Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/2008
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Monica Farcas
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.304 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu pârâtele intimate și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 11 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Costată că prin sentința civilă nr.5452/22.09.2003 a Judecătoriei Sibiua fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții m, și, în contradictoriu cu pârâtele și, constatând că între antecesoarea acestora și numita a avut loc un schimb faptic de terenuri, anterior anului 1964, respectiv între imobilele înscrise în CF 2162, nr.top.1272/1 și 1905 și CF 3167, nr.top.1903/1 și 1904/1, dispunându-se întabularea în CF a părților astfel: CF 2162, nr.top.1905 loc de casă de 2012 mp, proprietari, (1/2 părți), (1/2) părți, CF 3167 nr.top.1903/1, loc de casă de 104 mp și 1904/1 de 1075 mp, proprietar u.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond în considerarea probelor de la dosar, a reținut și motivat în esență că cei doi reclamanți au cumpărat în 1999 cota de părți din imobilul înscris în CF 2167, nr.top.1903/1 și 1904/1, pe care și-au construit o casă și anexe gospodărești, dar de fapt folosesc un alt teren din CF 2162, aparținând lui, antecesoarea pârâtelor.
S-a mai reținut că între aceasta și a avut loc un schimb faptic de terenuri ce nu a fost operat în CF. Terenul lui, în prezent decedată, a fost preluat de fiul ei, care l-a înstrăinat numitului, teren cumpărat apoi în 1999 de către reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr.5452/22.09.2003 a Judecătoriei Sibiu au declarat apel pârâtele și, aducând critici sentinței prin aceea că dețin 2 parcele de teren, iar prin hotărârea apelată terenul le-a fost înstrăinat reclamanților.
Prin precizarea apelului pârâta a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului a arătat că expertiza efectuată nu a lămurit în concret schimbul de terenuri și nu le-a identificat corect din punct de vedere topografic. Schimbul de terenuri viza doar o suprafață din corpul funciar 1905, respectiv cea folosită la acel moment de.
În realitate, reclamanții folosesc un teren de 600 mp, iar diferența a fost folosită tot timpul de antecesoarea pârâtei apelante, iar de la decesul acesteia, de recurentă.
Expertiza de la fond nu redă nr.top. din imobil folosit de intimați sau de apelantă, ambele făcând parte din top.1905.
La interogatoriu s-a recunoscut schimbul faptic de terenuri, dar numai cu privire la suprafața pe care reclamanții și-au edificat casa și nu asupra întregului corp funciar.
Apelul a fost admis ca fondat prin decizia civilă nr.304/23.10.2007 a Tribunalului Sibiu -Secția civilă, în sensul schimbării hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut în considerente că pârâta a recunoscut la interogatoriu doar folosirea unei porțiuni de teren, fără o identificare a acestuia, a limitelor lui, iar expertiza este incompletă, neprocedând la o identificare topografică a terenurilor folosite de părți.
Probațiunea testimonială administrată în apel nu a confirmat pretinsul schimb, ci doar că părțile folosesc terenuri învecinate, reclamanții având construită o casă pe terenul lor.
Expertiza din apel a conchis că situația din CF 2162 și 3167 nu mai corespunde faptic cu situația reală din teren și că de fapt nu s-a solicitat dezmembrarea acelor terenuri în vederea clarificării corecte a terenurilor ce au format obiectul schimbului.
În acest context în baza art.296 cod procedură civilă apelul a fost admis, cu consecința respingerii acțiunii.
Împotriva deciziei civile nr.304/2007 a Tribunalului Sibiu -Secția civilă, în termen legal au declarat recurs reclamanții și -, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând în principal în baza art.312 cod procedură civilă casarea acesteia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea căii de atac a apelului.
În subsidiar s-a solicitat modificarea deciziei, respingerea astfel a apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
În expunerea de motive se arată că la rejudecarea apelului în al doilea ciclu procesual, ca urmare a admiterii recursului prin decizia civilă nr.5043/9.06.2005 a -secția civilă și de proprietate intelectuală s-a dispus o nouă expertiză topografică care a stabilit că pentru imobilele din litigiu nu se impune nici o operațiune de dezmembrare, ci doar recunoașterea ca plan de CF a celui de sistematizare din 1995, aflat la Primăria.
Expertiza a reținut astfel corect că părțile folosesc fiecare terenul ce a făcut obiectul schimbului, dar că există o discordanță între planul de CF și cel de sistematizare din 1994, dar neaplicat practic.
instanța de apel își întemeiază soluția pe faptul că nu s-a solicitat instanței dezmembrarea terenurilor, operațiune necesară și prealabilă pentru recunoașterea unui schimb.
Decizia practic este nemotivată în fapt și drept, ea neîntrunind cerințele impuse de art.261 punct 5 cod procedură civilă.
S-a ignorat faptul că de la momentul acelui schimb, fiecare coschimbaș a intrat în posesia terenului primit ca urmare a schimbului. S-a scăpat însă din vedere atât de câtre expert cât și de instanță că o parte din terenul aparținător antecesoarei pârâtei este în posesia reclamantului cât și al recurenților reclamanți.
Pe fondul cauzei, invocându-se dispozițiile art.304 punct 9 cod procedură civilă s-a invocat că nu se poate face abstracție de notările din CF, sub pretextul că în 1964 s-ar fi propus o parcelare în zona acelor terenuri, neoperată dealtfel în CF, rămânând doar în stadiul de propunere. În acest context, în care înșiși pârâții recunosc schimbul, chiar în contextul susținut de aceștia, nu se putea adopta o soluție de respingere în totalitate a acțiunii.
Pârâtele și au depus întâmpinare prin care arată că se opun admiterii recursului, dat fiind că decizia din apel este amplu motivată și convingătoare.
Susțin că dacă ar fi existat un schimb de terenuri, acesta nu viza întreaga suprafață a nr.top.1905. Mai mult în expertiza topografică întocmită de ing. - se arată că s-a procedat la o dezmembrare a terenului cu nr.top.1906, însă aceasta nu a fost operată în CF.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi fondat, în considerarea următoarelor aspecte:
, obiectul acțiunii introductive de instanță consta în stabilirea faptului că între -decedată, în calitate de antecesoare a pârâtelor, proprietară a imobilului înscris în CF 2162, nr.top.1272/1 și 1905 și numita, fostă proprietară a imobilului din CF 3167, nr.top.1903/1 și 1904/1 a avut loc un schimb faptic de terenuri anterior anului 1964 și a se dispune pe cale de consecință întabularea drepturilor de proprietate ale reclamanților asupra terenului din CF 2162, iar al antecesoarei pârâților asupra celui înscris în CF 3167.
Prin urmare în limitele acestei investiri se impunea ca instanța de apel, în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac și a rolului activ pe care trebuie să-l manifeste în contextul art.129 cod procedură civilă să analizeze temeinicia și legalitatea sentinței apelate. Evident hotărârea judecătoriei are un conținut diferit, în funcție de obiectul litigiului, însă în conformitate cu art.261 cod procedură civilă motivarea trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanță cu măsurile luate prin dispozitiv. Așa cum rezultă din dispozițiile art.261 alin.1 punct 5 cod procedură civilă motivarea nu poate privi numai împrejurări de fapt sau numai cele de drept, ci trebuie să se refere la toate acestea. Motivarea deci a deciziei nu poate fi implicită, ci trebuie să se refere la criticile în concret formulate de părți și la argumentele de fapt și de drept care au determinat soluția pronunțată, cu atât mai mult, când s-a admis o soluție diferită față de cea a instanței de fond.
Motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu nemotivarea ei.
Instanța de apel s-a limitat doar a reține că expertiza dispusă este incompletă și nu a procedat la o identificare topografică a terenurilor, pretinse a fi făcut obiectul schimbului invocat de recurenți.
Expertiza din apel a conchis că situația din CF 2162 și 3167 nu mai corespunde faptic cu situația din teren, ceea ce denotă contradicția cel puțin parțială dintre cele 2 rapoarte de expertiză dispuse în căi procesuale diferite. admiterea apelului a fost dispusă pentru faptul că părțile nu au cerut dezmembrarea acelor terenuri care să confirme schimbul. Prin urmare, argumentându-și soluția pe acel considerent, fără să dispună acest lucru, care evident se impunea în raport de obiectul cauzei, instanța de apel nu a antamat fondul cauzei.
Dealtfel, considerentele deciziei pronunțate în apel sunt pe de altă parte contradictorii, pentru că pe de o parte se arată că nu s-a cerut o atare dezmembrare, iar pe de altă parte nu a precizat care anume topografic se impunea a fi supus unei atare operațiuni, în raport de contractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurenți cu familia (fila 6 dosar fond) și recunoașterile cel puțin parțiale cu privire la suprafețele terenurilor ce au făcut obiectul schimbului.
Prin urmare, sunt incidente și dispozițiile art.312 ind.1 alin.3 Cod procedură civilă, care impune o soluție de casare cu trimitere atunci când nu s-a soluționat fondul cauzei, iar modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea unor probe care să clarifice în concret și real susținerile părților în raport de obiectul cauzei.
Instanța de apel are deci obligația de a examina și de a se pronunța asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii deduse judecății.
Sancționarea reexaminării și nepronunțării duce la casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea pronunțării unei decizii judiciare în raport de obiectul cauzei și criticile invocate prin motivele de recurs.
În rejudecare se vor administra evident probele care se impun, inclusiv un nou raport de expertiză care să clarifice contradicțiile dintre cele 2 rapoarte și să evidențieze corect din punct de vedere topografic suprafețele de teren ce au confirmat obiectul schimbului, ca și adevăratele raporturi juridice dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.304/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția civilă în dosarul civil nr- și în consecință:
Casează decizia civilă sus menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea căii de atac a apelului aceleiași instanțe - Tribunalul Sibiu -secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/9.10.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Monica Farcas, Anca Neamțiu
