Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 30/
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții și, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN C, CONSILIUL LOCAL C, C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN C, și, împotriva deciziei civile nr. 485/C din 12.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2008 și au fost consmenate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 30 ianuarie 2008.
- CU R T EA -
Asupra cererii de revizuire de față;
La 12 decembrie 2007 și au solicitat instanței revizuirea deciziei civile nr. 485/C din 12.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, respectiv instanța a dat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut.
În motivarea cererii revizuienții au arătat că, prin motivele de recurs formulate de pârâții, s-a invocat greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a statului Român, greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare, greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local C, constatarea greșită a nulității absolute a deciziei nr. 54/1986 emisă de Consiliul Județean C și constatarea greșită a nulității contractului de vânzare cumpărare, fără ca prin aceste motive recurenții să aducă critici cu privire la modul de soluționare a fondului acțiunii în revendicare și fără a fi investită prin motivele de recurs cu compararea celor două titluri aparent valabile simultan.
Se susține că, deși nu există capăt de cerere în recurs privind soluția revendicării și nici critici concrete ale acesteia, instanța de recurs a respins acest capăt de cerere ca nefondat, încălcând prin aceasta limitele investirii instanței și principiul disponibilității, soluție revizuibilă potrivit art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Se mai arată, de asemenea, că recursul Cap rivit numai soluția dată în capătul de cerere ce viza nulitatea deciziei nr. 54/1996 și corecta aplicare a Decretului nr. 223/1974 precum și soluția dată cererii privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. 27161/1996, iar Statul Român a invocat numai motive referitoare la calitatea sa procesuală, fără critici cu privire la capetele de cerere modificate.
Cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au investit instanța cu o cerere prin care au solicitat constatarea nulității absolute a deciziei nr. 54/1986 a fostului Consiliu Popular al jud. C, anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat în septembrie 1996 între pârâții C și soții, restituirea imobilului înstrăinat către cumpărători fără un titlu valabil și accesiune imobiliară pentru construcția de la adresa imobilului revendicat.
Tribunalul Constanța, evocând fondul după admiterea apelului declarat de reclamanți și anularea primei hotărâri, a soluționat în sensul admiterii cererilor reclamanților de constatare a nulității deciziei date în temeiul decretului nr. 223/1974, de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare a imobilului încheiat între pârâți și de revendicare, cererea de accesiune imobiliară fiind respinsă.
Prin recursul declarat, pârâții au investit Curtea cu critici de nelegalitate a deciziei pronunțate de tribunal, invocând, printre altele, legalitatea preluării imobilului în temeiul Decretului nr. 223/1974, implicațiile pe care corecta aplicare a decretului de preluare le are în "examinarea - făcută pe calea dreptului comun, situație în care instanța era îndrituită numai să verifice dacă decr. 223 fost corect aplicat la speță", valabilitatea titlului statului și buna credință a cumpărătorilor care dețin un titlu valabil. În final, pârâții recurenți au solicitat "admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată".
Chiar dacă recurenții nu au solicitat explicit instanței de recurs compararea titlurilor părților, operațiune specifică acțiunii în revendicare formulată conform art. 480 Cod civil, prin apărările pe care le-au susținut în legătură cu valabilitatea titlului lor și prin solicitarea finală de respingere în întregime a acțiunii reclamanților, aceștia au investit instanța de recurs cu analiza legalității soluției date în apel sub aspectul tuturor cererilor formulate de reclamanți prin acțiunea introductivă, inclusiv a cererii în revendicare.
Împrejurarea că motivele de recurs nu conțin un punct distinct cu privire la soluția pe fondul revendicării nu duce la concluzia că pârâții nu au înțeles să critice decizia sub acest aspect, discuția asupra valabilității titlului statului și a titlului pârâților și solicitarea finală de respingere a acțiunii reclamanților fiind motive suficiente pentru investirea instanței de recurs cu analiza legalității deciziei pronunțate sub toate aspectele.
Pe de altă parte, în practica judiciară (decizia nr.1833/1989 a fostului Tribunal Suprem, citată în, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, vol. II, ediția 1997, pg. 438; decizia nr. 458/2007 a Înaltei Curți de casație și justiție) s-a statuat că, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, prin "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.
Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte, ce pot fi formulate de părți în proces, constă în aceea că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare - dispozitivul.
În speță, pentru ceea ce a statuat instanța de recurs, constituise obiect al acțiunii încă din faza judecării în fond și nu se poate imputa instanței de recurs că a dat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut, ea statuând în limitele obiectului cererii formulate în fața instanței de fond.
În consecință, nefiind îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă revizuienții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariile de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții și, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN C, CONSILIUL LOCAL C, C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN C, și, împotriva deciziei civile nr. 485/C din 12.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-.
Obligă revizuienții la 600 lei cheltuieli de judecată către intimații și și la 150 lei către
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 Ianuarie 2008
Red. PD 12.05.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
