Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 355
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul Primarul Municipului C, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale împotriva deciziei civile nr.605 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.8800 din 29 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații intervenienți și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât Primarul Municipului C, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, și avocat care reprezintă pe intimații reclamanți, și pe intimații intervenienți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 2830 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul pârât, a depus ordinul de plată nr.1049/13.03.2009 și timbru judiciar pentru a face dovada achitării taxei de timbru.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele, pe care le-a dezvoltat în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat, pentru intimații reclamanți și intimații intervenienți, a susținut că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 16.01.2008 reclamanții, și au chemat în judecată Municipiul C prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul lor de proprietate indiviz in cote de 3/16 si 10/16 pentru si 3/16 pentru și asupra imobilului situat în- b compus din teren de 500 mp (din măsurători 700 mp) și o casă de cărămidă alcătuită din 3 camere, 2 holuri, baie, bucătărie și cămara, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat ca în anul 1956 autorul lor, a cumpărat prin act sub semnătura privată de la vânzătorul o suprafața de teren de 500 mp (din măsurători 700 mp) pe care a construit casa mai sus menționată, însă acest înscris a fost distrus ca urmare a unei inundații din anul 1970.
De la data cumpărării și până la momentul decesului din 1958, autorul reclamanților, împreună cu soția sa au stăpânit netulburați și sub nume de proprietar această suprafața de teren. După decesul autorului au rămas ca moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare și și, descendenți de gradul I-fii, acesta din urmă decedând la rândul său, rămânând ca moștenitori și.
a înstrăinat reclamantului si soției acestuia printr-un contract de întreținere cota sa de 10/16 din imobil.
Au mai arătat reclamanții că vânzătorul a decedat fără moștenitori.
În ședința publică din data de 13.03.2008 reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită a se constata dobândirea dreptului lor de proprietate asupra imobilului situat în- compus din teren si casa, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani (f 20).
La același termen numita a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate și dreptul său de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Tot o cerere de intervenție in interes propriu a formulat și numita în ședința publică din data de 10.04.2008, cerere prin care a solicitat de asemenea sa se constate dreptul sau de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În ședințele publice din 13.03.2008 și, respectiv 10.04.2008 instanța a admis în principiu cererile de intervenție amintite.
Prin sentința civilă nr.8800 din 29 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea precizată.
fost admisă cererea de intervenție formulată de.
A fost admisă cererea de intervenție formulată de.
S-a constatat că reclamanții și intervenientele au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului în suprafața de 652 mp situat în C,-(fost 34), cu vecinătățile: N- Serif, E-, S- Str. -, V- Primăria Municipiului C și asupra casei compuse din 3 dormitoare, 3 holuri, bucătărie, baie, cu aceleași vecinătăți, prin accesiune.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că, deși reclamanții și intervenientele posedă cu bună credință imobilul în litigiu de 50-55 de ani, posesia lor nefiind unită cu un just titlu care să îndeplinească cerințele legii, ei nu se pot prevala decât de eventuala incidență în cauză a uzucapiunii lungi de 30 ani, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile acesteia.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1854 civ. și art. 1837, 1847 și 1890.civ. pentru câștigarea de către reclamanți si interveniente a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin prescripția achizitiva de 30 de ani, reținându-se așadar în favoarea acestora joncțiunea posesiei lor cu posesia exercitata de autorul lor, conform art. 1860.civ. coroborat cu art. 30. fam.
S-a stabilit că suprafața acestui teren este cea determinată prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, cererea fiind precizata in acest sens, respectiv 652 mp situat in C,- (fost 34), cu vecinatatile: N-Serif, E-, S-str. -, v-primăria Municipiului
Totodată, față de dispozițiile art. 488 si 492 civ. instanța mai constatat și dobândirea de către reclamanți si interveniente a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale. Sub acest aspect instanța apreciat că un asemenea capăt de cerere nu este inadmisibil atâta timp cât reclamanții și intervenienții nu dețin un înscris constatator al dreptului lor de proprietate asupra construcțiilor existente în prezent pe teren, iar prezumția legală instituită de art. 492 din Codul Civil, deși operează de drept, nu poate constitui în sine un titlu de proprietate.
Uzucapiunea constatând dobândirea dreptului de proprietate în mod retroactiv, de la data intrării în posesia terenului, respectiv din anii 1950-1953, devin incidente cu privire la construcția ce face de asemenea obiectul prezentului litigiu regulile accesiunii, privită ca prelungire legala a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Municipiul C, reprezentat de către primar, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A fost invocată excepția de inadmisibilitate a acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active intervenientei, întrucât a cedat partea sa prin contract de întreținere către și soția acestuia,depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin pronunțarea unei hotărâri prin care se constată dreptul de proprietate asupra construcției, deoarece pentru aceasta era necesară eliberarea unei autorizații de construire, fiind un act de autoritate al administrației locale; s- invocat faptul că terenul face parte din domeniul privat al Municipiului C, conform listelor de inventariere.
Prin decizia civilă nr.605 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul. S-a respins și cererea intimaților reclamanți privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel a considerat neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a intervenientei - motivând că uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății printr-o posesie utilă exercitată în timpul fixat de lege - iar prima instanță a analizat întrunirea acestor condiții și a reținut exercitarea posesie de către reclamanți și intervenientă asupra imobilului.
Privitor la inadmisibilitatea acțiunii invocată de apelant, instanța a constatat că motivarea vizează aspecte ce țin de fondul cauzei - pe când prin definiție, inadmisibilitatea se referă la obiectul dedus judecății iar obiectul pricinii este admisibil și asupra căruia instanțele judecătorești se pot pronunța în virtutea competențelor generale conferite prin lege.
S-a reținut a fi nefondat și motivul privitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești - argumentându-se că prima instanță nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile art.492 civ. situației concrete rezultată din probe.
A mai argumentat instanța de apel că a condiționa aplicarea art.492 civ.de emiterea unei autorizații de construcție conform Legii 50/1991 ar însemna o nesocotire a dispozițiilor art.21 din Constituie privitoare la accesul oricărei persoane la justiție.
A concluzionat tribunalul pe baza acestor dispoziții că proprietarul terenului este și proprietarul construcțiilor pe care le-a edificat pe acest teren - conform art.489 civ. chiar dacă nu a avut autorizație de construcție - iar pentru constatarea dreptului este admisibilă acțiunea în constatare formulată în contradictoriu cu autoritatea publică locală, justificat tocmai de împrejurarea că imobilul aparține domeniului privat, inexistența contractului de construire și a autorizației neavând relevanță în planul raporturilor de natură civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, reiterând excepția lipsei calității procesual activă a intervenientei, întrucât și-a înstrăinat cota sa indiviză din imobil și inadmisibilitatea acțiunii, arătând că diferența de 152 mp. este ocupată de reclamanți în mod abuziv, nefigurând în evidențele Primăriei Mun. C, ca plătitori de impozite pentru această suprafață.
Pe fond a arătat că suprafața de 300 mp.teren din imobilul situat pe- figurează în domeniul privat al Municipiului C și a fost închiriată autorului intimaților - astfel că asupra acestui teren nu s-a putut exercita o posesie sub nume de proprietar - condiție prevăzută de art.1847 civ.
Privitor la construcție - recurentul a susținut că instanța și-a depășit atributele puterii judecătorești pronunțând o hotărâre prin care se constată dreptul de proprietate asupra construcției, deoarece pentru aceasta era necesară eliberarea unei autorizații de construcție - în condițiile Legii 50/1991 ca act de autoritate al administrației publice.
A mai argumentat că art.111 din Codul d e procedură civilă dă dreptul la acțiunea în constatarea existenței dreptului dar, având în vedere caracterul ilicit al obiectului, instanța nu putea constata existența dreptului asupra construcției.
A precizat că pentru intrarea în legalitate a acestor construcții trebuie urmată procedura prevăzută de Ordinul nr.1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991.
A mai susținut recurentul că potrivit art.1160 civ. revenea reclamanților sarcina de a dovedi îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru exercitarea dreptului la acțiune în justiție.
Recursul este nefondat.
Intervenienta are calitate procesual activă în acțiunea de față prin care se cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al prescripției achizitive, întrucât reclamanții s-au prevalat de joncțiunea posesiilor invocând exercitarea unei posesii utile inițial de către autorii lor (decedat) și intervenienta și în continuare de către reclamanți.
Așa cum corect s-a reținut de cele două instanța uzucapiunea constă în dobândirea dreptului de proprietate în mod retroactiv de la momentul de la care s-a început exercitarea posesiei care în speță se situează în perioada în care intervenienta și soțul acesteia aveau în stăpânire imobilul.
Intervenienta justifică interesul - exercitării cererii - și în virtutea obligației pe care o are de a garanta transmiterea cotei sale indivize asupra imobilului - transmiterea unui drept valabil.
Pe de altă parte, pârâtul nici nu justifică un interes în invocarea acestei excepții în lipsa unei vătămări directe cât timp, nefiind contestată calitatea procesuală activă, a reclamanților, dobândirea dreptului prin uzucapiune se poate obține doar prin admiterea acțiunii.
Corect a reținut instanța de apel că motivele formulate pentru susținerea inadmisibilității acțiunii - vizează aspecte de fond ale cauzei, iar nu aspecte proprii unei excepții.
Acțiunea în constatarea existenței unui drept (dobândit ca efect al prescripției achizitive) este admisibilă conform art.111 pr.civ. atâta timp cât nu este posibilă o acțiune în realizarea dreptului. Or, în speță, reclamanții având posesia și interesul de a obține un titlu în privința proprietății asupra imobilului - nu au decât calea unei acțiuni în constatare, în acest scop.
În privința dreptului asupra construcției, existența acestuia s-a constatat, avându-se în vedere dispozițiile legale (art.489-492 civ.) ce reglementează accesiunea imobiliară artificială - ca mod de dobândire a proprietății.
Pronunțarea instanțelor de judecată cu privire la existența dreptului asupra unei construcții edificată pe terenul proprietatea privată a reclamanților ca efect al accesiunii artificiale imobiliare nu constituie o depășire a atributelor puterii judecătorești.
Prin aceasta, instanța nu se substituie autorităților administrației publice locale pentru că instanța nu autorizează astfel edificarea de construcții, ci doar dă eficiență legii ca mod de dobândire a proprietății.
Autoritățile publice locale, cărora Legea 50/1991 le conferă atribuții în constatarea și sancționarea contravențiilor - aveau posibilitatea, ca odată cu constatarea contravențiilor, să ia măsurile ce se impuneau,inclusiv de desființare a construcțiilor executate fără autorizație, dar cu privire la construcțiile din speță, nu s-a făcut dovada constatării săvârșirii unei contravenții ori luării unei măsuri de desființare, deși construcția s-a edificat în urmă cu 60 ani.
Cât privește suprafața terenului, aceasta s-a determinat prin măsurătorile efectuate de către expert și nu include suprafața de 300 mp. închiriată -aparținând pârâtului - astfel că nu se poate reține o greșită aplicare a dispozițiilor art.1847 civ.
Față de toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de casare ori de modificare a deciziei, urmând ca în baza art.312c.pr.civ. să se respingă, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Primarul Municipiului C, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale împotriva deciziei civile nr.605 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.8800 din 29 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații intervenienți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2009.
Președinte, Pentru Judecător Judecător,
- - - - - -
în concediu de odihnă,
Președinte instanță
25.03.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
