Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 294/
Ședința publică din 01 octombrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 339, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 12 iunie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, având ca obiectieșire din indiviziune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată,a amânat pronunțarea la data de 01 octombrie 2008pentru ca recurentul reclamant să achite și să depună la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, în sumă de 200 lei, cât și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise.
În termenul de pronunțare părțile au depus la dosar concluzii scrise; recurentul reclamant a depus a dosar (fila 32) chitanța seria - nr. - din 24.09.2008, emisă de Trezoreria Municipiului C, cu care face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, în sumă de 200 lei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 21 februarie 2006 reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând instanței să constate că împreună cu pârâtul a dobândit în indiviziune și în cote egale dreptul de proprietate asupra imobilelor: teren în suprafață de 920 din parcela Vn 255/9 zona M; teren în suprafață de 3000 mp situat în extravilanul comuna, parcela /18; teren în suprafață de 150 mp parcela A 486/19 și teren în suprafață de 94,66 mp din parcela A 486/23; imobilul compus din teren în suprafață de 435 mp, construcția și construcția cu 2 camere și dependințe; să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul concubinajului și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că bunurile solicitate a fi partajate au fost dobândite de către părți în timpul relației de concubinaj, relație care a început în anul 1990.
Precizează reclamanta că terenurile și cele două construcții din str. - - au fost dobândite după vânzarea unui apartament proprietate comună a părților și obținerea unor sume de bani în urma partajului succesoral realizat după decesul tatălui său.
În apărare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a avut o relație de concubinaj cu reclamanta, dar aceasta nu a contribuit la dobândirea imobilelor. Susține că reclamanta a dobândit o cotă de 1/2 din apartamentul din strada - - prin bunăvoința sa, pârâtul dorind să o gratifice pe reclamantă.
În lipsa oricărei contribuții la achiziționarea vreunuia dintre imobile, reclamanta poate invoca doar existența unui drept de creanță.
Mai susține că, în cazul în care s-ar reține o contribuție comună, pârâtul are o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 6590 din 29 mai 2007 Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat că părțile sunt coproprietare ale imobilului teren intravilan în suprafață de 1840 mp, parcela Vn 255/9 zona M, C și a respins cererea reclamantei privind constatarea dreptului de coproprietate asupra imobilului din C,-, compus din teren de 435 și construcție și casa cu 2 camere și dependințe.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului intravilan în suprafață de 1840 mp prin atribuirea lui în întregime către pârât, cu consecința obligării acestuia la plata unei sulte de 217.713 lei către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din probele administrate că ambii concubini au contribuit la achiziționarea terenului în suprafață de 1840 mp (bani proveniți din vânzarea apartamentului din strada - - și din dezbaterea succesorală de pe urma tatălui reclamantei), contribuția reclamantei regăsindu-se și în munca în gospodărie și creșterea copilului, muncă ce constituie un mijloc de economisire și de conservare a bunurilor și veniturilor părților.
În ceea ce privește imobilul din-, prima instanță a reținut că acest imobil a fost dobândit de pârât în anul 1990, la începutul relației de concubinaj, astfel că reclamanta nu avea cum să contribuie prin munca sa în gospodărie la dobândirea acestui bun. Oricum, se precizează, la momentul achiziționării casei, reclamanta se afla în timpul căsătoriei sale cu, divorțul de acesta pronunțându-se în septembrie 1992. Chiar dacă din declarațiile martorilor a rezultat că reclamanta a contribuit cu munca sa la edificarea casei și îngrijirea muncitorilor, instanța a apreciat că această contribuție nu este suficientă pentru a duce la dobândirea de către reclamantă a unui drept de coproprietate asupra imobilului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul, iar Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 339 din 12 iunie 2008 admis apelul declarat de către apelanta și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul.
A schimbat în parte sentința civilă nr. 6590/29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în sensul că:
A constatat că părțile sunt coproprietare și asupra imobilului construcție și casă cu două camere și dependințe, situat în Municipiul C,-, edificată pe terenul în suprafață de
435, aflat în proprietate de stat, construcții în valoare de 291 900 lei RON.
A constatat că valoarea bunurilor dobândite prin contribuție comună de câte 50% fiecare, de către părți, este de 756 765 lei RON.
A constatat că valoarea cotei de 50 %, din valoarea totală bunurilor comune, cuvenite fiecărei părți, este de 378 765,5 lei RON.
A dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite de părți, prin formare și atribuire de loturi:
Lotul A, format din imobilul situat în Municipiul C,-, alcătuit din construcție și casă cu două camere și dependințe, în valoare de 291 900 lei RON astfel cum a fost determinată prin raportul de expertiză efectuat de către expert.
Lotul B, format din imobilul teren intravilan în suprafață de 1840 mp (1836 mp din măsurători) situat Municipiul C, parcela Vn 255/9, zona M, în valoare de 464 865 lei RON, astfel cum a fost determinată prin raportul de expertiză efectuat de către expert.
A atribuit reclamantei lotul B iar pârâtului lotul
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat reclamanta, către pârâtul, la plata unei sulte în valoare de 86 482,5 lei RON.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
În apel, tribunalul a reținut că în anul 1992 început edificarea construcției din str. - -, iar la construcție a avut o contribuție și reclamanta, în această perioadă părțile gospodărind împreună. Instanța a mai reținut că, deși pârâtul a susținut că a avut o contribuție exclusivă la edificarea construcției, nu a dovedit existența unor venituri suplimentare sau cuantumul acestora, din care să poată fi dedusă această contribuție a pârâtului. Fiind demonstrat probator că părțile au gospodărit împreună și că au avut venituri egale, pe care le-au investit în mod egal, instanța a stabilit cote egale de contribuție la dobândirea imobilului.
Referitor la apelul pârâtului, tribunalul a înlăturat criticile acestuia privind veniturile sale substanțial mai mari față de cele obținute de către reclamantă, venituri având ca sursă activitatea sa de comerț și tranzacții imobiliare, constatând din declarațiile martorilor că reclamanta a folosit în scopul obținerii bunurilor în litigiu suma de bani primită în urma partajului succesoral al averii tatălui său, la care s-a adăugat munca acesteia în gospodărie și pentru creșterea copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, susținând, în esență, că instanța a reținut greșit o contribuție egală a părților la dobândirea celor două imobile. Invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ca temei al recursului.
Arată recurentul că a fost singurul care a realizat în permanență venituri din salarii și din comerțul cu produse achiziționate din Bulgaria și Turcia, în timp ce reclamanta nu a fost încadrată în muncă decât timp de doi ani, pe perioada verii, veniturile obținute de aceasta fiind folosite exclusiv pentru întreținerea celor doi copii din căsătoria anterioară.
Susține recurentul că, la cumpărarea imobilului din str. - -, a hotărât să o treacă și pe reclamantă la rubrica cumpărător pentru a menține relația de concubinaj, dar contribuția reclamantei a fost inexistentă.
Arată că instanța de apel a apreciat greșit probele, fiind administrate dovezi referitoare la contribuția exclusivă a pârâtului și la întreținerea acordată reclamantei și copiilor acesteia din altă căsătorie. Susține că, deși reclamanta nu are nici o contribuție la dobândirea bunurilor, cu multă îngăduință poate accepta o contribuție a reclamantei de 10% la dobândirea terenului în suprafață de 1840
Consideră greșită aprecierea instanței potrivit căreia reclamanta ar fi contribuit cu bani la dobândirea terenului, deoarece banii primiți de către reclamantă la împărțirea averii tatălui său au fost folosiți pentru înființarea unei firme care nu a funcționat mult timp, iar banii obținuți din vânzarea apartamentului coproprietatea părților au fost cheltuiți de către reclamantă în interes personal.
Susține că relațiile dintre părți s-au deteriorat de mai multă vreme, astfel încât reclamanta și pârâtul nu au mai conviețuit și nu au mai administrat banii împreună.
Se impune ca instanța să dea eficiență declarațiilor martorilor, Garoafa -, și, potrivit cărora pârâtul a realizat venituri substanțiale din afaceri cu țigări, cu cafea, cu mașini și imobile și să considere că reclamanta nu a avut nici o contribuție la dobândirea bunurilor, cu consecința respingerii acțiunii.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile pârâtului, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În cazul bunurilor coachizite în cadrul unui concubinaj, instanțele pot stabili cote egale de contribuție la dobândirea acestor bunuri dacă se poate face dovada unor venituri egale ale concubinilor și gospodărirea lor în comun, precum și investirea veniturilor în mod egal, în asemenea bunuri, desigur fiind de principiu că nu se poate aplica bunurilor dobândite într-o perioadă de concubinaj prezumția legală de bun comun, ce operează numai între soți.
Deși concubinii nu pot beneficia de prezumția de comunitate asupra bunurilor (art. 30 Cod familie), dispoziție ce este aplicabilă numai bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, nimic nu împiedică însă constatarea, pe baza convenției lor, exprese ori tacite, că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în funcție de contribuția fiecăruia, indiferent pe numele căruia a fost achiziționat bunul, fiind îndreptățiți, fiecare dintre ei să facă dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumțiile legale reglementate de art. 1203 Cod civil, că s-a dobândit bunul prin contribuție materială comună.
Cu respectarea acestor reguli instituite de practica și literatura juridică, instanța de apel a analizat corect contribuția fiecăreia dintre părți la dobândirea bunurilor solicitate prin acțiune.
Chiar dacă analiza și interpretarea probelor administrate, respectiv a declarațiilor martorilor și coroborarea lor cu răspunsurile la interogatoriu și cu înscrisurile depuse de părți, reprezintă apanajul instanțelor de fond și de apel, criticile ce vizează analiza probelor neputând fi încadrate în temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" - Curtea reține că o calificare corectă a naturii juridice a bunurilor dobândite de părți în perioada concubinajului a fost dată de tribunal, în urma analizării coroborate, judicioase, a probelor administrate.
S-a reținut astfel corect contribuția comună și egală a părților la construcția locuinței din C,-, construcție începută în anul 1993, după o perioadă de conviețuire de cca. 3 ani a părților, într-o perioadă în care, conform înscrisurilor depuse de către recurentul pârât, salariul său nu era unul foarte M în raport cu venitul mediu pe economie, așa încât acesta era comparabil cu munca în gospodărie depusă de către intimata reclamantă. În plus, corect s-a reținut din coroborarea probelor administrate că reclamanta a depus un efort propriu la edificarea acestei construcții, în condițiile în care, la o construcție în regie proprie, munca depusă pentru edificare, respectiv efortul propriu al beneficiarilor, este mai important decât valoarea materialelor încorporate în construcție.
O analiză corectă a probelor administrate s-a realizat și pentru terenul în suprafață de 1840 mp din cartierul Astfel, s-a stabilit întemeiat că sursa veniturilor necesare achiziționării acestui teren este prețul primit la vânzarea apartamentului din str. - -, dobândit de către părți în cote egale.
Este nerelevant din punct de vedere al aprecierii contribuției părților scopul pentru care recurentul a consimțit la trecerea intimatei în actul de dobândire al apartamentului din str. - - pentru că, oricum, gratificarea în scopul menținerii relațiilor de concubinaj are un scop imoral pe care recurentul nu l-ar putea invoca în beneficiul propriu. De altfel, scopul gratificării reclamantei intimate a fost numai afirmat, nu și dovedit de către recurentul pârât, câtă vreme nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că, la momentul achiziționării apartamentului din str. - -, recurentul era amenințat de către reclamantă cu separația, actul încheindu-se astfel cu scopul de aod etermina pe reclamantă continuarea relațiilor de concubinaj.
În concluzie, constatând că instanța de apel a aplicat corect normele legale referitoare la probe și prezumții aplicabile relațiilor dintre concubini și a interpretat judicios probele administrate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefundat recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimatei recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 339, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 12 iunie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, având ca obiectieșire din indiviziune.
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs: /12.11.2008
Gref.AB/2 ex./14.11.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
