Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.272
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr. 405/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat MUNICIPIUL A - prin PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Municipiul A - prin Primar și avocat în reprezentarea reclamanților recurenți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, jurisprudența Curții Constituționale în materia dreptului de proprietate și copia încheierii de autentificare nr. 6933 din 23 noiembrie 2000 - emisă de Biroul Notarial Public
Totodată avocat declară că recursul a fost redactat de dânsa, având delegație la acel termen de judecată.
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și conform raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului Arad.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6433 din 10 septembrie 2007 pronunțată în dosarul, civil nr- Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar G pentru constatarea dreptului de superficie și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reconvențional Municipiul A, reprezenta prin Primar G în contradictoriu cu reclamanții pârâți-reconvenționali și pentru obligarea la încheierea contractului de concesiune, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut în fapt că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2000, reclamanții și au dobândit casa de locuit cu construcțiile gospodărești anexe, fără teren înscrisă în CF nr. 136, cu nr. top 312 de sub 20, dobândită prin preluare în baza Legii nr. 15/1990, situată în A,-, jud. A, iar terenul aferent construcțiilor în suprafață de 1980. este proprietatea Statului.
Terenul aferent clădirii este amplasat la piciorul Podului, casa de locuit și spațiul comercial din A, cunoscută de la construcție sub numele de "Casa din A" este inclusă în nomenclatorul clădirilor monumentale ale, iar suprafața de teren necesară funcționării casei de locuit și spațiului comercial sunt incluse în suprafața de teren ce face parte din zona de siguranță, atât a drumului, cât și suprafața necesară pentru exploatare și intervenții la pod.
În conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 16 din OG nr. 43/1997 republicată, privind regimul drumurilor, zona drumului public cuprinde ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție, iar potrivit art. 3 lit. a) din același act normativ, aceasta este proprietate publică.
Prima instanță a reținut, având în vedere cele de mai sus și dispozițiile art. 135 alin. 5 din Constituția României, conform cărora "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate" coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a și din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în conformitate cu care "Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii; Nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință asupra bunurilor mobile apreciind astfel că acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată. Imobilul asupra căruia se solicită constatarea dreptului de superficie aparține domeniului public și nu poate fi uzucapat. De asemenea a reținut că prin cererea reconvențională s-a solicitat ca reclamanții pârâți reconvenționali să fie obligați la încheierea contractului de concesiune, în temeiul art. 130 din HG nr. 577/2002. Textul prevede că terenurile care alcătuiesc terenul public al statului sau al unei unități administrativ teritoriale, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, se atribuie direct prin contract de concesiune, societăților comerciale privatizate sau care vor fi privatizate, care dețin astfel de terenuri și dacă acestea sunt strict necesare în vederea realizării obiectului lor de activitate, iar acțiunea a fost formulată de reclamanții pârâți reconvenționali și în nume propriu ca persoane fizice, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de text pentru încheierea contractului, astfel că a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel Municipiul A reprezentat prin Primar apel la care s-a renunțat prin înscrisul depus la dosar, fila 14.
Au declarat apel și reclamanții și, solicitând ca în urma admiterii acestuia să se schimbe sentința, în sensul admiterii acțiunii principale și a respingerii acțiunii reconvenționale.
Prin decizia civilă de apel nr. 405/29.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamanții și în contradictoriu cu apelantul pârât municipiul A reprezentat prin primar împotriva sentinței civile nr. 6433 din 10.09.2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Prima instanță atunci când a pronunțat sentința a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate
Clădirea(fostă vamă la podul peste M) este monument istoric, iar în prezent funcționează ca local, bar și terasă. Terenul aferent clădirii în suprafață de 1710. înscris în cartea funciară 136 este proprietatea Orașului A, iar o suprafață din aceasta face parte din zona de siguranță a drumului, cât și pentru intervenții la pod.
Prima instanță în mod corect a invocat textul art. 11 alin. 1 lit. a și din Legea nr. 213/1998p privind bunurile din domeniul public care sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, nu pot fi înstrăinate și nu pot fi dobândite prin uzucapiune. În plus și potrivit raportului de expertiză, terenul necesar funcționării construcției este suprafața construită a casei iar cea comercială este suprafața terasei, ambele suprafețe făcând parte din suprafața de siguranță a drumului și piciorului podului.
Totodată acțiunea reclamanților apelanți combină două instituții a superficiei și uzucapiunii de 10 ani, fiind invocate dispozițiile art. 1895 Cod civil, fără nici o probă, față de terenul proprietate publică, înscris în CF în proprietatea Municipiului
Cât privește acțiunea reconvențională, corect respinsă de prima instanță în temeiul art. 130 din HG nr.597/2002 și Legea nr. 213/1998 nu a făcut obiectul motivelor de apel, iar Municipiul A, cel care a promovat acțiunea reconvențională a renunțat la aceasta.
Neexistând motive care să ducă la schimbarea sentinței, aceasta fiind temeinică și legală, văzând dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul reclamanților.
Împotriva acestei deciziei civile de apel au declarat recurs, în termen legal reclamanții și, solicitând modificarea ei, și pe fond admiterea acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale, invocând în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că instanța de apel a aplicat greșit legea, deoarece reclamanții urmăresc doar recunoașterea folosinței faptice asupra terenului din anul 2000 și că terenul în litigiu nu a intrat în domeniul public al Municipiului A, superficia fiind dobândită prin uzucapiune, în speță Intimatul pârât Municipiul A, reprezentat prin primar a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului reclamanților.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivul de recurs invocat, față de stare a de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamanților este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul acelorași reclamanți.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legii în materie, prev. de art. 11 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, ca și de art. 1895 cod civil și art. 130 din HG nr. 597/2002, raportat la Legea nr. 213/1998, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamanților pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate, căci Tribunalul Arad a aplicat corect lege în speță, când a reținut că terenul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului A și nu poate fi uzucapat.
Astfel, potrivit probelor dosarului, reclamanții recurenți prin acțiunea introdusă în instanță au solicitat constatarea dreptului de superficie al reclamanților asupra imobilului situat în A,-, înscris în CF nr.136, dobândit cu titlu de uzucapiune, în temeiul art. 1895 raportat la 1860 Cod civil și notarea dreptului de superficie în CF nr. 136 în temeiul art. 21 din Legea nr. 7/1996.
Atât instanța de fond( prin sentința civilă nr. 6433/10.09.2007) cât și instanța de apel(prin decizia civilă nr. 405/29.11.2007), în mod corect, au respins acțiunea reclamanților, motivând prin faptul că potrivit prevederilor art. 136 al. 4 din Constituția României "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate", coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit căruia" bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibil nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în administrare, concesionare sau închiriate, nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință asupra bunurilor mobile".
Potrivit și dispozițiilor art. 121 al. 2 și art. 126 din Legea nr. 215/2001 "Consiliile Locale și Consiliile Județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile și imobile, proprietate publică sau privată locală ori județeană, după caz, persoanelor juridice, fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice".
Conform contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar, casa de locuit cu construcțiile gospodărești anexe, fără teren în scris în CF nr. 136, nr. top. 312, fost dobândită prin preluare în baza Legii nr. 15/1990. În concluzie, clădirea a fost cuprinsă ca activ în cadrul fostei regii de gospodărire comunală care prin divizare a trecut la SA iar în prezent, potrivit contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit, în proprietatea lui -.
Clădirea la care face referire extrasul de CF nr. 136 este cuprinsă în "Lista monumentelor istorice actualizată" și a Monumentelor Istorice dispărute" aprobată prin ordinul nr. 2314/2004 a Ministerului Culturii și cultelor, la numărul curent 242 cod 2004, AR -II-m-b-00566 cu denumirea de "Casa Fostei vămi", azi spații comerciale.
Terenul aferent clădirii este amplasat la piciorul podului și este format dintr-un teritoriu de stradă (str. - și str. -), digul de pe malul, parc, care conform art. 5 pct. 1 din Legea nr. 18/1991, coroborat cu art. 4, anexa 1, cap. III Legea nr. 213/1998 este domeniul public al unității administrativ teritoriale.
Mai mult în conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 16 din OG nr. 43/1997, republicată, privind regimul drumurilor, zona drumului public cuprinse ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție, iar potrivit art. 3 lit. a din același act normativ, aceasta este proprietate publică.
Din considerentele de mai sus, Curtea stabilește cu certitudine, faptul că terenul care face obiectul prezentului litigiu se află în domeniul public al unității administrativ - teritoriale a Municipiului A și că invocarea uzucapiunii dreptului de superficie nu poate fi admisă pe domeniul public, în considerarea prevederilor legale antemenționate.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs al reclamanților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității specific procesului civil, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Într-adevăr, Curtea constată că hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nici dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, (cum susțin recurenții), ci dimpotrivă este temeinic motivată, în fapt și drept, cu arătarea și aspectelor pentru care s-au înlăturat just apărările reclamanților, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de C, care au format convingerea ei că în dosar instanța de apel a aplicat în mod corect și just legea în materie, reținând cu temei că terenul în discuție a intrat în domeniul public al Municipiului A și drept consecință nu poate fi uzucapat nici măcar prin superficie, fiind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, neputând fi înstrăinat și dobândit prin uzucapiune, sau prin efectul posesiei cum mai susțin recurenții, câtă vreme și prin raportul de expertiză efectuat în cauză este probat că ambele suprafețe de teren (cea construită,a casei și cea comercială a terasei) fac parte din suprafața de siguranță a drumului public și piciorului Podului - construcția în litigiu fiind cunoscută sub denumirea de " Casa vămii de la podul M din A", inclusă în nomenclatorul clădirilor monumentale și istorice ale Municipiului
Intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr. 405/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /25.03.2008
Tehnored /05.04.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
