Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2856/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2856/R/2009 | |
Ședința publică din 9 decembrie 2009 | |
Instanța constituită din | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 79/A din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe pârâții -, -, SC 3000 SA și SC ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-recurent, asistat de avocat -, reprezentanta pârâților-intimați - și -, avocat și reprezentanta pârâtei-intimate SC 3000 Sa, avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-intimate SC România SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 360 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 decembrie 2009, a fost soluționată cererea de acordarea a ajutorului public judiciar formulată de reclamantul-recurent, în sensul scutirii acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3093,26 lei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, și rejudecând pe fond cauza să se admită acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în la fond și în apel.
Reprezentanta pârâților-intimați - și - solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a deciziei recurate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată potrivit dovezii pe care o depune la dosar. Arată că în opinia sa instanța de apel în mod corect a respins apelul declarat de reclamant întrucât nu s-a făcut dovada relei-credințe a cumpărătoarei SC 3000 SA, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare prin probele ce au fost administrate, această dovadă fiind esențială pentru a se pronunța nulitatea contractului.
Reprezentanta pârâtei-intimate SC 3000 SA susține întâmpinarea depusă la dosar, pune concluzii în sensul respingerii recursului, și în consecință menținerea deciziei recurate și a sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legale și temeinice, fără cheltuieli de judecată. Învederează faptul că au depus toate diligențele în vederea încheierii legale a contractului de vânzare-cumpărare, și toate înscrisurile depuse la dosar sunt concludente în această privință.
În replică, reprezentanta reclamantului-recurent arată că nu s-a făcut dovada plății prețului în fața notarului public sau prin virament bancar, astfel că nu se poate stabili cu certitudine plata acestuia.
Reprezentanta pârâtei-intimate SC 3000 SA învederează instanței faptul că plata prețului a fost efectuată în numerar, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între păți, ține loc de chitanță.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3626/27.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a espins acțiunea completată și extinsă formulată de reclamantul, împotriva pârâților, SC 3000 SA și SC SA sucursala C, în prezent ROMANIA SA
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților și suma de 1600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit antecontractului de schimb încheiat la 30. 10. 2003, pârâtul s-a obligat a remite spre schimb suprafața de 8700 mp teren reclamantului, iar acesta i-a remis spre schimb suprafața de 1000 mp teren aflat în incinta fermei 20.
Terenul de 8700 mp se regăsește în titlul de proprietate - prin care pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Terenul pe care reclamantul l-a promis spre schimb se afla identificat în CF - C nr. top 19914/2/1/5/2-19919/2/1/5/2 proprietari fiind reclamantul și soția sa numita care nu a fost atrasă în proces în nici un fel deși instanța în virtutea rolului activ a pus în vedere reprezentantului reclamantului acest aspect, așa cum reiese din încheierea de ședință din 12 10 2006
Terenul de 8700 mp este intabulat în cf. - C la nr. top 19906/2 proprietar fiind pârâta SC 3000 SA notat cu încheierea din 7 06 2005 în baza contractului de vânzare cumpărare 2337/3. 06. 2005.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2337/din 3.06.2005 prin care pârâții și au vândut SC 3000 prin asociatul alături de terenul de 5800 mp și terenul de 8700mp în litigiu pentru prețul de - ROL.
De asemenea potrivit contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1069/5 09 2005 de notar Public pârâta SC 3000SA prin reprezentanta a constituit în favoarea pârâtei SC SA un drept de ipotecă de I asupra imobilului de 8700 mp.
Din interogatoriul luat pârâtului reieșit faptul că pârâtul a lucrat din anul 1994 până în iulie 2005 terenul de 1000 mp promis spre schimb de reclamant arătând că faptic schimbul de teren s-a efectuat însă reclamantul nu a folosit terenul de 8700 mp. A mai arătat pârâtul că a prezentat terenul este vândut pârâtei SC 3000 însă nu adus pe pârâta la Primaria pentru a vedea cine este înscris în registrul agricol cu privire la teren și că a avut o discuție cu reclamantul la începutul anului 2005 privind intabularea terenului pe numele acestuia și ca nu i-a ascuns că intabulase terenul pe numele său. A mai arătat că crede că fratele său știa de schimb însă nu a încunoștințat pe pârâta SC 3000 SA că terenul era promis spre schimb reclamantului tratativele pentru vânzare avându-le cu asociatul. Pârâtul a mai arătat că nu este asociat în firma SC SRL, deși ulterior prezentându-i-se actele de la registrul comerțului a recunoscut că e asociat la acesta societate.
Din interogatoriul luat pârâtei SC 3000 SA a reieșit faptul că a plătit prețul imobilului în numerar banii provenind din activitatea comercială a societății A mai arătat pârâta că fratele pârâtului respectiv numitul - nu a fost asociat în SC 3000SA și că a văzut terenul înainte de cumpărare.
Din interogatoriul luat reclamantului a reieșit faptul că acesta nu a făcut nici un demers în vederea autentificării contractului de schimb publicității acestuia, în 2005 l-a contactat pe pârâtul în vederea perfectării convenției însă acesta nu a fost de acord spunând ca terenul nu este al lui existând și alți coproprietari arătând că nu a știut că pârâtul a intabulat terenul. A mai arătat reclamantul că în martie 2005 fost la cabinetul unui notar din C-N de pe strada - solicitându-i pârâtului să vină, dar acesta nu a vrut. Totodată a mai arătat că a folosit an de an terenul prin cultivarea acestuia la fel și pârâtul nefiind împiedicat în folosirea acestuia de nimeni. Reclamantul a arătat că nu a comunicat pârâtei SC 3000 SA despre existența schimbului necunoscând societatea și reprezentanții acesteia.
Din declarațiile martorilor a reieșit faptul că între reclamant și pârât s-a efectuat faptic schimbul, părțile folosind fiecare terenul promis spre schimb anterior încheierii actului. Au mai arătat martorii că știu din auzite că prin mai 2005 reclamantul a vrut să facă formalitățile de trecere a terenului în proprietate însă pârâtul ar fi refuzat cu motivarea ca nu este unic proprietar al terenului. Martorii au mai arătat ca reclamantul a aflat doar cu ocazia procesului de vânzare neavând cunoștință ca acesta să fi fost împiedicat de cineva să folosească terenul, neavând cunoștință că pârâtul sau vreo altă persoană să fi comunicat pârâtei SC 3000 SA că terenul în litigiu este promis spre schimb.
La dosar s-a depus și sentința civilă definitivă nr. 195/2006 a Judecătoriei Cluj -N de unde reiese că s-a respins cererea pârâtei soția pârâtului în contradictoriu cu acest pârât și cu reclamantul prin care s-a solicitat anularea contractului de schimb încheiat de reclamant cu pârâtul la 30.10. 2003.
Din considerentele acestei sentințe reiese că între reclamant și pârâtul s-a încheiat un antecontract de schimb și nu o înțelegere privind schimbul de folosință fapt care se desprinde și din probațiunea administrată în prezentul dosar, instanța arătând în considerente că manifestarea de voință a avut loc cel târziu în 2001, iar în 2003 s-a încheiat doar înscrisul probator.
A reieșit din considerentele hotărârii menționate mai sus că reclamantul și pârâtul au fost asociați și colegi, că reclamantul a fost concediat în perioada anului 2000-2001 și că pentru pârâtul concedierea reclamantului reprezenta un stres mare dându- pe moment terenul spre schimb pentru a rezolva situația.
La dosar s-a depus la dispoziția de plată din care a reieșit că pârâta SC 3000 SA prin administrator a remis suma de - lei cu titlu de preț al terenului vândut primită în 2.06.2005 sub semnătură, preț plătit deci anterior încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare, operațiunea privind vânzarea respectiv plata prețului fiind evidențiată în actele contabile ale societății.
Totodată din certificatul constatator de la emis de Oficiul Registrului Comerțului Har eieșit că nici pârâtul și nici fratele său nu erau și nu sunt asociați ai SC 3000 SA, iar din actul emis de aceeași instituție, reiese că pârâtul și fratele său sunt asociați la SC COM STR la fel și SC 3000 SA.
Hotarârea AGA nr. 6 din data de 2.06.2005 a aprobat cumpărarea de către SC 3000SA cu prețul de 5.000.000.000 lei terenul înscris în cf. - C delegând pe doamna în calitate de director general să semneze în fața notarului contractul de vânzare cumpărare, iar din actul emis de Primăria Municipiului C-N reiese că pârâtul era plătitor de impozit la data de 27.05.2005 asupra terenului de 8700 mp.
Inițial cererile privind desființarea contractului de vânzare-cumpărare au fost întemeiate pe art. 975. proc. Civ. care este sediul acțiunii pauliene definite ca acțiunea prin care creditorii în numele lor personal pot să atace actele viclene ale debitorilor lor făcute în prejudiciul drepturilor lor această acțiune având un caracter subsidiar în sensul că creditorul o va putea exercita numai după ce urmărindu-l pe debitor se stabilește că este insolvabil.
Condițiile avute în vedere de lege pentru exercitarea unei astfel de acțiuni ar fi și complicitatea terțului la frauda debitorului în sensul că terțul și-a dat seama că prin actul încheiat creditorii debitorului sunt prejudiciați prin insolvabilitatea acestuia din urma consecința fiind revocarea sau desființarea actului
Ulterior reprezentanta reclamantei a precizat că solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Raportat la noua precizare se impunea aplicarea în cauză prin asemănare cu dispozițiile privind încheierea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, regulile vânzării cumpărării aplicându-se schimbului așa cum arată art. 1409. civil.
La fel ca în cazul antecontractului de vânzare cumpărare, dacă copermutantul nu-și respectă obligația și vinde lucrul promis spre schimb unei alte persoane vânzarea către o altă persoană este valabilă sub rezerva fraudei neputându-se cere decât daune interese.
Fața de cele de mai sus instanța a respins cererea completată și extinsă, reținând următoarele:
Este evident că între reclamant și pârâtul a avut loc un schimb faptic de teren, valoarea actului încheiat ulterior fiind aceea de antecontract de schimb. Pentru a opera însa transferul proprietății se impune transformarea obligație de a face în aceea de a da.
Pârâtul, alături de pârâta, au vândut prin contractul autentic contestat terenul de 8700 mp ulterior încheierii antecontractului de schimb.
Practic se impune verificarea împrejurării dacă terțul dobânditor a avut cunoștință de existența schimbului, aceasta fiind practic frauda la care legea face referire.
Nu este suficient că pârâții să fi avut cunoștință de schimb ceea ce este evident, ci să fi comunicat informația pârâtei SC 3000SA în vreun fel sau această societate să fi luat cunoștință în vreun fel, cu diligențe minime de faptul că terenul pe care l-au cumpărat era promis spre schimb reclamantului.
Instanța a apreciat că pârâta SC SA nu a avut cunoștință de acest schimb în condițiile în care s-a dovedit că reclamantul nu a fost împiedicat în vreun fel în folosința terenului nici acesta, nici pârâții și nici alte persoane nu au comunicat SC 3000SA despre existența schimbului.
Mai mult reclamantul, deși așa cum a recunoscut la interogator putea să realizeze că pârâtul nu vrea să-și îndeplinească obligația, în condițiile în care a arătat că în 2005 vorbise cu pârâtul pentru încheierea actelor, acesta l-a refuzat sub pretextul că terenul aparține și altor persoane, mai mult în martie 2005 pârâtul nu s-a prezentat la notar.
Astfel atitudinea reclamantului apare ca fiind chiar pasivă în condițiile în care existau indicii că pârâtul nu-și va îndeplini obligația, teza încrederii avute în pârât neputând fi reținută de către instanța de fond în condițiile în care de la data încheierii actului de schimb și până la introducerea acțiunii au trecut aproape 2 ani.
De asemenea practic reclamantul nici nu a notat acțiunea în cf, nu a făcut nici un demers în vederea publicității și nici în vederea identificării terenului în regim de cf pentru a vedea dacă pârâtul și-a înscris sau nu dreptul până la data introducerii acțiunii care ar fi putut fi un indiciu a relei credințe a terțului privind cumpărarea terenului. Practic acțiunea a fost notată ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, pârâtul fiind intabulat asupra terenului în litigiu din 20.01.2005 așa încât pârâta SC 3000SA a avut credința că terenul aparține pârâtului.
Pârâtul, la epoca vânzării plătea impozit pentru teren, acesta fiind încă un element care înclină balanța în favoarea bunei credințe a cumpărătorului.
Nu s-a dovedit în nici un fel că pârâta SC 3000 SA prin factorii de decizie ar fi aflat prin intermediul vreunei persoane de existența schimbului, mai mult această pârâtă devenind acționar al firmei SC după încheierea actului contestat.
Astfel, instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a dovedit complicitatea la fraudă a SC 3000 SA, aceasta plătind prețul vânzării evidențiat în contabilitatea societății așa încât instanța a respins toate petitele acțiunii completate și extinse, nefiind astfel afectată în vreun fel nici valabilitatea contractului de ipotecă 1069/5.09.2005 încheiat ulterior și înscris în foaia C a cf. - C, de astfel știut fiind că ipotecile conferă creditorului dreptul de urmărire, deci de a urmări imobilul în mâna oricui s-ar afla și datorită faptului că cel ce a constituit ipoteca este proprietarul actual al imobilului nereieșind astfel indicii de fraudă.
În baza art. 274. proc civ. instanța de fond a obligat pe reclamant să plătească pârâților și suma de 1600 ron, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.
Prin decizia civilă nr. 79/A/11.02.2009 Tribunalului Cluja fost respins, cu majoritate de voturi, ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3626/2008, pronunțată la data de 27.03.2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, care fost păstrată în întregime.
A fost obligat apelantul să plătească intimaților și suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei SC 3000 SA suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
În cauză nu s- făcut dovada relei credințe a cumpărătoarei SC 3000 SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
B credință este prezumată de lege, iar cel ce alege să invoce reaua credință este ținut să facă dovada acesteia.
Prin urmare, reclamantul era ținut să facă dovada relei credințe a părților semnatare ale contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la terenul în litigiu, sarcina probei revenind reclamantului.
Reaua-credință a vânzătorului nu poate fi pusă la îndoială. Pârâtul a vândut prin contract autentic de vânzare-cumpărare terenul de 8700 mp deși știa că l-a promis în schimb pentru alt teren, reclamantului.
Reaua-credință a vânzătorului nu este însă suficientă pentru reținerea nulității contractului de vânzare-cumpărare, reaua credință fiind necesar a fi constatată atât în privința vânzătorului cât și în privința cumpărătorului.
Reclamantul nu a dovedit însă cu nici un mijloc de probă reaua credință a cumpărătoarei.
Reclamantul nu a notat în cartea funciară a imobilului nici antecontractul de schimb și nici acțiunea judecătorească introdusă pentru a obține o hotărâre judecătorească de transferare a proprietăților.
Astfel, cumpărătoarea, consultând cartea funciară, a putut constata doar împrejurarea că vânzătorul este proprietar, că imobilul nu este grevat de sarcini, prin urmare acesta poate fi cumpărat fără riscuri.
Reclamantul nu a reușit să dovedească nici prin interogatorii și nici prin declarații ale unor martori împrejuarea că a adus la cunoștință cumpărătoarei, faptul că terenul era promis spre schimb reclamantului și că aceasta știa despre existența antecontractului de schimb.
Faptul că pârâtul sau o altă rudă a acestuia a făcut parte din acționariatul societății cumpărătoare, până la data încheierii contractului autentic, nu s-a confirmat în cauză, existând la fond certificate eliberate de oficiul registrului comerțului în acest sens.
Împrejurarea că suma de bani ce a fost achitată cu titlul de preț nu provine din fondurile proprii ale societății ci din creditarea acționarilor este lipsită de importanță în cauză, sub aspectul bunei sau a relei credințe. De altfel, această practică este una uzuală în raporturile comerciale.
Atâta timp cât terenul și plata prețului au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății, nu se poate reproșa nimic cumpărătoarei din punctul de vedere al bunei sau relei credințe la semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Împrejurarea că pârâta SC 3000 SA nu a verificat rolul fiscal sau registrul agricol unde era înregistrat reclamantul, nu poate fi reproșată pârâtei, evidențele menționate nereprezentând documente de publicitate imobiliară ci simple evidențe administrative, indiferent că acestea erau din municipiul C-N sau din comuna.
Prin urmare, cumpărătoarea nu avea nevoie să verifice aceste evidențe atâta timp cât a consultat cartea funciară, iar situația de carte funciară era în concordanță cu cea prezentă de vânzător.
Este cupla reclamantului că acesta nu a dat dovadă de diligență și nu și-a înscris în CF nici antecontractul și nici acțiunea civilă promovată.
Cât despre preemțiune, reclamantul nu avea interes să o invoce, acesta neputând beneficia de foloase în urma preemțiunii. Doar vecinii de parcelă pot invoca acest aspect.
În consecință, tribunalul a reținut că reclamantul apelant nu a reușit să dovedească nici în apel motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare (și nici a contractului de ipotecă), care să conducă la schimbarea sentinței pronunțate la fond.
În măsura în care nu se poate reține decât reaua credință a vânzătorului, contractul nu poate fi anulat, rămânând reclamantului să solicite de la pârâtul, daune interese.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea în sensul admiterii apelului, schimbării hotărârii primei instanțe și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii precizate.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod nelegal instanța de apel nu a făcut aplicarea art. 1203.civil, care reglementează prezumțiile judiciare lăsate la latitudinea judecătorului.
Principalul aspect care trebuia stabilit în cauză este acela existenței unei complicități între vânzătorii și cumpărătoarea SC 3000 SA, în sensul fraudării intereselor reclamantului prin sustragerea terenului în suprafață de 8700 mp de la obligația care revenea pârâtului de transmite dreptul de proprietate asupra acestui teren, în favoarea reclamantului, cu titlu de schimb.
Reaua credință cumpărătoarei SC 3000 SA rezidă din probațiunea administrată în fața primei instanțe.
Astfel, s-a dovedit că SC 3000 SA era asociată în societatea împreună cu pârâtul și fratele acestuia.
Pârâtul a recunoscut la interogatoriu că este în relații de prietenie cu asociații SC 3000 SA.
Această cumpărătoare nu a depus diligențe pentru a se interesa de situația terenului, respectiv nu consultat registrul agricol în care proprietar asupra terenului în litigiu era înscris reclamantul.
Între cumpărătoare și pârâtul existau strânse relații de asociere și colaborare, astfel încât de comun acord puteau pune la cale planul de a sustrage terenul de la obligația de schimb asumată.
Un alt indiciu al relei credințe rezidă din atitudinea cumpărătoarei, care nu intrat în posesia terenului niciodată.
Prețul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare este fictiv și nu s-a plătit niciodată, întrucât din chiar cuprinsul acestui act reiese că prețul a fost achitat anterior, deci nu în fața notarului public. Prețul nu s-a achitat prin bancă și nu s-a făcut dovada că asociații dețineau o sumă atât de mare ca cea stabilită cu titlu de preț.
Față de toate aceste aspecte, care dovedesc reaua credință și din partea cumpărătoarei SC 3000 SA, prin aplicarea art. 1203.civil, se impunea constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de apel a respins toate motivele invocate de reclamant, atât în ceea ce privește faptul că banii utilizați pentru cumpărarea terenului nu au existat, că nu s- făcut dovada existenței sumei de 5.000.000.000.000 lei vechi, prin extras de cont sau document care să facă proba existenței sumei, nici prin constatarea notarului public care încheiat contractul de vânzare-cumpărare, cât și în ceea ce privește pasivitatea cumpărătoarei față de cercetarea situației terenului.
Prin întâmpinările formulate, pârâții România SA Sucursala C, SC 3000 SA, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, intimata SC 3000 SA a invocat și excepția nulității recursului, întemeiată pe absența indicării de către recurent a motivelor de nelegalitate care afectează decizia recurată, conform cerințelor art. 302/1 Cod proc. civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de către intimata SC 3000 SA aceasta va fi respinsă. Potrivit art. 306 Cod proc. civ. sancțiunea nulității recursului survine în situația în care recursul nu a fost motivat în termenul legal, ceea ce în cauză nu se verifică.
Așa cum reiese din cele arătate anterior, reclamantul a arătat pe larg motivele pe care își întemeiază calea de atac, respectiv faptul că deși existau suficiente elemente la dosar în dovedirea relei credințe și a complicității frauduloase dintre vânzătorii și cumpărătoarea SC 3000 SA, instanțele de fond nu au luat în considerare aceste dovezi și nu le-au dat eficiență, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Este adevărat o parte a motivelor de recurs invocate vizează netemeinicia hotărârii și tind la o reapreciere a probelor administrate în fața instanțelor de fond, însă această împrejurare nu atrage nulitatea recursului, ci inadmisibilitatea sa, sub aspectul motivelor vizând netemeinicia deciziei.
Pentru aceste considerente, excepția nulității recursului, invocată de către intimata SC 3000 SA va fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul recursului, acesta va fi supus analizei strict din punctul de vedere al stabilirii existenței sau inexistenței relei credințe din partea cumpărătoarei SC 3000 SA. În ipoteza în care reaua credință a cumpărătoarei s-ar verifica, coroborată cu reaua credință a vânzătorilor, și cu intenția părților contractante de fraudare a intereselor reclamantului, acest concurs ar avea ca și consecință nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.06.2005.
La data încheierii actului translativ de proprietate asupra imobilului obiect al contractului - teren extravilan în suprafață de 8700 mp, parcela 121 63 evidențiat din punct de vedere topografic cu nr. top 19906/2 în CF nr. - C-N - nu exista înscrisă nicio mențiune în cartea funciară (notarea acțiunii s-a operat la 12.07.2006).
Terenul fiind amplasat în extravilan, perfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare era condiționată de respectarea termenului legal pentru exercitarea dreptului de preempțiune, prevăzut de art. 6 din Legea nr. 54/1998. Vânzătorii și-au manifestat intenția de vânzarea a imobilului cu respectarea acestui termen, înăuntrul căruia nu a existat nicio persoană care să își exprime fie intenția de cumpărare, fie să prezinte eventuale obiecțiuni față de intenția de înstrăinare a terenului de către pârâții. La data de 07.06.2005 cumpărătoarea SC 3000 SA și-a întabulat dreptul de proprietate în Cf.
Afirmația privind neplata prețului nu este susținută de probele administrate, dimpotrivă, așa cum corect au reținut instanțele de fond, prețul vânzării este menționat în evidența contabilă a societății cumpărătoare - balanță, bilanț contabil avizat de Administrația financiară, dispoziția de ridicarea sumei pentru plata prețului, împuternicirea dată de societate persoanei care a ridicat suma și hotărârea adunării generale a acționarilor de aprobare a cumpărării terenului, precum și chitanțele care atestă plata taxelor notariale ocazionate de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În fine, afirmația recurentului potrivit căreia el era cel menționat în registrul agricol ca proprietar al terenului la data perfectării contractului, o atare mențiune nu face dovada dreptului de proprietate în condițiile legii. Cumpărătoarei SC 3000 SA nu i se putea pretinde diligența de a verifica registrul agricol al comunei, pentru a obține informații cu privire la starea terenului. O atare cerință ar fi exagerată, depășind limitele unei diligențe rezonabile, ce poate fi pretinsă din partea unui contractant obișnuit. Pentru toate aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. recursul reclamantului va fi respins ca nefundat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților - și -, suma de 892,5 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, achitat prin chitanța nr. -/22.05.2009, emisă de Cabinet avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 79/A din 11 februarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să le plătească intimaților - și -, suma de 892,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. dact. GC
7 Ex/5.01.2010
Jud.apel:,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
