Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/2009
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul STATUL R-PRIN MUNICIPIUL S PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr.94 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, și pârâtul intimat CONSILIUL JUDETEAN
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții intimați și, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior pentru comunicarea înscrisurilor și întâmpinării cu recurentul.
Se constată că la dosar s-au depus din partea reclamanților intimați precizări având atașată copie după sentința civilă nr.348/2009 a Tribunalului Sibiu.
Reclamantul intimat depune la dosar concluzii scrise având atașat un set de înscrisuri în probațiune și 3 bonuri de benzină.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Intimații prezenți solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Sibiu, pentru motivele invocate în concluziile scrise. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând transportul la două termene de judecată, conform bonurilor depuse.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la udecătoria Sibiu sub dosar nr-, reclamanții și au solicitat
-//-
în contradictoriu cu pârâții Statul român prin Primarul municipiului Sibiu și Consiliul Județean Sibiu:
- să se constate că reclamanții, prin efort propriu au amenajat și construit pe terenul Statului român situat în Sibiu- înscris în CF nr. 16831 Sibiu, nr. top 2490/5, 2491/1 și 2492/1, compus din curte și grădină în suprafață de 1016 mp.
- să se dispună notarea în CF pe numele reclamanților a dreptului de proprietate cu titlu de construire locuinței de 3 camere, bucătărie și baie în suprafață de 96 mp, un garaj de 75 mp, o bucătărie de vară cu anexe de 75 mp și 3 magazii de 5 mp, 12 mp și 15 mp.
În drept invocă disp. art. 111 Cod pr. civ. art. 480, 492 Cod civ. art. 274 Cod pr. civ. DL 115/1938 și Legea 10/2001.
La data de 26.06.2007 reclamanții și-au precizat acțiunea în ceea ce privesc motivele de drept comun ale acțiunii și au solicitat anularea încheierii de întabulare nr. 1025/1965.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Statul român a solicitat respingerea acțiunii invocând nulitatea acțiunii pentru că este nesemnată, excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei Sibiu în conformitate cu disp. art. 77 și 21 din Legea nr. 215/2001.
La rândul său, prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Județean Sibiu a solicitat în principal respingerea acțiunii pe cale de excepție pentru lipsa calității procesuale pasive iar pe fond arată că înțelege să lase la latitudinea instanței soluția care se va pronunța în cauză.
Prin sentința civilă nr. 4453/2008 Judecătoria Sibiua respins acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din CF rezultă că terenul la care face reclamantul se află în proprietatea statului și că situația juridică a eventualelor construcției ridicate de reclamant pe acest teren nu se poate clarifica până la momentul în care nu se clarifică calitatea de constructor de bună credință a reclamantului față de adevăratul proprietar al terenului.
S-a mai reținut că reclamantul nu a dovedit nici o reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea sa sau a familiei sale, deși este de notorietate faptul că legiuitorul român a adoptat legi de reparații în acest sens iar reclamantul a făcut referiri la acțiuni prin care s-a încercat redobândirea acestui drept fără a face dovada finalizării acestor demersuri în mod pozitiv.
Prin decizia civilă nr. 94/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în același dosar a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței de mai sus care a fost schimbată în sensul că s-a admis acțiunea promovată în contradictoriu cu Statul român prin Municipiul Sibiu prin Primar și în consecință:
S-a constatat că reclamanții au edificat prin efort propriu pe terenul înscris în CF nr. 16831 Sibiu nr. top 2490/5, 2491/1, 2492/1/1 o locuință formată din parter: antreu, spațiu depozitare, bucătărie, baie, cameră zi; etaj
-//-
parțial - dormitor (corp A) și parter: magazii, depozite, subsol parțial - pivniță și magazie parter (corp B), copertină cu structură profile și terasă (corp C); magazie cu pereți din zid de cărămidă (corp D, E), terasă cu pardoseală beton suprastructură din profile și țeavă (corp F) conform expertizei - expert ce face parte din hotărâre.
S-a dispus notarea în CF a acestora și întabularea dreptului de proprietate pe numele reclamanților asupra construcțiilor.
S-a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Consiliul Județean Sibiu.
În considerentele deciziei s-a reținut că situația de fapt dedusă judecății nu a fost reținută corect de instanța de fond.
Astfel, reclamanții au solicitat instanței de fond constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unor edificate realizate prin efort propriu pe imobilul teren înscris în Cf 16831 Sibiu proprietatea Statului și notarea și întabularea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară în baza art. 492.civil.
În anul 2001, a cumpărat de la, ARTA " o metalică, o copertină de 15,6/4,85, o clădire din cărămidă de 5/2,50 și o clădire de 2/2 situate în Sibiu pe- Cf 16831 Sibiu construcțiile fiind edificate de vânzătoare în baza. 154/1973 a Consiliului Popular al Jud. Sibiu.
Aceste acte se găsesc la dosarul de fond filele 5,6.
Conform CF 16831 Sibiu nr. top 249/5, 2491/1, 2942/1/1 proprietar al imobilului este Statul Român prin naționalizare iar,Arta ", transmițătoarea bunurilor deține un drept de folosință veșnică. Anterior naționalizării imobilul a aparținut antecesorilor apelantului.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în construcții de către expert care a relevat că pe imobilul înscris în CF 16.831 Sibiu există edificate următoarele construcții: corp A inițial metalică în prezent antreu, spațiu de depozitare, bucătărie, baie, cameră de zi și la etaj dormitor dotate cu curent electric, gaz metan, canalizare și apă; corp magazii, depozit, pivniță dotate cu curent electric si gaz metan; corp copertină cu structură de profile și țeavă metalică fără pereți de închidere; corp D, magazii cu pereți din cărămidă învelitoare din azbociment; corp F terasă cu pardoseala de beton cu pereți din lemn acoperită cu plăci de azbociment.
Apelanții reclamanți au invocat ca temei juridic al acțiunii lor prevederile art. 492. civil astfel că instanța s-a raportat în soluționarea cauzei pe prevederile legale arătate de aceștia.
Printre modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate se înscrie și accesiunea reglementată de art. 488.civil care statuează că,tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului ".
-//-
Accesiunea imobiliară artificială prev. de art. 492.civil statuează că,orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră ". În speță sunt incidente prevederile art. 494. civil ce reglementează accesiunea imobiliară artificială asupra construcțiilor făcute de o persoană cu materialele sale pe un teren proprietatea altuia.
De regulă, proprietarul terenului devine, prin accesiune și proprietar al construcțiilor având obligația să-l despăgubească pe constructor pe principiul îmbogățirii fără justă cauză. Însă tratamentul este diferit pentru constructor după cum el a fost de rea - credință sau de bună credință.
În speță, instanța a apreciat că apelanții au fost de bună credință deoarece aceștia au avut convingerea fermă dar eronată că terenul se află în proprietatea lor. Astfel conform extrasului de CF la momentul dobândirii bunurilor prin contract de vânzare cumpărare de către apelanții reclamanți proprietarul terenului era și este Statul Român iar anterior terenul fusese proprietatea antecesorului lui care a fost naționalizat iar în prezent există proces de revendicare.
Vânzătorul bunurilor metalică și magazii,Arta " deținea un drept de folosință asupra terenului (fila 79, 80 dosar de fond CF 16831 ) și obținuse terenul în vederea edificării unei construcții din zid cu planșeu beton pentru secția de artizanat și depozite de materiale (decizia nr. 154/1973,fila 47 dosar de fond ). Deci buna credință rezultă și din convingerea că apelanții reclamanți vor redobândi dreptul de proprietate asupra terenului iar vânzătorul imobilelor deținea titlu legal pentru edificarea construcțiilor.
Proprietarul actual al terenului Statul român a avut o atitudine de pasivitate și toleranță față de constructori tocmai pentru că exista litigiu de redobândire a imobilului de către apelantul astfel că se poate reține buna credință a apelanților reclamanți și se poate face aplicarea prevederilor Codului civil în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
S-a respins acțiunea reclamanților față de pârâtul Consiliul Județean Sibiu acesta neavând calitate procesuală activă în cauză.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată deoarece nu s-au solicitat la cuvântul pe fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Sibiu solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței instanței de fond.
În expunerea motivelor de apel se arată că instanța de apel în mod eronat a apreciat că reclamanții au fost de bună credință deoarece aceștia au avut convingerea fermă, dar eronată că terenul se află în proprietatea lor.
Se susține că este lipsită de orice temei aprecierea instanței de apel potrivit căreia proprietarul actual al terenului a avut o atitudine de pasivitate și de toleranță față de constructori tocmai pentru că există litigiu de redobândire a imobilului teren.
Consideră că se poate reține reaua credință a reclamanților și raportat la faptul că, în urma demersurilor efectuate de serviciul juridic s-a constatat că aceștia nu figurează în evidențele fiscale ca fiind plătitori de impozite pentru imobilul înscris în CF nr. 16831 nr. top 2490/5, 2491/1 și 2492/1. Astfel, nu reiese sub nici o formă buna intenție a reclamanților de a intra în legalitate deși aveau posibilitatea încă din anul 2001 să depună la organul competent pentru a fi luați în evidență, contractul de vânzare cumpărare încheiat cu meșteșugărească Arta cu privire la construcții.
Susțin că precizările de acțiune sunt formulate ca veritabile acțiuni în revendicare și că după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 o acțiune în revendicare a imobilelor pe care le vizează acest act normativ, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun este inadmisibilă. Arată, totodată, că reclamantul a formulat notificare în baza Legii 10/2001 emițându-se o dispoziție de către Primar, iar în prezent se află pe rolul instanțelor de judecată contestațiile formulate împotriva acesteia atât de reclamant cât și de moștenitorii fostului proprietar.
Mai susține că este imperios necesar a se cunoaște soluția irevocabilă cu privire la dispoziția emisă în temeiul Legii 10/2001, și conchide în sensul că prezenta acțiune formulată ca o acțiune în revendicare este inadmisibilă atât în situația în care se va menține dispoziția emisă de Primar cât și în ipoteza în care Primarul municipiului Sibiu va fi obligat la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială.
În drept invocă art. 304 pct. 9, art. 312, art. 242 alin 2 Cod pr. civ. art. 480 și 484 Cod civ. și Legea 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului susținând că în mod corect instanța de apel a reținut buna lor credință care rezultă și din convingerea că vor redobândi dreptul de proprietate asupra terenului dar și din faptul că vânzătorul imobilelor ( Arta ), deținea titlu legal pentru edificarea construcțiilor iar reclamanții au construit în continuare. Mai precizează că doresc să intre în legalitate prin respingerea recursului și că nu pot plăti impozit decât după întabularea în CF în conformitate cu art. 46 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Totodată, arată că nu au promovat o acțiune în revendicare ci una pe dreptul comun (art. 492 Cod civ.).
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Art. 492 Cod civ. prevede că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră.
Cele trei prezumții instituite de acest text de lege, respectiv: orice construcție edificată pe sol a fost executată de proprietarul terenului,
-//-
construcția aparține în proprietate proprietarului terenului și construcția a fost ridicată pe cheltuiala proprietarului terenului sunt prezumții relative, astfel că ele pot fi combătute prin dovada contrară.
Prezumția de proprietate asupra construcției în favoarea proprietarului terenului se referă la un drept iar nu la un simplu fapt, astfel că ea va putea fi răsturnată, dovedindu-se, din contră, existența unui drept de proprietate al terțului asupra construcției.
În speță, reclamanții au probat edificarea construcțiilor în litigiu așa cum rezultă din reținerile instanței de apel.
Starea de fapt reținută cu referire la construcții nu poate fi reanalizată de instanța recursului care, în conformitate cu disp. art. 304 Cod pr. civ. este abilitată să verifice doar chestiunile de nelegalitate iar nu cele de netemeinicie ale hotărârilor recurate. În aceste condiții, Curtea va reține ca atare împrejurarea că reclamanții au edificat pe cheltuiala lor construcțiile în discuție, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu este contestat de pârâtul Statul român.
Se poate constata astfel că reclamanții au răsturnat prezumția de proprietate asupra construcțiilor în favoarea proprietarului terenului conținută în textul de lege menționat anterior, demonstrând dreptul lor de proprietate asupra acestor edificate. Cu referire la regimul juridic al terenului Curtea reține că, așa cum rezultă din înscrierile din CF, proprietar tabular al acestora este Statul român.
Acesta a preluat imobilul de la antecesorii reclamantului senior și în baza decretului nr. 92/1950.
În prezent, prin sentința civilă nr. 348/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a dispus, printre altele, restituirea în natură către reclamant și către alți moștenitori ai foștilor proprietari, a imobilului cu nr. top. 2490/5 curte grădină de 499 mp, 2491/1 curte de 254 mp și 2492/1/1 curte de 263 mp din CF nr. 16831 Sibiu.
Este adevărat că această hotărâre judecătorească nu este definitivă și irevocabilă, însă, chiar și așa fiind, dispozitivul acesteia este de natură să înlăture susținerile recurentului referitoare la greșita reținere de către instanța de apel a atitudinii de pasivitate și toleranță față de constructori cât și a celor potrivit cărora reclamantul nu a dovedit nicio reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea sa sau a familiei sale.
În CF 16831 Sibiu nu sunt notate construcțiile edificate și nici înscris dreptul de proprietate asupra acestora în favoarea reclamanților, acestora nu li se poate imputa că nu achită impozitele aferente, susținerile recurentului sub acest aspect fiind nu doar nefondate dar și nerelevante față de disp. art. 492 Cod civ.
În litigiul de față reclamanții nu ridică pretenții asupra terenului din CF nr. 16831 Sibiu nr. top 2490/5, 2491/1 și 2492/1 astfel că nu se poate susține cu temei că acțiunea ar fi una în revendicare prin care se solicită restituirea în natură a imobilului și că ar fi inadmisibilă față de împrejurarea
-//-
(continuarea deciziei civile 277/2009 dată în dosar -)
că acest imobil formează obiect al dispoziției nr. 893/2005 a Primarului Municipiului Sibiu. Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 348/2009 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr- prin care s-a cenzurat această dispoziție emisă în baza Legii 10/2001, obiect al notificărilor formulate de reclamant conform legii speciale l-a constituit doar terenul, respectiv top 2490/5 curte/grădină de 499 mp, 2491/1 curte de 254 mp și 2492/1/1 curte de 263 mp, nu și construcțiile edificate pe acesta, astfel că toate susținerile vizând inadmisibilitatea acțiunii de față urmează a fi înlăturate.
Față de cele ce preced, neputând reține ca fondat nici un motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În baza art. 274 Cod pr. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport (51-53).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul Statul român prin Municipiul Sibiu prin primar împotriva deciziei civile nr. 94/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil -.
Obligă recurentul să plătească intimaților, suma de 120 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12. 06. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - semn. conf. art. 261 grefier șef |
Red.
Tehn. 2 ex/16.07.2009
Jud.. -,
Jud. fond -
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
