Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 266
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, fostă, și împotriva deciziei civile nr.936/A/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții recurenți, fostă, și, av. și pentru pârâții intimați și, av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința admiterii acțiunii.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
prin decizia civilă nr. 936/A/14.11.2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții și, împotriva încheierii civile nr. 4298/6.08.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Tribunalul a reținut că prin încheierea apelată, Judecătoria Timișoaraa respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței civile nr. 4298/26.04.2007.
A reținut că prin sentința civilă nr. 4298/26.04.2007 Judecătoria Timișoaraa respins pentru lipsă de interes acțiunea civilă formulată de reclamanți contra pârâților, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor eliberat după defuncta în favoarea soțului supraviețuitor, stabilind în esență că pârâții au calitatea de dobânditori de bună-credință în acte juridice, cu titlu particular în privința cotei de din singurul bun care a făcut parte din masa succesorală și pe care l-a transmis pârâților în schimbul întreținerii prestate și că prin acțiunea lor, reclamanții nu au pus în discuție valabilitatea titlului pârâților, nu au cerut desființarea contractului de întreținere cu consecința revenirii imobilului în patrimoniul lui, iar apoi, ca efect al anulării certificatului de moștenitor revenirea imobilului în patrimoniul defunctei.
Instanța a considerat astfel că acțiunea este lipsită de folos practic și a respins-o ca atare fără să se mai pronunțe și asupra excepției lipsei calității procesule pasive a pârâșilor.
În cererea de față, reclamanții și-au motivat interesul prin existența pe rolul Judecătoriei Timișoaraa unui alt proces în care se pune în discuție valabilitatea a două contracte translative de proprietate realizate de defuncta în timpul vieții, după cum urmează: o promisiune de vânzare-cumpărare suprafeței de 6 ha teren arabil în localitatea, încheiată sub forma înscrisului sub semnătură privată în anul 1995; o donație autentică a aceluiași teren încheiată în anul 1996.
Instanța a reținut că interesul în promovarea acțiunii civile de față nu poate fi examinat în afara drepturilor și obligațiilor transmise de către pârâții în cauză și numai în legătură cu bunul dobândit de ei prin încheierea contractului de întreținere.
A mai reținut că potrivit art. 281 și urm pr. civ. îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii, poate avea loc numai în situațiile expres determinate de aceste dispoziții legale, situații care nu se regăsesc în cauză.
A mai reținut că nemulțumirea reclamanților legată de motivarea insuficientă sau confuză a hotărârii, nu poate fi satisfăcută decât în căile de atac prevăzute de lege.
Împotriva hotărârii reclamanți au declarat apel, solicitând constatarea nulității ei, întrucât instanța nu a pronunțat o sentință, ci o încheiere.
În subsidiar, au arătat că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, deși a fost motivată ca inadmisibilă și că instanța a soluționat greșit excepția lipsei de interes înaintea excepției lipsei calității procesuale.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 296. pr. civ. nu se impune schimbarea hotărârii primei instanțe.
Tribunalul a reținut că reclamanții au formulat trei cereri distincte care pot fi soluționate prin încheiere sau sentință.
A reținut că nu s-a încălcat o normă de ordine publică, că reclamanții nu au invocat o vătămare pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 105 alin. 2. pr. civ..
În ce privește fondul apelului, tribunalul a reținut că modul în care instanța de fond a soluționat excepțiile nu reprezintă un motiv de îndreptare a hotărârii în condițiile art. 281 și urm. pr. civ. ci eventual un motiv ce poate fi valorificat prin căile de atac, la fel ca și nemulțumirea legată față de motivarea insuficientă sau confuză a hotărârii.
În cauză, cererea nu apare ca inadmisibilă atâta timp cât cazurile de îndreptare a erorilor din hotărâre și de completare a acesteia sunt strict și limitativ prevăzute de lege, iar instanța a analizat aceste cazuri în contextul cauzei.
Împotriva acestei decizi reclamanții, fostă, și au declarat recurs în termen, solicitând în principal casarea ei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9. pr. civ..
În motivarea recursului arată că judecarea cauzei s-a făcut cu procedura viciată, încălcându-se atât principiul dreptului la apărare cât și principiul contradictorialității.
Arată că la termenul din 31.10.2007 completul C 16 pus în discuție, în prezenta reprezentanților părților trimiterea dosarului spre conexare la dosarul nr- cu termen de judecată la 9.11.2007 la completul C 7, că la data de 9.11.2007 completul C 7 suspendat judecata dosarului nr- și a amânat dosarul de față la termenul din 14.11.2007, când acesta nu a figurat pe lista de cauze la acest complet.
Arată că ulterior a aflat că dosarul s-a judecat de un alt complet și în altă sală, fără ca părțile să fie citate, încălcându-se dispozițiile art. 85 și 88 alin. 1 și 2. pr. civ..
Pe fond, arată că apelul a fost respins greșit deoarece prima instanță trebuia să pronunțe o sentință, iar nu o încheiere, încălcând dispozițiile imperative ale art. 281 ind. 2 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 255 alin. 2, 108 alin. 1 și 304 pct. 5. pr. civ..
În acest sens arată că a solicitat primei instanțe îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței, așa încât chiar dacă instanța a apreciat că cererea nu este întemeiată sau nu este admisibilă, trebuia să pronunțe o sentință.
Pe de altă parte, mai arată că tribunalul nu a soluționat modul în care prima instanță a soluționat excepțiile în temeiul art. 137. pr. civ..
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând în esență că termenul din 14.11.2007 a fost cunoscut de reprezentanții părților, iar pe fond cererea a fost respinsă corect.
Analizând recursul declarat de reclamanți, în raport de motivele invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art. 299 - 312. pr. civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5. pr. civ. Curtea apreciază că acesta nu poate fi reținut în cauză pentru a determina casarea deciziei recurate, deoarece la termenul din 9.11.2007 completul căruia i s-a trimis dosarul în vederea discutării conexării, a respins cererea de conexare și a restituit dosarul completului inițial investit, respectiv C 16, pentru termenul din 14.11.2007, dat în cunoștința părților, când reclamanții au fost reprezentați de av. în substituirea av.. În aceste condiții, reclamanți nu pot invoca încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea apreciază că nici acesta nu poate fi reținut în cauză pentru modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, din moment ce instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii, ce a fost formulată confuz de către reclamanți, care au cerut îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii, cu toate că fiecare din aceste operațiuni privitoare la hotărârea primei instanțe este reglementată separat și este permisă în cazuri anume prevăzute de lege.
Faptul că instanța de fond a pronunțat o încheiere, iar nu o sentință, nu constituie un motiv de nulitate, atâta timp cât cererea reclamanților a vizat toate situațiile prevăzute de art. 281- 281 ind. 3. pr. civ..
Curtea, apreciază astfel că se impune respingerea recursului declarat de reclamanți, iar în baza art. 274. pr. civ. obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1190 lei în favoarea pârâților intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții, fostă, și împotriva deciziei civile nr.936/A/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților și suma de 1190 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 20.03.2008
Tehnored. 2 ex./20.03.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
