Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 265
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr.1703 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, pentru ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av. și pentru pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului T,.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, s-a comunicat cu reprezentantul reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâtul intimat, aceasta a depus la dosar un raport de evaluare, care s-a comunicat cu reprezentanta pârâtului intimat.
Instanța, din oficiu pune în discuție excepția inadmisibilității recursului, sub care aspect acordă cuvântul.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea excepției, admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru judecarea apelului.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că lasă la aprecierea instanței.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5204/22.05.2007, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local T, având ca obiect sistarea indiviziunii asupra imobilului înscris în CF - T, nr.top 7250/2, teren în suprafață de 605 mp.
În esență, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 876/04.02.2003 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, s-a dispus sistarea indiviziunii cu privire la același imobil, astfel că în cauză operează autoritatea lucrului judecat, fiind întrunite elementele prevăzute de art. 1201. civ. sub aspectul identității de părți, obiect și cauză.
A fost înlăturată susținerea reclamantului privind lipsa identității de părți întrucât reclamantul a dobândit prin schimb imobiliar cota de rezultată în urma sistării indiviziunii și chiar dacă nu a fost parte în acel proces, este ținut de toate drepturile și obligațiile autorului său, în calitate de succesor cu titlu particular.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, calificat de instanță ca fiind recurs, reclamantul care a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a reținut autoritatea lucrului judecat întrucât reclamantul nu este moștenitorul foștilor proprietari tabulari, promotori ai acțiunii inițiale de sistare a indiviziunii, astfel că acea sentință nu îi este opozabilă.
A depus în susținerea recursului contractul de schimb autentificat sub nr.1961/26.07.2006 în baza căruia a dobândit cota de parte din imobil în urma sistării indiviziunii prin sentința civilă nr.876/04.02.2003 a Judecătoriei Timișoara.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat arătând că în raport de hotărârea de sistare a indiviziunii, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză operează excepția autorității lucrului judecat.
Prin răspuns la întâmpinare, recurentul și-a menținut poziția exprimată pe parcursul litigiului arătând că deține la limita terenului în litigiu o parcelă mică de 65,50 mp, improprie construirii unui imobil și de aceea a solicitat sistarea indiviziunii și atribuirea unei parcele care să fie învecinată cu a sa, care, în felul acesta, și-ar mai mări suprafața și ar permite edificarea unei construcții.
Prin decizia civilă nr.1703 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 5204 din 22 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, reținându-se că imobilul în litigiu a constituit obiectul unei alte sistări de indiviziune ce a fost dispusă prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Împrejurarea că în acel litigiu, calitatea de reclamanți a fost deținută de alte persoane și nu de reclamantul din dosarul de față, nu este de natură a înlătura efectele autorității lucrului judecat sub aspectul identității de părți, întrucât, ulterior, prin contractul de schimb menționat mai sus, reclamantul din dosarul de față a dobândit proprietatea cotei de atribuită primilor, ca efect al sistării indiviziunii.
Este adevărat că reclamantul actual nu a fost parte în procesul inițial de sistare a indiviziunii dar prin dobândirea cotei de rezultată în urma partajului judiciar, acesta a devenit succesor cu titlu particular al celuilalt copermutant, fiind ținut să respecte toate drepturile și obligațiile asumate de către acesta din urmă.
Sub acest aspect, practica judiciară și doctrina în materie sunt unanime în a include în categoria de "părți" și alte persoane ce nu au figurat în procesul inițial și anume succesorii universali și cu titlu universal, creditorii și dobânditorii cu titlu particular.
Împrejurarea că prima instanță a reținut, corect, calitatea de succesor cu titlu particular a reclamantului nu are semnificația dezbaterii unei succesiuni sau a unei vocații succesorale în sensul arătat de art. 654 și urm. civ. reclamantul fiind evident în eroare asupra sensului termenului de succesor, raportat la acțiunea de față.
Prin urmare, față de considerentele expuse mai sus, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut excepția autorității lucrului judecat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201. civ. sub aspectul identității de părți, obiect și cauză, motiv pentru care, recursul a fost apreciat ca nefondat și a fost respins.
Împotriva deciziei civile sus amintite, reclamantul a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 5 februarie 2008 la Curtea de Apel Timișoara, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea deciziei atacate pentru încălcarea dispozițiilor legale cu privire la competență, conform art. 304 pct.8 pr. civ. raportat la art. 2821. pr. civ. și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, pentru judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.5204 din 22.05.2007 a Judecătoriei Timișoara.
Din motivele de recurs se reține că prima instanță a apreciat că litigiul dedus judecății are o valoare peste un miliard de lei, motiv pentru care a pronunțat sentința cu drept de apel, iar instanța de apel, a recalificat în mod arbitrar și fără nici un temei, că nu ne aflăm în calea de atac a apelului, ci a recursului, pronunțând o decizie irevocabilă.
Că și în raport de baremurile minimale utilizate de către notarii publici, terenul din litigiu, situat în T,-, are o valoare de 60 euro/mp, deci terenul de 605 mp are o valoare de 1.270.5000.000 lei, astfel că valoarea litigiului este de peste un miliard, iar calea de atac este apelul și nu recursul, mai ales că prețul de circulație este de circa de 3 ori mai mare decât cel indicat mai sus.
Că interesul reclamantului în promovarea prezentului recurs, este legat de faptul că a fost privat de o cale de atac la care era îndreptățit, mai ales că acțiunea a fost respinsă pe baza excepției autorității de lucru judecată, fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.
Reclamantul recurent a depus la dosar, un raport de evaluare extrajudiciară, din care rezultă că valoarea estimată a terenului în litigiu este de 2,597 milioane lei vechi filele 12-19 și ziare locale care conțin prețul de circulație a terenului din zona respectivă filele 21-24.
Analizându-se recursul de față, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, văzând prevederile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ., se constată că recursul de față este inadmisibil, deoarece la solicitarea instanței de fond, reclamantul a evaluat terenul din litigiu la 10 euro/mp, valoarea litigiului fiind de 6.050 euro, conform înscrisului depus la dosarul de fond fila 29, astfel că această valoare, de circa 224 milioane lei vechi, se situează cu mult sub plafonul de 1 miliard de lei, care să determine calea de atac a apelului și nu cea a recursului, cum a fost calificată, în mod corect, în cauza de față.
Cum doar reclamantul este cel care apreciază valoarea litigiului dedus judecății, pe care este obligat să o facă în fața primei instanțe, pentru a se stabili competența materială corectă a instanței, inclusiv căile legale de atac, iar valoarea litigiului respectiv nu poate fi modificată pe parcursul procesului, se constată că în mod corect tribunalul a calificat apelul declarat de către reclamant, ca fiind recurs, iar faptul că în prezent terenul din litigiu valorează peste 1 miliard de lei vechi, nu poate modifica competența materială, respectiv calea de atac a recursului.
Față de cele de mai sus, recursul reclamantului urmează să fie respins ca inadmisibil, motivele de fond neputând fi analizate, deoarece o hotărâre judecătorească irevocabilă, cum este cea atacată, nu mai poate fi reformulată pe calea recursului, ci doar pe calea celorlalte căi extraordinare de atac, cum ar fi revizuirea ori contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr.1703 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- privind pe pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, pentru ieșire din indiviziune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 24.03.2008
Tehnored. 2 ex./02.04.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
