Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/ Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Ligia
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 162/Ap din data de 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea recurenților reclamanți să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20 octombrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 7760/24.09.2007, Judecătoria Brașova admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta.
A constatat neîndeplinirea de către pârâtă a clauzei testamentare prevăzută în testamentul autentificat sub nr. 4333/19.08.1998 de BNP.
A dispus revocarea testamentului pentru neexecutarea sarcinilor de către pârâtă.
A respins petitul având ca obiect repunerea reclamanților în drepturile legale succesorale ale defunctei -.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin testamentul autentificat sub nr. 4333/19.08.1998 de BNP, - a testat pârâtei întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul acesteia la data încetării sale din viață, cu obligația din partea pârâtei "de a îngriji locul de veci 173 situat în Cimitirul Central B, rândul 4, figura 11, pe care se află edificat un cavou." Testatoarea - a decedat la data de 11.09.2005.
Instanța a constatat obiectul acțiunii reclamanților - frații defunctei - prin care aceștia tind la revocarea testamentului pentru neexecutarea sarcinilor de către pârâta gratificată. Pe această cale, pentru considerentele expuse, care fac analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit sarcinile testamentare, mormântul fiind îngrijit de reclamanta împreuna cu familia acesteia, admițând capătul de cerere privind revocarea testamentului, potrivit prevederilor art. 830, art. 930 Cod civil. S-a arătat astfel că plata de către pârâtă a taxei de cimitir, aferentă anului 2006, nu este suficientă pentru a considera că pârâta și-a îndeplinit sarcina impusă de testatoare, constând în îngrijirea mormântului defunctei, obligație pe care nu și-a îndeplinit-
Referitor la cererea de repunere a reclamanților în drepturile legale succesorale ale defunctei -, instanța a apreciat că aceasta este lipsită de obiect, câtă vreme prin revocarea testamentului moștenitorii sunt repuși de drept în drepturile lor succesorale.
Prin decizia civilă nr. 162/Ap/15.03.2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de pârâta împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru revocarea testamentului, păstrând restul dispozițiilor referitoare la respingerea cererii de repunere a reclamanților în drepturile succesorale ale defunctei.
În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a statuat că judecătoria nu a examinat voința testatorului exprimată în actul de dispunere, funcție de care să aprecieze dacă neexecutarea sarcinii, care nu are caracterul unei simple recomandări, este suficient de gravă pentru a justifica revocarea. A arătat astfel tribunalul că singurele sarcini impuse de testatoare pârâtei prin testament au fost acelea de a îngriji locul de veci și ca defuncta să fie înmormântată singură în cavou. Or, din evaluarea probelor administrate, a reținut instanța de apel că defuncta este singura ocupantă a cavoului și că acesta este îngrijit, însăși reclamanta recunoscând la interogatoriu că mormântul defunctei este acoperit integral cu capace din beton, amplasate pe o ramă edificată tot din beton și că nu se mai impune a fi făcut nimic pentru îngrijirea acestuia. Prin aceste împrejurări, la care se adaugă dovada plății de către pârâtă a taxei de cimitir, instanța de control judiciar a arătat că pârâta și-a îndeplinit sarcinile testamentare, impunându-se respingerea acțiunii.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea în tot a deciziei instanței de ael, în sensul respingerii apelului pârâtei și a păstrării sentinței instanței de fond.
În dezvoltarea criticilor căii de atac - întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă - se învederează că soluția instanței de apel este nelegală câtă vreme aceasta a restrâns toate obligațiile testamentare ale pârâtei la aceea de a îngriji cavoul, considerându-se că acesta nu necesită nicio îngrijire, precum și ca defuncta să fie singura ocupantă a cavoului. Prin aceasta, susțin recurenții, instanța de apel a ignorat obligațiile legate de nevoile pe care le-a avut testatoarea după încheierea testamentului până la momentul decesului, urmate de înmormântare și suportarea obiceiurilor creștinești, pe care pârâta nu le-a îndeplinit.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanți.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Din examinarea considerentelor care au condus instanța de apel la adoptarea deciziei, nu se desprind temeiurile invocate de recurenți în exercitarea căii de atac a recursului, anume hotărârea să nu fie motivată sau motivele să fie contradictorii ori străine de natura pricinii, actul juridic dedus judecății să fi fost greșit interpretat, să fi fost schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv hotărârea să fi fost dată cu greșita aplicare a legii.
Instanța de apel a procedat la o legală interpretare a clauzei din testamentul defunctei - prin care aceasta își exprima ultimul act de voință pentru situația încetării din viață, din conținutul căruia se desprinde:" întreaga mea avere mobilă și imobilă, ce se va găsi în patrimoniul meu la data încetării mele din viață, nepoatei mele de soră.cu obligația din partea acesteia de a îngriji locul de veci 173 situat în Cimitirul Central B, rândul 4, figura 11, pe care se află edificat un cavou, unde doresc să fiu singura ocupantă după decesul meu."
Astfel cum a arătat instanța de apel, în fapt mormântul defunctei este acoperit din capace de beton, în accepțiunea înțelesului pe care îl are noțiunea de cavou, nefiind necesare operațiuni de îngrijire speciale din partea pârâtei, asemănătoare proceselor de întreținere și amenajare a monumentelor funerare obișnuite, cunoscute ca atare în tradiția locală. Pârâta a făcut dovada vizitelor la cimitir, suportarea taxelor de cimitir pentru anul 2006, prin acestea răspunzând sarcinilor impuse prin testament.
Pe de altă parte, reclamanții nu se pot prevala de neexecutarea de către pârâtă a unor sarcini din timpul vieții testatoarei, testamentul producându-și efectele de la data deschiderii moștenirii, corespunzătoare încetării din viață a testatoarei. În măsura în care, rațiunile care au determinat-o pe testatoare la exprimarea ultimului act de voință, motivații de naturăintuitu personae, făcute în considerarea exclusivă a persoanei gratificate, ar fi determinat-o pe aceasta să-și schimbe opțiunea, ca urmare a lipsei de preocupare a pârâtei, defuncta însăși ar fi procedat la revocarea testamentului, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât reclamanții nu pot invoca aspecte care țin de revocarea testamentului anterioare deschiderii acestuia.
Cum legatul poate fi revocat de instanța de judecată pentru neexecutarea sarcinilor de către legatar, în cauză nu se poate reține neîndeplinirea de către pârâtă a sarcinilor din testament, care să conducă la revocarea actului, ca ultimă manifestare de voință a defunctei cu privire la patrimoniul acesteia.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține decizia atacată.
Va fi respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, nefiind făcută dovada acestor cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 162/Ap/15.03.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Respinge cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./14.11.2008
Tehnoredact./17.11.2008/ 2 ex.
Jud. apelP.
Jud.fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Ligia
