Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 338/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.338/
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.231/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns: pentru recurenții-pârâți lipsă apărătorul ales al acestora av. potrivit delegației depusă la dosar, pentru intimata - P -, av. în baza delegației nr.109/27.05.2008 pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurenților av. având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Precizează că s-a formulat recurs întrucât potrivit disp.art.304 pct.3 pr.civilă instanța de fond a judecat o cauză care nu era de competența sa teritorială. Cauza în rejudecare trebuie soluționată la Judecătoria Focșani și nu la Judecătoria Panciu. Deși s-a invocat excepția necompetenței teritoriale iar instanța a respins excepția. S-a mai criticat decizia și pentru că s-au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii inițiale în constatare și excepția lipsei calității procesuale pasive a numiților și iar instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate. De asemenea instanța de fond a încălcat dreptul la apare al pârâților; deși aceștia au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză instanța a respins toate probele solicitate și a trecut la soluționarea pe fond a cauzei. Instanța a luat în considerare o expertiză extrajudiciară. S-a depus de către reclamantă un act dar care ulterior a dispărut din dosar și care trebuia să se afle la fila 143 înscris conținând - costurile pentru înființarea și întreținerea a unui hectar de, 155.000 lei RON. Societatea a fost despăgubită pentru calamitatea culturilor, astfel că nu poate fi pretinde o sumă pentru care a primit despăgubiri. Recurenții consideră că nu s-a ținut cont de cereri și de probe, (8, 9) nu s-a soluționat fondul cauzei, au solicitat trimiterea cauzei la instanța competentă respectiv la Judecătoria Focșani iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei av. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la excepții corect instanțele de fond și de apel au reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și potrivit art.10 pct.8 din pr.civilă competența fiind alternativă este competentă și instanța unde s-a săvârșit fapta ilicită. Recurenții nu mai pot cere declinarea competenței în favoarea celeilalte instanțe. Recurenții nu au negat că au recoltat cantitatea de fapt pentru care ambele instanțe au respins excepția lipsei calității procesuale pasive potrivit disp.art.1444 civ. - arendașul nu pot fi dați afară mai înainte de a fi dezdăunați de către locator, iar când acesta nu o face, de către cumpărător. La dosar nu există dovada că vânzătorii au achitat cheltuielile de producție, iar potrivit HG 1172/2001 societățile comerciale care administrează terenuri erau obligate să le cultive. In art.81 al.2 din aceeași hotărâre se precizează că predarea se face în cursul anului agricol. Cu privire la excepția inadmisibilității a rămas fără obiect când s-a modificat obiectul acțiunii. Cu privire la cererea de chemare în garanție trebuie depusă de pârâți, nu există o asemenea cerere. Expertiza la instanța de fond nu putea să fie admisă după 5 ani de la recoltarea grâului, corect au reținut instanțele că la evaluarea producției de a participat și pârâtul, care nu a avut obiecțiuni iar raportul de expertiză nu a fost contestat la fond sau în apel. Societatea nu a obținut despăgubiri suprafața care a fost recoltată fără drept de către recurenți nu a făcut obiectul despăgubirilor. Procesul-verbal de constatare și evacuare a pagubelor la care se referă recurenții a fost întocmit la data de 23.07.2003, după 5 zile de la recoltarea grâului. Parcela care este în proprietatea recurenților în suprafață de 69,26 ha nu este menționată în procesul verbal de evaluare a daunelor la care se face referire. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.1095/2003 reclamanta - - P prin reprezentanții săi legali a chemat în judecată pe pârâții și, pentru acțiune în constatare. În termen legal reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii în pretenții.
Prin sentința civilă nr.753/2003 a Judecătoriei Pancius -a admis cererea și a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 1.554.806.201 lei ROL către reclamantă.
Prin decizia civilă nr.470/R/2006 Curtea de APEL GALAȚIa casat decizia civilă a Curții de APEL GALAȚI nr.387/2004 și sentința civilă nr.753/2003 a Judecătoriei Panciu și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare cauza a făcut obiectul dosarului civile nr-.
S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate că este proprietara unei culturi de înființată pe suprafața de 80,26 ha situată pe raza comunei, jud.
La prima zi de înfățișare, respectiv la termenul din 16.07.2003 reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii în sensul că a solicitat modificarea acțiunii în constatare, în acțiune în realizare. Astfel a arătat reclamanta că solicită ca pârâții să-i achite contravaloarea sumei de 1.982.032.175 lei reprezentând echivalentul valoric al cantității de -,720 kg sămânță și la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea a mai arătat reclamanta că în subsidiar dacă instanța va constata că pârâții aveau dreptul să recolteze grâul de pe această suprafață de teren solicită obligarea acestora la plata sumei de - lei, reprezentând cheltuieli efectuate de către reclamantă pe această suprafață de teren.
În fapt, a mai arătat că în toamna anului 2002 înființat cultura de pe o suprafață de 426,38 ha terenul la acea vreme fiind în administrarea reclamantei în baza contractului de concesionare nr.47 din 16 octombrie 2000.
Astfel, a mai menționat că prin aplicarea Legii nr.1/2000 o parte din terenuri au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice îndreptățite și prin protocolul nr.81376 din 06.11.2002 Agenția Domeniilor Statului a predat către Comisia locală de aplicare a fondului funciar 355,42 ha teren arabil din care face parte și suprafața de 80,26 ha.
S-a mai arătat că în perioada aprilie - mai2003, persoanele fizice care au primit titlu de proprietate pentru aceste suprafețe de teren le-au vândut pârâților, iar cu documentul de predare se face mențiunea că acest teren a fost administrat de - - P cu respectarea prevederilor art.81 din HG nr.1172/2001.
De asemenea a mai menționat reclamanta că potrivit art.1 a acestui act normativ, Unitățile agricole care au terenuri în administrare sunt obligate să cultive terenurile agricole până la predarea efectivă a acestora persoanelor îndreptățite".
Potrivit art.2 din HG nr.1172/2001 a mai arătat reclamanta că predarea efectivă se face și în cursul anului agricol dacă părțile convin asupra recuperării cheltuielilor de producție de pe terenurile în cauză, iar potrivit art.3 pentru nelucrarea terenurilor agricole unitățile agricole vor fi sancționate în conformitate cu prevederile legale.
Deși pârâții nu au participat la înființarea culturii de nici actualii proprietari și nici vânzătorii, iar dispozițiile menționate sunt fără echivoc, pârâții invocă un drept de proprietate asupra recoltei fără ca în prealabil aceștia să fi convenit cu reclamanta modalitatea de recuperare a cheltuielilor de producție.
Pentru aceste motive, a solicitat ca pârâții să-i achite contravaloarea recoltei în valoare de 1.982.032.175 lei.
În drept, reclamanta a înțeles să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art.81 din HG nr.1172/2001,art.998 cod civil și art.1444 cod civil.
La cererea principală, pârâții au depus întâmpinare prin care la cererea inițială de constatare a unui drept au solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă și neîntemeiată.
Au depus la dosarul cauzei în apărare contractul de vânzare cumpărare nr.241/2003, contractul de vânzare cumpărare nr.242/2003, contractul de vânzare cumpărare nr.243/2003, titlul de proprietate, titlul de proprietate, titlul de proprietate, încheierea de intabulare, documentația tehnică cadastrală, adresa nr.4000 și 4001 din 28.10.2002.
La modificarea cererii principale, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională.
În întâmpinare au înțeles să invoce lipsa calității procesuale pasive având în vedere faptul că pârâții sunt subdobânditori ai suprafeței de 80,26 ha teren arabil.
Au mai menționat că în luna martie 2003 au dobândit în proprietate prin contractele de vânzare cumpărare suprafața de teren în litigiu, deoarece părțile din proces care ar trebui să figureze în calitate de pârâți sunt cei cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate și societatea care a administrat terenul.
De asemenea au mai menționat pârâții că reclamanta cu rea credință a urmărit numai îmbogățirea patrimoniului cu bunuri proprietatea altor persoane.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Au mai arătat că și cererea subsidiară este neîntemeiată pentru că au fost puși în posesie conform proceselor verbale de punere în posesie.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâții au solicitat ca reclamanta să plătească suma de 134.940.000 lei reprezentând contravaloarea cantității de recoltat de pe suprafața de 17,3 ha teren proprietatea lor.
Deși au arătat pârâții nici în Legea nr.1/2000 și nici HG nr.1172/2001 nu se instituie în favoarea societății care a administrat terenul agricol, un drept de retenție asupra recoltei până la recuperarea cheltuielilor, reclamanta-pârâtă a recoltat grâul de pe terenul în litigiu.
Pentru aceste motive, au solicitat admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantei la plata sumei de 134.940.000 lei despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.644/2007 Judecătoria Panciua respins ca neîntemeiată excepția privind necompetența teritorială a Judecătoriei Panciu formulată de pârâții și.
A admis acțiunea principală formulată de reclamanta - - P, și a obligat pârâții la plata sumei de -,62 lei contravaloarea grâului recoltat.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională și cererea de întoarcerea executării formulată de pârâți.
A obligat pârâții la 6088 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
A reținut instanța că reclamanta a înființat în toamna anului 2002 cultura de pe o suprafață de 426,38 ha teren care era în administrarea sa în baza contractului de concesiune nr.47/2000.
Terenul a fost predat către Comisia locală prin protocolul nr.81376/06.11.2002. Din această suprafață predată respectiv de 355,42 ha face parte și suprafața de 80,26 ha iar pârâții au recoltat cantitatea de -,799 kg de pe suprafața de 62,9 ha.
Că reclamanta era obligată să cultive terenul agricol până la predarea efectivă a acestuia persoanelor îndreptățite potrivit legilor funciare, în temeiul art.81 din HG nr.1172/2001.
Că predarea efectivă se face în cursul anului agricol dacă părțile convin asupra recuperării cheltuielilor de producție de pe terenurile în cauză.
A mai reținut instanța că despăgubirile sunt datorate în baza art.1444 cod civil și art.484 cod civil; că vânzătorii nu i-au produs vreo pagubă reclamantei și că între aceștia nu a existat vreo înțelegere referitoare la recuperarea pagubei, că cei care au recoltat grâul sunt pârâții-cumpărători.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții care au criticat sentința ca nelegală și netemeinică.
Au arătat recurenții că la prima zi de înfățișare pârâții au ridicat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Panciu potrivit art.5 cu referire la art.132 cod procedură civilă, deoarece au domiciliul pe raza teritorială a Judecătoriei Focșani. Instanța a respins excepția prin încheierea din 21.06.2007 și a judecat litigiul fără a fi competentă.
Au mai arătat recurenții că au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii inițiale în constatare și excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece pârâții sunt subdobânditori ai suprafețelor de teren, reconstituirea făcându-se pe numele altor persoane.
Instanța trebuia să stabilească dacă părțile nu au convenit asupra cheltuielilor de producție, întrucât punerea în posesie s-a făcut în cursul anului agricol. Instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile art.19 din Legea nr.1/2000 referitoare la recuperarea cheltuielilor.
În dispozitivul hotărârii instanța nu s-a pronunțat asupra celor două excepții.
Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al pârâților în sensul că deși prin întâmpinare și cererea reconvențională au solicitat probe iar în rejudecare au depus o notă de probe instanța a respins toate probele solicitate și a trecut la soluționarea pe fond a cauzei. Mai mult s-a consemnat că părțile nu au solicitat probe pe fondul cauzei.
Instanța a luat în considerare o expertiză extrajudiciară depusă de reclamantă și nu a luat în considerare niciuna din probele și apărările pârâților.
Tot în critica adusă sentinței recurenții au arătat că sunt subdobânditori ai dreptului de proprietate prin cumpărare de la persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate. Că au plătit acestora suma de 84.000 lei ce cuprinde atât prețul terenului și contravaloarea lucrărilor efectuate până la data efectuării vânzării cumpărării. Din acest motiv au apreciat că sunt cumpărători de bună credință, că nu au calitate procesuală pasivă și au solicitat introducerea în cauză a vânzătorilor.
Au mai arătat recurenții că reclamanta a procedat abuziv deoarece prin adresele nr.4000 și 4001/28.10.2002 a Primăriei către Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.18/1991 și Vaf ost înștiințată să nu mai efectueze nici o lucrare întrucât terenurile urmau să fie retrocedate.
Pe de altă parte reclamanta a fost despăgubită de către societatea de asigurare Agras pentru cultura de înființată în anul 2002 și și-a recuperat cheltuielile efectuate, că s-a cheltuit doar 1012,8 lei și nu cât s-a stabilit prin expertiza extrajudiciară.
Au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța competentă.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul deoarece valoarea pretențiilor este mai mare de 100.000 lei.
Prin decizia civilă nr.231/29 apr.2007 Tribunalul Vranceas -a respins apelul ca nefondat reținând următoarele:
Excepția necompetentei teritoriale a fost respinsă corect de către instanța de fond. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998 cod civil iar potrivit art.10 pct.8 cod procedură civilă, competența este alternativă, domiciliul pârâtului sau instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit faptul ilicit. Ori aceasta din urmă este Judecătoria Panciu. Pe de altă parte este vorba de o competență alternativă iar excepția poate fi invocată până la prima zi de înfățișare (art.136 cod procedură civilă) la prima zi de înfățișare, aceasta a fost la 03.09.2003 iar excepția a fost invocată în rejudecare, la 09.05.2007.
Excepția inadmisibilității acțiunii inițiale în constatare nu mai putea face obiect de preocupare pentru instanță atâta timp cât reclamanta și-a modificat acțiunea într-una în pretenții.
În ceea ce privește respingerea probelor solicitate în rejudecare tribunalul a apreciat că instanța a procedat corect.
Expertiza reținută nu era extrajudiciară cum apreciază apelanții ci era judiciară, întocmită ca urmare a unei cereri de asigurare dovezi în cursul soluționării procesului în fața primei instanțe (încheierea din 09.07.2007).
La efectuarea expertizei a participat și pârâtul care a fost de acord cu efectuarea acesteia iar obiectul a fost evaluarea producției de de pe suprafața de 80,26 ha, evaluare ce s-a făcut chiar în perioada recoltatului când recolta se afla în mare parte pe câmp.
Această expertiză nu a fost criticată de către apelanți nici în primul apel și nici prin cel de față.
Ori o expertiză cu obiectivele arătate prin cererea de la fila 8 nu putea fi pertinentă atâta timp cât se cerea expertului să se identifice și să se măsoare terenul pârâților, lucru necontestat de către vreo parte, expertul să interpreteze și să aplice legea (pct.3), să stabilească dacă cultura a fost calamitată (când exista o evaluare a producției); să stabilească dacă reclamanta a avut asigurate culturile și dacă a fost despăgubită, obiective ce sunt străine de obiectul pricinii. Acesta îl reprezintă acțiunea în pretenții respectiv contravaloarea cantității de -,799 kg recoltată de către pârâți de pe suprafața de 62,96 ha, cantitate stabilită prin expertiză.
Faptul că ar fi cumpărat terenul deja cultivat și că în prețul plătit vânzătorilor intră și contravaloarea lucrărilor nu presupune că apelanții nu au calitate procesuală pasivă. Această împrejurare privește raportul juridic dintre vânzător și cumpărător și acesta din urmă poate formula orice acțiune izvorâtă din contractul de vânzare cumpărare.
În schimb cumpărătorii sunt cei care au recoltat grâul de pe terenul cumpărat deși actele de vânzare cumpărare nu cuprind clauze referitoare la dreptul de a recolta terenul, care la 05 martie 2003 era deja cultivat. Ori potrivit art.1444 cod civil, Arendașul ori locatorii nu pot fi dați afară mai înainte de a fi dezdăunați de către locatar, iar când acesta nu o face, de către cumpărător".
Reclamanta este îndreptățită la dezdăunare în temeiul acestui text de lege, dezdăunare care nu poate cuprinde decât contravaloarea recoltei de însușite de pe cele 69,26 ha pentru care nu a făcut dovada că ar fi suportat vreo cheltuială. Așa cum nu a făcut dovada că reclamanta a făcut o înțelegere cu vânzătorii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Intimata-reclamanta a procedat în mod legal la cultivarea terenului întrucât avea această obligație de la lege respectiv art.81 din HG nr.1172/2001 care prevede obligativitatea unităților agricole să cultive terenurile până la predarea efectivă a acestora persoanelor sub sancțiunile prevăzute de lege, în caz contrar predarea efectivă nu se poate face în cursul anului agricol decât dacă părțile convin asupra recuperării cheltuielilor de producție. Ori predarea efectivă s-a făcut după data de 06.11.2002 (când terenul a trecut de la ADS la Comisia locală ) și când este cunoscut că deja lucrările agricole la cultura de sunt efectuate și era obligatoriu ca predarea să se facă după recoltare dacă părțile nu au convenit asupra recuperării cheltuielilor.
Ori această obligație s-a transmis prin intermediul art.1444 cod civil către cumpărători, respectiv apelanții din prezenta cauză.
Este adevărat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive dar implicit nu a reținut-o prin admiterea acțiunii în pretenții.
Pe de altă parte această excepție nu este întemeiată pentru considerentele de mai sus potrivit art.297 cod procedură civilă nepronunțarea nu poate constitui motiv de desființare cu trimitere spre rejudecare.
Nici celelalte susțineri ale apelantei nu au fost reținute:
Valoarea recoltei de a fost stabilită pe baza cantității de stabilită prin raportul de expertiză, procesele verbale din 09 și 18 iulie 2003 al executorului judecătoresc, autorizația nr.VN 035 00 pentru producerea semințelor și materialului săditor, factura fiscală nr.-, contractul și actul adițional nr.396/01.07.2003 încheiat între intimata-reclamantă și - M - Din toate aceste acte se reține că reclamanta contractase întreaga cantitate de cu prețul de 7300 lei/kg fără TVA fiind vorba de pentru sămânță autorizată să îl producă.
Nici împrejurarea că reclamanta ar fi fost despăgubită de către - nu a fost reținută, întrucât despăgubirea vizează raportul dintre asigurat și asigurator pe baza unui contract de asigurare, care nu poate înlătura răspunderea întemeiată pe lege respectiv cea care decurge din art.1444 cod civil și art.81 din HG nr.1172/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru că instanța a încălcat competența materială întrucât la data judecării fondului competența revenea Judecătoriei Focșani și nu a Judecătoriei Panciu pentru că la prima zi de înfățișare au invocat faptul că au domiciliile în comuna aferentă Judecătoriei Focșani. Motivarea instanței de apel cum că excepția a fost invocată tardiv la data de 09.06.2007 încalcă dispoz. art. 136 Cod procedură civilă și a art. 311 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea casată nu are nici o putere.
Pe fond critica recurenților vizează încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive și nici asupra cererii de chemare în garanție a numiților și persoanele care au fost puse in posesie și de la care recurenții au cumpărat terenul și nici nu a stabilit dacă părțile nu au convenit asupra cheltuielilor de producție.
S-a mai invocat că instanța a încălcat dreptul la apărare al pârâților pentru că a respins toate probele solicitate și a trecut la soluționarea pe fond a cauzei luând în considerare o expertiză extrajudiciară depusă de reclamantă.
Cu aceste probe doreau să dovedească faptul că reclamanta a convenit cu vânzătorii modul de recuperare a pagubei, în plata prețului a fost inclusă și valoarea culturii de, cumpărătorii fiind de bună credință sens în care au solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și chemarea în garanție a vânzătorilor.
Pe de altă partea pretențiile reclamantei nu au fost dovedite deoarece expertiza este o probă extrajudiciară și reclam. a fost și despăgubită de societatea de asigurare. AGRAS pentru cultura de înființată in anul 2002 și deci și-a recuperat cheltuielile.
Pentru aceste motive recurenții pârâți au solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Focșani, sau în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
Recursul de față nu poate fi primit.
Excepția inadmisibilității acțiunii în constatare nu mai avea obiect atâta vreme cât reclamanta și-a schimbat acțiunea in pretenții.
Excepția necompetenței teritoriale de asemenea a fost corect soluționată de către instanța reținând incidența dispoz. art.10 pct.8 Cod procedură civilă care prevede că in afara de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă in cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța in circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.
Pe de altă parte fiind o nulitate relativă trebuia invocată la prima zi de înfățișare în rejudecare.
Este corectă critica recurenților că în mod greșit Tribunalul a reținut in decizia atacată că prima zi de înfățișare era 03.09.2003. Atâta vreme cât sentința civilă nr.753/2003 a Judecătoriei Panciua fost casată pentru necompetență materială, în rejudecare pârâții erau în drept să invoce excepția necompetenței materiale până la prima zi de înfățișare, respectiv până la data de 03.05.2007. Însă aceștia au invocat la data de 07.06.2007- excepția necompetenței materiale determinată de faptul că aveau domiciliile în comuna de pe raza Judecătoriei Focșani.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive contrar criticilor recurenților și aceasta a fost soluționată corect reținându-se că pârâții au calitate procesuală deoarece lor li s-a imputat faptul recoltării grâului ce face obiectul cauzei de față.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție a vânzătorilor, Curtea constată că nici una dintre instanțe nu a fost sesizată cu o astfel de cerere de către pârâți.
In ceea ce privește dreptul la apărare este adevărat că la termenul din 03.05.2007 pârâții prin apărător au solicitat proba cu actele existente la dosar, martori și expertiză agricolă având ca obiective: identificarea și măsurarea terenului; dacă reclamanta a efectuat lucrări agricole în anul 2002 pe suprafața de teren în cauză; valoarea acestor lucrări până la recoltare; dacă c/val. acestora trebuie recuperată de la cei puși în posesie; dacă reclamanta a avut asigurate culturile și ce suprafață; dacă au fost calamitate culturile de de și procentul; c/val. actuală a recoltei de pe suprafața în litigiu.
Faptul că instanța a respins proba cu martori și expertiză nu constituie o încălcare a dreptului la apărare așa cum susțin recurenții pentru că potrivit art. 167 Cod procedură civilă dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii.
Or, în speță instanța le-a respins motivat de faptul că in cauză exista deja o expertiză agricolă, iar declarațiile martorilor erau neutile cauzei in raport de actele depuse.
Susținerea recurenților că expertiza din cauză este o probă extrajudiciară nu este reală pentru că această expertiză a fost efectuată în baza art. 239 Cod procedură civilă și încuviințată prin încheierea de ședință din 18.07.2003 în dosarul nr.1095/2003.
Faptul că au plătit vânzătorilor și recolta de așa cum corect a reținut și instanța de apel nu are relevanță în raport cu acțiunea reclamantei ci vizează raporturile cumpărătorilor cu vânzătorii.
Nu are relevanță nici faptul că reclamanta ar fi încasat sau nu despăgubiri dat fiind faptul că paguba la care au fost obligați pârâții a fost constatată în mod efectiv prin raportul de expertiză la care a fost prezent și recurentul și care nu a avut obiecțiuni și a constatat în cantitatea de recoltată de către aceștia in mod efectiv și nicidecum cantitate de ce a fost estimată a se obține.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Văzând și dispoz. art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulcivil declarat depârâții, cu domiciliul în comuna jud.V și, domiciliată în F, str.- de la nr.11, Bloc 11.7 jud.V împotriva deciziei civile nr.231/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei reclamante suma de 10.000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
Președinte, - | Judecător, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.AI-27.06.2008
Dact.MH-27.06.2008/2 ex.
Fond: jud.dr.
Apel: jud.-
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Luminița Șolea, Anica Ioan
