Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 321
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 70/4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat - ce o reprezintă și pe recurenta și intimata - asistată de avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile au fost citate cu mențiunea de a face precizări privind admisibilitatea căii de atac a recursului.
Avocat -- depune la dosar împuternicire avocațială de substituire pentru avocatul titular G, pentru recurenți.
Instanța interpelează apărătorii părților cu privire la valoarea imobilului din litigiu. Avocat arată că la fila 33 din dosarul de fond se află raportul de expertiză în care se menționează valoarea imobilului ca fiind de 702.853.804 lei (rol).
Față de această valoare, instanța, din oficiu, pune în discuția părților aspectul privind admisibilitatea căii de atac a recursului.
Avocat arată că susține punctul de vedere al colegului său, avocat, pe care îl substituie, precizând că prin decizia instanței de apel se dă posibilitatea părților de a formula calea de atac în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Consideră că recursul a fost motivat în drept.
Apărătorul intimatei precizează că valoarea imobilului a fost indicată în raportul de expertiză de la instanța de fond.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3372/28.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a respins acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții și --.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut din probatoriul administrat că între reclamanți și pârâți a intervenit o convenție cu privire la construirea unui imobil casă de locuit pe terenul proprietatea reclamanților. Împrejurarea că după trecerea unei perioade de 10 ani reclamanții - motivat de despărțirea pârâților - nu mai recunosc convenția încheiată nu este de natură să conducă la concluzia că pârâții ar fi constructori de rea-credință și nici la anularea convenției inițiale.
Având în vedere dispozițiile art. 492 cod civil potrivit cărora orice construcție făcută în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietar și că sunt ale lui până la dovada contrarie, instanța de fond a concluzionat că pârâții au răsturnat prezumția instituită de art. 492 Cod civil în favoarea proprietarilor terenului, respectiv a reclamanților, astfel încât acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Aceste considerente au fost avute în vedere și la respingerea cererii reconvenționale, avându-se în vedere și împrejurarea că prin probatoriul administrat pârâtul-reclamant nu a făcut dovada existenței unei îmbunătățiri efectuate personal la imobilul casă de locuit.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 70 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 3372 din 28.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, care a fost păstrată ca legală și temeinică.
În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductiva, reclamanții au susținut că în fapt ei au construit imobilul de pe proprietatea lor, autorizația de construcție fiind greșit emisă pe numele paratului -, căsătorit la acea dată cu pârâta --.
Constată instanța de apel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 492 Cod civil, întrucât prezumția că deținătorul unui teren este și proprietarul construcției poate fi înlăturată prin proba contrară, iar în speță această probă o constituie autorizația de construcție emisă pe numele intimatului -. Totodată, autorizația de construcție este actul prin care autoritatea publică locală avizează soluția prezentată de solicitant (are la bază certificatul de urbanism) și certifică dreptul de începere a lucrării. Dosarul se întocmește conform Legii nr. 50/1991 - Legea privind autorizarea lucrărilor în construcții și trebuie să cuprindă și actele de proprietate asupra terenului, precum și, după caz, acordul proprietarului cu privire la construirea de către un neproprietar. Iar acest acord a existat, împrejurare ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, inclusiv din faptul că nu s-a solicitat timp de 10 ani în contencios administrativ anularea nici a certificatului de urbanism nici a autorizației.
Totodată, cererea pentru eliberarea autorizației de construcție a fost formulată de pârât, astfel că în mod legal acestuia i s-a eliberat autorizația, la fel și certificatul de urbanism. Faptul că este posibil ca unele demersuri să fi fost făcute de către tatăl său, nu îi conferă acestuia decât eventual calitatea de mandatar, dar nu îl îndrituiește în nici un fel să aibă calitatea de proprietar asupra construcției.
La fel, nu a fost reținută susținerea apelanților că începerea construcției s-a realizat înainte de căsătoria intimaților, aceasta reprezentând o încălcare a Legii nr. 50/1991, drept pentru care apelul a fost respins.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului promovat reclamanții au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că în baza autorizației de construire emisă pe numele pârâtului - pârâții ar fi dobândit un drept de proprietate asupra imobilului casă de locuit. Autorizația de construire este un act administrativ care nu conferă pârâților un drept de proprietate asupra construcției.
recurenții că instanțele nu au analizat probele administrate prin care ar fi demonstrat că lucrările la imobil au fost demarate în anul 1996 anterior emiterii autorizației și căsătoriei pârâților fiind finalizate în trimestrul I al anului 1998.
Susțin recurenții că această situație de fapt rezultă din următoarele probe ce nu au fost analizate de instanțele care au pronunțat hotărârile atacate: titlul de proprietate nr. 107.191/1994 emis pe numele reclamantului, adresele Primăriei nr. 10.284/2005, nr. 3975/2006, nr. 3974/2006, raportul de expertiză tehnică de evaluare din dosarul nr. 24.526/2005 al Judecătoriei Iași, declarațiile martorilor audiați în cauză.
Consideră recurenții că probatoriul administrat demonstrează că imobilul a fost edificat cu cheltuiala, manopera și materialele lor și că intimații nu au avut nici o contribuție materială la ridicarea casei de locuit.
Recurenții arată că decizia atacată a fost pronunțată și cu încălcarea dispozițiilor art. 33lit. "a" din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în sensul că deși acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, instanța de fond a stabilit taxele de timbru la suma de 2243,20 lei, deși acțiunea era corect timbrată cu suma de 19 lei.
Consideră recurenții că instanțele în mod greșit au reținut existența unei convenții prin care s-ar fi atestat acordul reclamanților pentru construirea de către intimați a imobilului pe terenul proprietatea lor. recurenții că nelegalitatea rezultă din încălcarea dispozițiilor art. 1191 Cod civil,convenția pretins încheiată nefiind dovedită cu un act autentic ori un act sub semnătură privată.
Motivează recurenții că prin cele 2 hotărâri pronunțate în fond și apel le-a fost încălcat dreptul de proprietate, iar cei 2 intimați au fost considerați proprietari asupra unui imobil fără ca aceștia să prezinte vreun act translativ de proprietate.
Solicită admiterea recursului în sensul criticilor formulate.
Recursul este inadmisibil.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că obiectul acțiunii introductive îl constituie constatarea dreptului de proprietate al reclamanților și în privința imobilului situat în Comuna, județul I, format din 3 camere, baie, bucătărie și garaj.
Având în vedere caracterul patrimonial al acțiunii principale, precum și valoarea obiectului cererii determinată în urma expertizei dispusă în cauză, valoare a cărei cuantum nu depășește suma de 100.000 lei Ron, instanța va constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea dată în primă instanță în atare pricini nu este supusă apelului.
Prin urmare, instanța va constata că recurenții nu au deschisă calea recursului la Curtea de APEL IAȘI, întrucât în pricina de față calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond a fost deja soluționată prin decizia civilă nr. 70 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
În atare condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional privind egalitatea în fața legii și a autorităților.
Drept urmare, dacă în temeiul dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă hotărârea primei instanțe este supusă unei căi de atac a recursului care se soluționează de tribunal, cale de atac ce a fost exercitată, se constată că în ipoteza dată nu mai este admisibilă promovarea unui nou recurs la Curtea de apel.
Pentru aceste considerente instanța va constata ca inadmisibil recursul formulat de recurenții și, urmând a menține hotărârea atacată în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de și
împotriva deciziei civile nr. 70/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
16.10.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Mona Maria Pivniceru, Liliana
