judecătoriei Vișeul de, pronunțată în rejudecare, menținută prin decizia civilă nr. 114/2009 Tribunalului Maramureș, respins cererea reclamantelor, reținând că reclamantele nu au invocat nici un motiv de nulitate acestor dispoziții. Instanța a solicitat reclamantelor să-și precizeze care este temeiul de drept în baza căruia solicită constatarea nulității celor două dispoziții, însă reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
Anterior emiterii celor două dispoziții, începând din anul 1995 terenul în suprafață de 450 mp a făcut obiectul unor concesionări prin licitație, iar în anul 2000 pe acest teren s-a autorizat construirea unei hale agroindustriale ( 19 din dosarul nr- al Tribunalului Maramureș ), astfel că aprecierea celor două instanțe că restituirea în natură a acestei suprafețe de teren nu ester posibilă raportat la disp. art. 23 și 25 din Legea nr.10/2001, este legală.
Prin urmare, având în vedere că reclamantele exercitându-și dreptul de opțiune, în raport de dispozițiile art. 10, 14 și 18 din Legea nr.10/2001, au solicitat doar acordarea de despăgubiri, că dispozițiile atacate au fost emise după expirarea termenului pentru depunerea notificărilor, că aceste dispoziții au intrat în circuitul civil producând efecte juridice, că la emiterea lor nu a fost încălcată nici o dispoziție legală care ocrotea interesul reclamantelor, recursul acestora este nefondat și urmează fi respins.
Așa cum s-a reținut, recurentele nu și-au întemeiat în drept recursul, instanța apreciind că celelalte motive invocate de recurente în afara celor reținute în aliniatele precedente nu se încadrează în disp. art. 304 Cod proc.civ.
În baza art. 274 Cod proc.civ. recurentele vor fi obligate să-i plătească intimatului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, și împotriva deciziei civile nr. 114 din 16.04.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurente să plătească intimatului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
8 ex/18.12.2009
Jud.recurs: M,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
