Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR- -20.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 307/
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 28/A/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- prin T, pentru acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă, doamna avocat, iar, în reprezentarea pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, doamna consilier juridic, lipsă fiind pârâtul intimat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor- prin DGFP
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanțele nr. 1038 și nr. 1000, în valoare de câte 2 lei fiecare, reprezentând taxă judiciară de timbru, precum și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele arătate in cererea de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar solicită respingerea recursului, conform întâmpinării.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 28/A/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 10234/02.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Reclamanții au solicitat ca- în contradictoriu cu pârâții- instanța să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.1786-, nr.top 1925/635-637/a/1-loc de casă în suprafată de 164 mp și nr.top 1926/635-637/a/1-loc de casă cu casă în suprafată de 328 mp, teren aferent imobilului dobândit prin contractul nr.199/R/13.11.1996 încheiat cu SC SA T, imobil compus din 2 camere de locuit, cu o suprafată utilă de 86,14 mp și următoarele dependințe: coridor închis, antreu, baie, bucătărie, 2 șoproane, antreu, bucătărie de vară, 2 șoproane și să dispună înscrierea dreptului lor de proprietate asupra întregii suprafețe de teren evidențiată în CF nr.1786.
In motivare, au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.199/R/13.11.1996 încheiat cu SC SA T, reclamanții au dobândit proprietatea imobilului situat în,-, jud. T, înscris în CF 1786, în compunerea de mai sus, Statul R rămânând proprietar asupra terenului evidențiat în CF menționat și că art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 prevede că, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, dispoziție ce se coroborează cu prevederile art.23 din Legea nr.18/1991, care definește noțiunea de teren aferent construcției și anexelor gospodărești.
În drept au invocat dispozițiile art. 21 din Legea nr. 112/ 1995; art.37 din HG nr. 20/1996.
Prin sentința apelată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român invocată prin reprezentant; a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare invocată din oficiu; a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului constructie constând în apartamentul nr. 2, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.9270/12.09.1996, terenul rămânând în proprietatea Statului Român, cu drept de folosință în favoarea titularului constructiei- situație de fapt în raport de care, în temeiul art.25 din Decretul-Lege nr.31/1954, statul este subiect de drepturi și obligații, fiind reprezentat de Ministerul Finantelor, instanța a respins ca nefondata excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de paratul Statul R prin reprezentant legal.
Reclamanții au solicitat a se constata dobândirea dreptului de proprietate și asupra terenului aferent constructiilor, concomitent cu dobândirea dreptului asupra acestora, ex lege-în temeiul art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 coroborat cu art.23 din Legea nr.18/1991 republicată.
In condițiile art.37 din Norme-aprobate prin HG 20/1996 modif. prin HG 11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeste și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin.ultim din lege, care stipulează că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora si care depășesc suprafața aferenta construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Este de observat că legiuitorul folosește, în art.37 din Norme, noțiunea generică de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului, fără a preciza modalitatea concretă de dobândire-cu titlu oneros sau cu titlu gratuit- și nici procedura de urmat în vederea dobândirii.
Este adevărat ca art.33 din Normele Metodologice în forma de dinainte de modificare făceau trimitere în această situație la prevederile art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991, însă această normă a fost abrogată după modificare, astfel încât, în lipsă de text expres, nu mai pot fi aplicate prin analogie prevederile unei alte legi speciale; cumpărătorii construcțiilor s-ar fi putut prevala de prevederile fostului art.33 din Norme- în vigoare la data încheierii contractelor- și să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991, care stipula că, în situațiile reglementate de art.35 alin.2, terenul se atribuie, la cerere, prin Ordin al Prefectului.
Din interpretarea sistematica a prevederilor art.9, art.21 si art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995, instanța a concluzionat că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie în natură foștilor proprietari, se dobândește de către chiriasii titulari de contract în urma vânzării, în aceleasi conditii în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra constructiei, titularul dreptului de folosintă asupra terenului avănd optiunea cumpărării acestuia, iar proprietarul terenului nu poate refuza încheierea contractului.
Reclamantii au înteles să promoveze o actiune în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului și dispozițiile art.111 proc. civ. devin aplicabile, chiar dacă reclamanții nu au înteles să facă trimitere la ele.
Din conținutul textelor de lege menționate, instanța a reținut că reclamantii au la dispozitie o actiune în realizarea dreptului lor cu dovada îndeplinirii procedurii prealabile- în ipoteza unui refuz al proprietarului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât, pentru toate considerentele evocate, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Respingând apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, tribunalul a reținut că reclamanții au vocația de a dobândi în proprietate terenul aferent imobilului, însă pe cale de vânzare- cumpărare.
A mai reținut instanța- ca temei de respingere al apelului- procesul verbal ce constată practica unitară a Tribunalului Timiș în această materie, în acord cu practica majoritară la nivelul instanțelor judecătorești din România.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare.
În motivare au invocat greșita interpretare dată de instanță dispozițiilor art. 37 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 112/1995 și ale art. 23 din Legea nr. 18/1991 (această normă definind noțiunea de teren aferent).
Au mai invocat necercetarea fondului de către instanță, care nu a observat că reclamanții au promovat o acțiune în realizare și nu una în constatare.
Recursul nu a fost motivat în drept, însă criticile pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Tas olicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat ca instanța să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, invocând dispozițiile art. 37 din HG nr. 20/1996 republicată, făcând trimitere și la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată, norma legală care definește noțiunea de teren aferent.
Potrivit art. 37 din HG nr. 10/1996 republicată, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995.
Această normă prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Din interpretarea logico-sistematică a acestei norme rezultă că, dacă terenurile aferente ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, cele ce nu depășesc această suprafață se dobândesc de chiriașii- cumpărători ai construcțiilor.
Câtă vreme art.37 din HG nr. 20/1996 republicată dispune că, în situația de vânzare a construcțiilor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, rezultă că terenul se dobândește în proprietate ope legis, transferul acestui drept realizându-se în momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare a construcțiilor (apartement, anexe, garaje).
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere ca terenul să se dobândească tot în baza unui contract de vânzare- cumpărare (distinct de cel vizând construcțiile) ar fi făcut referire, în cuprinsul art. 37 sus-menționat tot lavânzareacătre chiriași și nu ladobândireade către aceștia a terenului aferent.
În consecință, contrar celor reținute de instanțele anterioare, reclamanții au dobândit ope legis terenul aferent construcțiilor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995.
Determinarea terenului aferent construcțiilor se realizează având în vedere că această noțiune desemnează, astfel cum a și reținut instanța de apel, terenul de sub construcții și cel care asigură o normală exploatare a acestora. În concret, pentru delimitarea acestei suprafețe de teren, instanța are posibilitatea să dispună efectuarea unei expertize topografice; aceasta, întrucât nu este obligatoriu ca suprafața de teren înscrisă în cartea funciară a construcțiilor să reprezinte teren aferent în sensul celor mai sus arătate, delimitarea acestui teren fiind necesar a se realiza cu respectarea exigențelor impuse de dispozițiile art. 26 al.ultim din Legea nr. 112/1995.
În concluzie, respingând cererea reclamanților fără a proceda la cercetarea fondului acestuia, instanțele au încălcat dispozițiile legale sus- menționate astfel că, față de dispozițiile art. 312 al. 1,2,3,5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 28/A/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 10234/2.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 201 și urm.Cod procedură civilă pentru a determina terenul aferent conform considerentelor mai sus arătate și va avea în vedere și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 28/A/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 10234/2.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 30.03.2009
Tehnored. - 31.03.2009; 2ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
