Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 29/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în T,-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în T,-,. 23,.C,. 5, împotriva deciziei civile nr. 672 din 26.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul nr-, având ca obiect anulare antecontract de vânzare-cumpărare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în baza art. 156 alin. 2.proc.civilă, a amânat pronunțarea la 30 ianuarie 2008.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 23.06.2006, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr.99/16.11.2005 încheiat prin intermediul agenției imobiliare Loc Confort și obligarea pârâtului la plata dublului sumei achitată cu titlu de avans, conform clauzei penale inserată în convenția părților, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile au convenit asupra vânzării-cumpărării imobilului situat în T, zona En-, compus din teren intravilan în suprafață de 100 mp și construcție formată din 2 încăperi, în schimbul unui preț de 18700 USD.
La data încheierii antecontractului a cărui desființare se solicită reclamantul, în calitate de cumpărător, a achitat un avans în sumă de 5700 USD, iar diferența de preț urma să fie achitată la 12.12.2005, când trebuia încheiat actul autentic de vânzare-cumpărare, respectiv la 31.03.2006, când părțile urmau să se prezinte la. " ".
A mai susținut reclamantul că data perfectării contractului a fost amânată ulterior la 10.04.2006 - din cauza caracterului incert al situației juridice a imobilului - că nici acest termen nu a fost respectat de pârât și că, urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de promitentul vânzător, se impune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu aplicarea clauzei penale inserată în cuprinsul acestuia, conform căreia pârâtul trebuie să restituie dublul sumei primită ca avans dacă nu se prezintă la. " " la data de 31.03.2006.
Prin sentința civilă nr.1109/18.04.2007 Judecătoria Tulceaa admis acțiunea, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr.99/16.11.2005 încheiat de părți prin agenția imobiliară Loc Confort T, a obligat pârâtul să plătească reclamantului 11.400 USD, reprezentând dublul sumei plătită în avans, și 4675,5 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți cu privire la imobilul situat în T, zona En-, nu a fost posibilă din culpa pârâtului, care nu s-a prezentat la sediul biroului notarial la data convenită și nu a fost în măsură să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului litigios pentru că nici acesta, nici societatea pe care o reprezintă, nu erau titularii dreptului la momentul la care trebuia încheiat actul de vânzare-cumpărare.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de pârât a fost respins ca nefondat de TRIBUNALUL TULCEA prin decizia civilă nr. 672/26.09.2007.
În motivarea hotărârii s-a reținut că pârâtul nu a produs o dovadă directă a faptului că s-a prezentat la biroul notarului public unde urma să se încheie actul de vânzare-cumpărare, că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile rezultate din antecontract pentru că nu era titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce urma să fie înstrăinat și că neîndeplinirea obligațiilor contractuale dă creditorului dreptul la dezdăunare conform clauzei penale convenită de părți și în aplicarea prevederilor art.1066 și 1073 din Codul civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul și a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 alin.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă, iar în motivare a invocat aplicarea greșită a prevederilor art.2821din Codul d e procedură civilă și calificarea eronată a căii de atac la care era supusă sentința instanței de fond.
A susținut recurentul că prin acțiunea dedusă judecății la fond s-a solicitat, în principal, rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți, deci s-a formulat o cerere neevaluabilă în bani, că determinarea căilor de atac se face în raport cu natura cererii principale pe care hotărârea atacată o soluționează și că, în raport de această împrejurare, sunt lipsite de relevanță pretențiile bănești formulate de reclamant prin acțiune pentru că au caracterul unei cereri accesorii.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu critica formulată instanța reține următoarele:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile în trei grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, potrivit art.282 alin.1 din Codul d e procedură civilă, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar prevederile art.2821alin.1 din același cod, dispun că nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
Din interpretarea acestot dispoziții legale rezultă că sunt supuse apelului hotărârile pronunțate de judecătorie sau tribunal în primă instanță, pentru care legea nu prevede că sunt date fără drept de apel.
În speță, litigiul dedus judecății de reclamant are ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare prin care părțile au convenit asupra înstrăinării unui imobil compus din construcție și teren situat în T, zona En, în schimbul unui preț de 18.700 USD.
Deși valoarea prețului convenit este inferioară celei stabilită de dispozițiile art.2821alin.1 din Codul d e procedură civilă, hotărârea prin care instanța de fond a soluționat cererea reclamantului nu intră sub incidența prevederilor legale menționate deoarece acțiunea în rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu este evaluabilă în bani.
Prin promisiunea de vânzare-cumpărare pe care au încheiat-o, părțile s-au obligat să încheie în viitor actul de înstrăinare pentru imobilul ce constituie obiectul material al convenției lor, deci antecontractul nu a transmis dreptul de proprietate de la promitentul-vânzător la beneficiarul cumpărător, ci a dat naștere numai unor obligații de a face în sarcina contractanților, respectiv aceea de a vinde pentru promitent și aceea de a cumpăra pentru beneficiarul promisiunii.
Fiind o acțiune neevaluabilă în bani, care privește un drept personal, de creanță, hotărârea prin care a fost soluționată nu intră sub incidența prevederilor art.2821alin.1 din Codul d e procedură civilă și putea fi atacată în mod legal doar cu apel, a cărui soluționare era de competența tribunalului, conform art.2 pct.2 din același cod.
Împrejurarea că tribunalul a calificat greșit calea de atac exercitată de pârât împotriva sentinței judecătoriei și a soluționat dosarul în recurs nu poate conduce la concluzia încălcării principiului unicității căii de atac, cu consecința inadmisibilității prezentului recurs, pentru că o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinării căilor de atac, cât și al condițiilor formale, legal prevăzute, referitoare la desfășurarea judecății și la compunerea completului de judecată în fiecare fază a controlului judiciar.
Admiterea atacării hotărârii judecătorești cu o altă cale de atac decât aceea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, a cărui respectare obligă la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății, pentru că în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.
Așa fiind, calificarea greșită a căii de atac de către instanța care a exercitat controlul judiciar asupra hotărârii pronunțată în fond nu poate avea drept consecință înlăturarea dreptului părții de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obține protecția dreptului său cu respectarea normelor de procedură specifice fiecărei căi de atac, iar recunoașterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotărâri nu se poate realiza decât cu încălcarea acestor dispoziții, ce au caracter imperativ.
Considerentele ce preced conduc la concluzia că hotărârea recurată este supusă motivului de casare prev. de art. 304 pct. 1 din Codul d e procedură civilă - deoarece s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței, care au un caracter imperativ - și, prin urmare, în temeiul art. 312 alin.3 din același cod, va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea, pentru soluționare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în T,-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în T,-,. 23,.C,. 5, împotriva deciziei civile nr. 672 din 26.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul nr-, având ca obiect anulare antecontract de vânzare-cumpărare.
Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul Tulcea pentru soluționare în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 Ianuarie 2008
Jud.fond:
Jud. rec.:;;
Red.jud. IB/3.03.2008
4 ex./13.03.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
