Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 296/2008-
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel | - - | - JUDECĂTOR 2: Roman Florica |
R - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, ambii prin mandatar cu domiciliul în SMb ld. nr. 72-74 -. 30 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia județeană S de aplicare a Legii nr. 112/1995, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, împotriva deciziei civile nr. 281/Ap din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 300 din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în constatare,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 26.02.2008, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 300 din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și, prin mandatar, împotriva pârâților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL JUDEȚEAN S M - Comisia județeană pentru aplicarea Legii 112/1995.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea nr. 20/24.07.1996 reclamanții au solicitat răscumpărarea locuinței din,-, precizând că a intrat în patrimoniul statului după plecarea lor în Germania, în anul 1989, când au fost despăgubiți cu suma de 35.000 lei. Prin Hotărârea nr. 136/11.10.1996 emisă de Comisia Județeană SMp entru aplicarea Legii 112/1995 s-a stabilit că reclamanților, fiind beneficiarii despăgubirilor, nu li se mai pot acorda măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ. Imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 446/1988 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, fiind compus din casă, dependințe și teren în suprafață de 545 mp. menționându-se că terenul a trecut fără plată în proprietatea statului. Reclamanții nu au făcut dovada dreptului de opțiune la acordarea de despăgubiri pentru imobile nerestituite în natură, nu probează exercitarea dreptului de opțiune în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 112/1995 sau, cel puțin în cadrul plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 136/1996 emisă de CONSILIUL JUDEȚEAN S Potrivit adreselor nr. 1243/24.07.1996 și nr. 73076/28.09.2006 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, reclamanții au primit în 8.09.1989 valoarea despăgubirilor prevăzute în actul de preluare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul de a se constata nulitatea absolută a Deciziei nr. 446/1988 și trecerea abuzivă în proprietatea statului a imobilului înscris în nr. 936, cu nr. top. 260 și 261/1 în natură casă și dependințe cu teren.
Prin decizia civilă nr. 281 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis excepția tardivității plângerii, invocată de instanță din oficiu și, în consecință a fost respins apelul declarat de reclamanții și, prin mandatar, fiind păstrată hotărârea primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut, verificând cererea de chemare în judecată, că scopul final al acesteia, respectiv anularea Hotărârii nr. 136/1996 emisă de Comisia Județeană SMp entru aplicarea Legii nr. 112/1995 și emiterea unei noi hotărâri privind acordarea de despăgubiri, obiectul prezentei acțiuni este o plângere la Legea nr. 112/1995. Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, hotărârile comisiilor județene sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile și pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. În cauză hotărârea atacată a fost comunicată apelanților la data de 9.09.1998, aspect ce rezultă din dosar nr. 8972/1998 al Judecătoriei Satu Mare, având ca obiect tot o plângere îndreptată împotriva aceleiași hotărâri - nr. 136/11.10.1996 - emisă de COMISIA JUDEȚEANĂ SMp entru aplicarea Legii nr. 112/1995. Având în vedere data comunicării hotărârii, prezenta plângere a fost promovată la câțiva ani de la comunicare, deci cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut prin dispozițiile art. 18 al Legii nr. 112/1995. În consecință, în baza art. 137 Cod procedură civilă și art. 18 din Legea nr. 112/1995, tribunalul a admis excepția tardivității plângerii și în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul formulat. Tribunalul a mai reținut că, în apel, apelanții au formulat o cerere nouă, total diferită de cea de chemare în judecată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, ca atare, această modificare nu poate fi avută în vedere la soluționarea apelului, precizând că apelanții însă, pot promova pe cale principală, o nouă acțiune cu acest obiect.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs reclamanții, care au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamanților li s-a încălcat dreptul fundamental de proprietate, au fost deposedați abuziv de un bun, despăgubirile acordate pentru bunul preluat de stat au fost infime, pentru teren nici nu s-au acordat despăgubiri.
S-a mai invocat că instanțele au schimbat natura cauzei, s-au pronunțat asupra unor cereri ce nu s-au făcut, au interpretat greșit raportul dedus judecății.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a opus admiterii apelului.
A invocat intimatul că reclamanții au primit suma de 35.000 lei anterior anului 1990, prin urmare au fost despăgubiți. De asemenea, reclamanții nu au optat pentru despăgubiri în procedura administrativă a Legii nr. 112/1995, astfel, nu mai pot solicita despăgubiri în dosarul de față.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată următoarele:
Criticile reclamanților recurenți sunt fondate.
Hotărârile recurate sunt esențial nelegale și netemeinice, instanțele au schimbat natura cauzei, temeiul juridic al acțiunii și au soluționat cauza în temeiul unei excepții ce nu este incidentă în speță.
Reținerea instanței de fond, însușită de intimat, potrivit căreia reclamanții nu au optat pentru despăgubiri în cadrul procedurilor administrative, este una vădit nelegală, chiar abuzivă.
Reclamanții sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de legile de retrocedare, aspect necontestat în cauză.
Așa fiind, dacă nu este posibilă restituirea în natură, reclamanților li se cuvin despăgubiri, altfel ar fi ignorate dispozițiile art. 1, Protocolul 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care prevăd că nici o persoană nu poate fi privată de dreptul său de proprietate decât cu acordarea unei despăgubiri echitabile.
Pentru aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, care potrivit art. 2 din Constituție au prioritate și înfrâng dispozițiile de drept intern, fiind vorba de un drept fundamental - dreptul de proprietate, reclamanții nu trebuiau să uzeze de proceduri administrative speciale, fiind obligate instanțele investite să aplice aceste dispoziții suverane.
În speță reclamanților, în anul 1989, le-a fost preluat (neavând relevanță că preluarea a fost abuzivă sau nu) imobilul înscris în nr. 936, în natură casă, dependințe și teren, și li s-a achitat în acel an suma de 35.000 lei, sumă considerată de reclamanți inechitabilă, în raport de valoarea de circulație reală a imobilului.
Legea nr. 247/2005 a stabilit o procedură unică de despăgubire a foștilor proprietari, deposedați de stat anterior anului 1990, indiferent de legile de retrocedare incidente (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001), proprietari cărora nu li se mai pot restitui în natură bunul preluat, restituirea în natură fiind obligatorie, când este posibilă.
În speță, prin decizia Curții de Apel Oradea cu nr. 733/2000 - irevocabilă, a fost consfințit titlul de proprietate al chiriașului, restituirea în natură nefiind posibilă, reclamanții foști proprietari sunt îndreptățiți la despăgubiri echitabile.
În acest sens au fost instanțele investite, iar asupra acestei cereri nu s-au pronunțat.
Astfel, instanța de apel a recalificat cererea reclamanților și a respins-o fără a analiza fondul cauzei.
Atare soluție reprezintă o îngrădire a accesului la justiție, consfințit de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, față de starea de fapt mai sus reținută (fostul proprietar deposedat de stat fără a primi despăgubiri echitabile obligatorii).
Instanța de recurs mai reține că față de hotărârile pronunțate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului,: și Grădinaru contra România, Radu contra România, prin care s-a statuat că, deși prin Legea nr. 247/2005 legiuitorul a stabilit cadrul pentru despăgubirea efectivă și echitabilă a foștilor proprietari, cărora li s-au preluat imobilele de Statul Român înainte de 1990 (înființarea Fondului "Proprietatea" ale cărui acțiuni urmează a fi transmise foștilor proprietari în contul despăgubirilor), acest fond nu este nici în momentul de față funcțional, astfel nu se poate vorbi de o despăgubire efectivă acordată foștilor proprietari pentru lipsirea de proprietatea lor.
În acest sens Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a obligat în cauzele arătate, Statul Român la despăgubiri, la stabilirea cuantumului acestora avându-se în vedere expertizele puse la dispoziția Curții.
Apreciem că și în speță, față de temeiul juridic invocat mai sus, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, care în mod greșit a soluționat pricina fără cercetarea fondului acesteia.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa decizia cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele expuse.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE ca fondat recursul civildeclarat derecurenții reclamanți, ambii prin mandatar cu domiciliul în SMb ld. nr. 72-74 -. 30 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia județeană S de aplicare a Legii nr. 112/1995, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, împotriva deciziei civile nr. 281/Ap din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - R - - --
decizie:./18.03.2008
Complet fond:
Complet apel: -,
în 2 ex.: /25.03.2008
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Stan Aurelia
