Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 337/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 337
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Municipiul I,prin Primarul municipiului I împotriva deciziei civile nr. 61 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimata - SRL I,având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata - SRL I,lipsă fiind reprezentantul recurentului Municipiul I,prin Primarul municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,recurentul Municipiul I,prin Primarul municipiului Iaf ost citat cu mențiunea de a timbra cu 2693,06 lei diferență de taxă judiciară de timbru și 4,3 lei diferență de timbru judiciar; se solicită judecata în lipsă.
Instanța lasă dosarul pentru a doua strigare.
La a doua strigare se prezintă avocat pentru intimata - SRL I,lipsă fiind reprezentantul recurentului Municipiul I,prin Primarul municipiului
Instanța,din oficiu,pune în discuție excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Avocat pentru intimata - SRL I având cuvântul,solicită admiterea excepției și anularea recursului ca fiind insuficient timbrat,cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată,depunând în acest sens chitanțele reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.15273/21.12.2007, Judecătoria Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Primar, astfel cum a fost precizată la termenul din 04.12.2007.
S-a constatat că reclamanta este proprietara construcției edificate pe terenul în suprafață de 2338,912. situat în I,-, în sector cadastral nr.24, parcelele nr.7675, 7680, 7668, 7671, construcție în suprafață de 545,380. identificată în planul de detaliu anexă la raportul de expertiză tehnică realizat în cauză de expert și.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că societatea reclamantă s-a înființat și a început să funcționeze la data de 27.06.1991. Ulterior, în scopul funcționării normale pentru realizarea obiectului de activitate, reclamanta a solicitat pârâtului eliberarea autorizației pentru construire, consolidare, modificare și extindere a spațiului de producție, a grupului social și a sediului său, înregistrând cererea sub nr.16125/15.04.1994 la Primăria I, obținând la data de 27.05.1994 certificatul de urbanism nr.679/1994 (fila 82 dosar). Cu privire la terenul pe care urmau să se realizeze lucrările se menționează că a fost atribuit prin anexa la decizia nr.295/08.05.1990 și protocolul din 11.06.1990 pentru schimbarea de amplasament.
Instanța de fond a reținut din susținerile reclamantei și ale pârâtei, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, că nu s-a mai eliberat ulterior autorizația de construcție solicitată, astfel că reclamanta a procedat la construire, realizând construcția care a fost identificată prin raportul de expertiză realizat în cauză, în suprafață de 545,78.
Potrivit dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.
Instanța de fond a apreciat întemeiată acțiunea și a admis-o, reclamanta justificând un interes legitim în promovarea cererii, pentru obținerea unui titlu asupra construcțiilor realizate chiar fără autorizație. Instanța de fond a reținut și faptul că, deși pârâta a arătat că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, nu a făcut precizări în acest sens, conform dispozițiilor art.64-66 Cod procedură civilă privitoare la arătarea titularului dreptului de proprietate.
În consecință, în baza dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă, instanța a admis acțiunea și a constatat că reclamanta este proprietara construcției edificate pe terenul în suprafață de 2338,912. situat în I,-, în sector cadastral nr.24, parcelele nr.7675, 7680, 7668, 7671, construcție în suprafață de 545,780. identificată în planul de detaliu anexă la raportul de expertiză tehnică realizat în cauză de expert și.
În termen legal,împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul I,prin Primar,considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează apelantul că Municipiul I nu are calitate procesuală pasivă deoarece reclamanta nu a făcut dovada că terenul pe care se află amplasate construcțiile se află în proprietatea lui.
Terenul este proprietatea Statului Român,astfel cum rezultă din Decretul nr. 54/1990 în baza căruia reclamanta a obținut teren în folosință,iar Statul Român nu este reprezentat în instanță de către Municipiul
Situația juridică a terenului pe care sunt construite clădirile nu este clarificată până la această dată,existând o diferență între suprafața primită în folosință de reclamantă(1500 mp) și suprafața de teren pe care o deține în fapt reclamanta (1932,912 mp).
Expertul a menționat în raportul întocmit că reclamanta a întâmpinat o serie de litigii privitoare la teren.
Pe fondul cauzei,acțiunea este neîntemeiată pentru că reclamanta și-a fondat acțiunea pe dispozițiile art. 489 și următoarele cod civil și nu a dovedit că este proprietarul terenului pe care se află amplasate construcțiile.
Construcțiile edificate au o suprafață cu 139,78 mp mai mare ( suprafață construită la sol de 545,78 mp ) decât cea dobândită de către reclamantă prin cele două contracte de vânzare-cumpărare,anume 406 mp.
În al doilea rând,reclamanta avea la îndemână o procedură administrativă specială de urmat,prevăzută de Legea nr. 50/1991.Articolul 28 alineat 3 din lege prevede posibilitatea intrării în legalitate,chiar dacă deja a fost realizată construcția. Reclamanta nu dovedește parcurgerea acestei proceduri,iar prin acțiune încearcă evitarea ei.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.434 din 11.06.2008, a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul I prin Primar și a schimbat în tot sentința judecătoriei.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I prin Primar și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de I în contradictoriu cu Municipiul I prin Primar ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul I prin Primar pentru a se constata că ea este proprietara construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa. Municipiul I nu poate avea însă calitate procesuală pasivă, cel care ar putea pretinde și opune vreun drept cu privire la imobilul în litigiu fiind proprietarul terenului învecinat sau al terenului pe care sunt amplasate. Terenul primit de reclamantă în temeiul Decretului 54/1990 a fost proprietate de stat și nu teren aflat în proprietatea Municipiului Nu s-a făcut nici o dovadă că acesta din urmă are vreo legătură sau pretinde vreun drept cu privire la terenul pe care reclamanta și-a edificat construcțiile. Sarcina justificării calității procesuale aparține reclamantului care trebuie să expună împrejurările de fapt sau de drept din care rezultă îndreptățirea sa de a-l acționa în judecată pe pârât.
- "" SRL Iad eclarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că, în mod greșit, s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Municipiului I, deoarece acțiunea în constatare, întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, se judecă în contradictor cu persoana care ar putea să conteste acest drept, cum ar fi autoritatea publică locală.
Învederează recurenta că tribunalul a omis să observe că cea mai mare parte a construcției cu privire la care s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate este amplasată pe terenul proprietatea sa, iar pe terenul proprietate de stat se află 54. construiți.
Susține recurenta că tribunalul nu a observat nici împrejurarea că judecarea cauzei în contradictoriu cu Municipiul I se impune datorită calității pârâtului de autoritate publică locală care ar putea să-i conteste dreptul.
Curtea de APEL IAȘI,prin decizia civilă nr. 430 din 31 octombrie 2008,admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva deciziei civile nr. 434/2008 a Tribunalului Iași,casează această decizie,respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I,prin Primar și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecarea în fond a apelului.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de recurs reține că reclamanta-recurentă a promovat o acțiune în constatare, interogatorie în contradictoriu cu Municipiul I, prin primar, pentru ca acesta - singurul care ar putea contesta - să răspundă dacă recunoaște sau nu dreptul de proprietate asupra construcțiilor compuse din: corp A - ateliere de producție și birouri, și corp B - atelier confecții metalice, cu o suprafață utilă de 394,39. în condițiile în care - "" SRL I, în calitate de proprietară a terenului, este prezumată proprietară, în baza art.492 Cod civil.
Curtea constată că, anterior promovării prezentei acțiuni, reclamanta-recurentă a efectuat demersuri pe cale administrativă pentru a obține autorizația de construire prevăzută de art.2 din Legea nr.50/1990, modificată prin Legea nr.453/2001, însă autoritatea publică ce avea competența în materie, în mod nejustificat, nu a soluționat cererile acesteia.
În consecință, Curtea apreciază că reclamantul-recurent a făcut dovada legitimării procesuale pasive a Municipiului I, prin primar, în cauza dedusă prezentei judecăți, astfel că hotărârea tribunalului d e admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive este lipsită de temei legal, ceea ce face operant motivul de recurs înscris în art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În baza art.312 alin.1 teza I Cod procedură civilă, s-a admis recursul declarat de - "" SRL I și s-a modificat în tot decizia recurată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I, prin primar și s-a trimite cauza la tribunal în vederea soluționării pe fond a apelului declarat de către pârât.
Tribunalul Iași,prin decizia civilă nr. 61 din 28 ianuarie 2009 respins apelul declarat de pârâtul Municipiul I,prin Primarul municipiului I împotriva sentinței civile nr. 15273 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Iași,sentință pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut că raportul de expertiză efectuat în cauză concluzionează că reclamanta - SRL I deține în proprietate suprafața de 250 mp dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 866/2002 și suprafața de 156 mp dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2293/1996.
Restul terenului de 1932,912 mp este deținut în folosință,conform deciziei nr. 259/1990 și a protocolului nr. 841/1990.
Pe acest teren se află edificată de către reclamantă o construcție având suprafața de 545,78 mp conform planului de situație anexat raportului de expertiză.
Concluziile experților se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Potrivit precizărilor pretinse de către instanță experților la prima judecată în apel,construcția a fost edificată pe mai multe parcele cu categoria de folosință curți,construcții din cvartalul 24,respectiv porțiuni din parcelele 7675,7680,7671,7668,având suprafață construită la sol de 545,780 mp și o curte interioară în care s-a edificat construcția de 1939,430 mp,întreaga această suprafață fiind îngrădită și utilă construcției.
Reține tribunalul că acțiunea promovată de reclamantă este,cum se reține și în considerentele deciziei de recurs,o acțiune în constatare interogatorie,care vizează dreptul de proprietate asupra unei construcții.
Imobilul a fost edificat de reclamantă parțial pe terenul cumpărat,parțial pe cel primit în folosință și este deținut de către aceasta,aspecte pe care pârâtul nu le contestă.
Împrejurarea că terenul primit în folosință de reclamantă era,la data acordării,proprietate de stat nu se verifică și în prezent în cauză,titularul dreptului de proprietate asupra acestor categorii de terenuri modificându-se sub imperiul actelor normative ulterioare ( Legea nr. 18/1991,Legea nr. 215/2001 etc ) și nu este determinantă pentru soluționarea acțiunii după obiectul și natura ei.
Accesul la acțiunea în constatare,potrivit art. 111 Cod procedură civilă este subordonat condiției de a nu exista acțiuni în justiție prin care partea să-și poată realiza dreptul,iar condiția este îndeplinită în cauză.
Pe de altă parte,reține tribunalul că reclamanta a indicat ca temei în drept al cererii și dispozițiile art. 489 Cod civil și următoarele,texte care reglementează dreptul de accesiunea relativ la lucrurile imobile și care se aplică raportului juridic dedus judecății.
Aspectele de ordin formal legate de inexistența autorizației de construire nu pot obstrucționa dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției,după cum constatarea existenței acestui drept nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă pentru a se putea reține că aceasta tinde,pe calea acțiunii de față,să eludeze prevederile Legii nr. 50/1991.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul I,prin Primar,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs,recurentul susține că așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică realizat de inginer construcțiile realizate de pârâta - SRL au o suprafață mai mare cu 139,78 mp decât terenul obținut prin cumpărare,iar această diferență aparține în mod evident Municipiului
În consecință,construirea pe această suprafață de teren nu se poate face fără acordul expres al proprietarului,respectiv al municipiului I,iar pârâta nu a dovedit,pe întreg parcursul procesului,existența unui astfel de acord.
Recurentul susține de asemenea că reclamanta avea la îndemână o procedură administrativă specială de urmat prevăzută de prevederile Legii nr. 50/1991 republicată. Astfel,la art. 28 alineat 3 din lege este prevăzută posibilitatea intrării în legalitate,chiar dacă a fost deja realizată construcția. Reclamanta nu a dovedit parcurgerea acestor proceduri de intrare în legalitate.
Se susține că potrivit art. 28 alineat 2 din Legea nr. 50/1991 republicată,decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente,pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente,avizate și aprobate în condițiile legii sau,după caz,de instanță. Ori atât instanța de fond,cât și cea de apel nu au cercetat existența acestor cerințe minimale.
Recursul formulat de Municipiul I,prin Primarul municipiului I este insuficient timbrat.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată,s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a indica valoarea construcției și de a timbra conform art. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin precizările înregistrate sub nr- din 23 iunie 2009,recurentul Municipiul I,prin Primar a arătat că precizarea valorii imobilului reprezintă o obligație a reclamantei - intimate, că această valoarea ar fi trebuit stabilită în fața instanței de fond și că nu este în măsură să aprecieze valoarea construcțiilor nelegale realizate de societatea intimată. Totodată,recurentul a anexat precizărilor Ordinul de plată nr. 1352 din 28 mai 2009 în sumă de 10 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar mobil în sumă de 0,50 lei reprezentând timbru judiciar.
La termenul de judecată din data de 24 iunie 2009,apărătorul societății intimate - SRL Iap recizat că valoarea construcției este cea menționată în precizările aflate la fila 7 în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI,respectiv de 222.860 lei.
Raportat la valoarea precizată,instanța a dispus citarea recurentului Municipiul I,prin Primar cu mențiunea de a timbra cu 2693,06 lei diferență de taxă judiciară de timbru și 4,3 lei diferență de timbru judiciar conform dispozițiilor art.3 coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995,actualizată,privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 08 iulie 2009,recurentul Municipiul I,prin primar a fost legal citat cu mențiunea timbrării cu suma de 2693,06 lei noi diferență de taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi diferență de timbru judiciar.
Cum recurentul Municipiul I,prin primar nu a achitat nici o sumă cu titlu de diferență de taxă de timbru,la termenul din data de 08 iulie 2009 instanța,din oficiu, a invocat excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Așadar,nefăcându-se dovada timbrării,potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,se va examina excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic,prin norme imperative,soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit,în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996,recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu,taxele de timbru se plătesc anticipat,astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997,până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că,recurentul Municipiul I,prin Primar, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării,nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru,indiferent din ce motive,constituie motiv pentru anularea ca insuficient timbrată a cererii formulate,fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.
În consecință,în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar,urmează a se anula ca insuficient timbrat recursul formulat de Municipiul I,prin Primar și a se menține decizia civilă nr.61 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
În baza art. 274 Cod procedură civilă,instanța va obliga recurentul Municipiul I,prin Primar să plătească intimatei - SRL suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat,conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de Municipiul I,prin Primarul municipiului I împotriva deciziei nr. 61/28.01.2009 a Tribunalului Iași.
Obligă recurentul să plătească intimatei - SRL I suma de 800 lei cheltuieli de judecată la instanța de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009.
Președinte, - --- | Pentru Judecător, - - aflat în | Judecător, - |
Grefier, |
și
02 exemplare / 14 Iulie 2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
