Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 270
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și pe intimații, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, având ca obiect acțiune în constatare împotriva deciziei civile numărul 134 din 6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul - în stadiul procesual al recursului - este la primul termen de judecată, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecata în lipsă.
Cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civila nr.2618 din 06.08.2007 Judecătoria Vasluia admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI,CURTEA DE APEL I și TRIBUNALUL VASLUI.
A constatat că pârâții nu au dreptul să solicite restituirea sumelor plătite în temeiul sentinței civile nr.1624/24.08.2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1624/24.08.2006 a Tribunalului Vasluia fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și iar pârâții au fost obligați să achite reclamanților cu titlu de primă de concediu de odihnă, reactualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății, drepturile bănești corespunzătoare perioadei individualizată în dispozitivul sentinței civile nr.1624/24.08.2006. Urmare a acestei sentințe Ministerul Justiției a pus în executare sentința civilă nr. 1624/24.08.2006 a Tribunalului Vaslui și a achitat reclamanților drepturile bănești cu titlu de primă de concediu de odihnă, reactualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății. Deși au declarat recurs împotriva acestei sentințe, pârâții au executat benevol hotărârea instanței, cu atât mai mult cu cât recursul promovat nu era suspensiv de executare nefiind vorba despre o acțiune la care se referă art. 300 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
În cauza de față ne aflăm în prezența unei obligații juridice naturale imperfecte, obligație ce produce efecte juridice. Astfel, executarea voluntară a obligației de către pârâți constituie o plată valabilă. Din acest motiv nu mai pot cere restituirea prestației, plata efectuată fiind valabilă. Art. 1092 cod civil prevede că repetițiunea nu este admisă în privința obligațiilor naturale care au fost executate de bună voie. În același sens, Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în art.20, alin.1 prevede" debitorul care a executat obligația, după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul de prescripție era împlinit".
Prin decizia civilă nr. 134 din 6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a respins excepția de necompetență materială invocată de apelanta Curtea de APEL IAȘI și apelurile formulate de Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2618 din 6.08.2007 a Judecătoriei Vaslui, sentință pe care a păstrat-
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Acțiunea în constatare promovată de reclamanți nu are caracterul unui conflict de muncă astfel cum este definit de legea 189/1999 pentru a fi incidente regulile de procedură prevăzute de această lege deoarece nu reprezintă o continuare procesului ce a format obiectul dosarului civil nr. 5188/89//2006 al Tribunalului Vaslui. În consecință critica formulată de Curtea de APEL IAȘI prin motivele 1 și 2 de apel privind încălcarea normelor de competență materială și alcătuirea instanței este nefondată.
Afirmația celor doi apelanți privind aplicarea greșită legii de către prima instanță nu este justificată. Plata drepturilor bănești stabilite prin sentința civilă nr. 1624/2006 a Tribunalului Vasluis -a efectuat benevol de către creditori deoarece dacă nu s-ar fi dorit îndeplinirea acestei obligații, aceștia ar fi putut solicita prin cererea de recurs suspendarea executării hotărârii recurate în baza art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă cerere care însă nu a fost formulată. În aceste condiții susținerea apelanților că executarea nu a avut caracter voluntar deoarece a fost impusă de existența unor acte normative nu poate fi primită.
Pe de altă parte, art. 20 alin.1 din Decretul 167/1958 nu face distincție între natura juridică a obligației ce a fost executată și nici cu privire la proveniența acesteia în sensul dacă a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească ca urmare a unui proces purtat între creditor și debitor sau dacă executarea obligației a avut loc fără existența unei judecăți.
Întoarcerea executării nu operează din oficiu, ci numai la cererea părții interesate, în cazul nostru a creditorului, potrivit art. 404 ind. 1 alin. 1 și 404 ind. 2 Cod procedură civilă. În aceste condiții prima instanță nu putea să facă din oficiu aplicarea dispozițiilor legale citate,aceasta din urmă limitându-se la cercetarea cererii cu care a fost investită,cerere care a fost legal și temeinic analizată pentru considerentele arătate mai sus.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă tribunalul a respins apelurile declarate de Curtea de APEL IAȘI și Ministerul d e Justiție împotriva sentinței civile nr. 2618/06.08.2007 a Judecătoriei Vaslui pe care a păstrat-
Împotriva deciziei Tribunalului Vasluia formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Arată recurentul că prin sentința civilă nr. 1624 din 24.08.2006 a Tribunalului Vaslui, pârâșii Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui au fost obligați să plătească intimaților - reclamanți în cauză prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2002, iar pentru și prima de vacanță aferentă perioadei 2002.
Având în vedere dispozițiile art. 289 Codul muncii la cererea expresă a creditorilor, Tribunalul Vasluia procedat la admiterea normelor din titlul anterior menționat.
Ulterior prin decizia civilă nr. 46/23 ianuarie 2007 Curtea de Apel Iașia admis recursul Ministerului Justiției și a respins acțiunea reținând că dreptul era prescris.
Față de această situație, instanța de apel ar fi trebuit să constate incidența în cauză a dispozițiilor art. 404 ind. 1 Cod procedură civilă, care prevăd că, în cazul în care se desființează titlul executoriu, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Dispozițiile legale anterior menționate nu fac distincție între modalitățile de executare, necondiționând existența obligației de restituire de existența unei proceduri de executare silită, fiind suficient ca obligația prevăzută în titlul executoriu desființat să fie executată.
Pe de altă parte, greșit se reține în speță incidența prevederilor art. 20 din Decretul nr. 167/1958, deoarece executarea obligației cuprinsă într-un titlu executoriu, hotărâre judecătorească, nu poate fi calificată drept o executare voluntară, ci dimpotrivă este o executare determinată de dispozițiile exprese ale instanței, grefată pe dispozițiile fără echivoc cuprinse în legislația muncii, privind necesitatea executării cu celeritate a obligațiilor de natură salarială.
Numai situația executării obligației în absența unui titlu ar fi putut fi calificată de către instanță drept o execuție voluntară nu și executarea în temeiul unui titlu executoriu.
Faptul că pârâții au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1624 din 24.08.2007 (în temeiul cărora s-au plătit sumele reclamanților) demonstrează că nu au executat în mod benevol o plată, ci au acționat pentru desființarea unei obligații fixată într-un titlu executoriu de drept.
În recurs nu s-au administrat probe noi, iar intimații nu au formulat întâmpinare.
Verificând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1624 din 24.08.2006 a Tribunalului Vaslui s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții în cauză și s-a dispus obligarea pârâților să achite reclamanților cu titlu de primă de concediu de odihnă, reactualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății, drepturile bănești corespunzătoare perioadei individualizată în dispozitivul sentinței cu nr. 1624/24.08.2008.
Raportat la dispozițiile art. 289 Codul muncii, potrivit căruia hotărârile definitive sunt executorii de drept și având în vedere cererea expresă a creditorilor, Tribunalul Vasluia procedat la achitarea sumelor din titlul menționat anterior, astfel că în mod greșit instanța de apel a reținut că plata drepturilor bănești s-a efectuat benevol de către creditori.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 46 din 23.01.2007, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul Ministerului Justiției și a respins acțiunea, reținând că dreptul era prescris, contrar celor reținute de instanța de fond prin sentința civilă nr. 1624 din 24.08.2006 care a respins excepția prescripției.
Potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, desființarea titlului în baza căruia s- făcut plata atrage obligația corelativă de a restitui plata care a devenit una nedatorată de către angajator.
Totodată Codul muncii reglementează expres această situație în art. 272, care prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În consecință, nu se poate reține existența unei plăți voluntare, existând un titlu executoriu care obligă, așa cum greșit a reținut Tribunalul Vaslui, astfel că în speță nu mai au aplicare dispozițiile art. 1092 Cod civil și art. 20 alin. 1 din Decretul 167/1958.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui, în sensul că va admite apelurile și va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva deciziei civile nr. 134 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Vaslui, pe care modifică în tot, în sensul că:
Admite apelurile formulate de Ministerul Justiției și de Curtea de APEL IAȘI împotriva sentinței civile nr. 2618 din 6 august 2007 a Judecătoriei Vaslui, pe care o desființează și în fond:
Respinge acțiune civilă formulată de reclamanții:, și în contradictor cu pârâții Ministerul Justiției - B, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui.
Respinge excepția de necompetență materială invocată de Curtea de APEL IAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.06.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. -
Jud.
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
