Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 367
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 525 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 8177 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 12480/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, intimații pârâți, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul intervenient, reprezentat de avocat, intimata reclamantă reprezentată de avocat și intimatul reclamant G reprezentat de avocat, lipsind intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă depune la dosar un set de planșe fotografice, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul intervenient, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant G, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURT E
Asupra recursului civil de față:
La data de 01.06.2005, reclamanții G și au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului C - Primăria Mun.C, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 92 mp. situat în C,-.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin contractul de donație autentificat sub nr.1070/17.02.1972, - a donat fiicei sale, reclamanta, un imobil compus din casă și teren, situat în C,- (fostă,nr.11), iar prin contractul de donație autentificat sub nr.1072/17.02.1972, - a donat fiului său, pârâtul, restul de imobil de la adresa menționată.
Au mai arătat că, ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3608/25.10.2002 de către BNP G, pârâtul a vândut partea sa de imobil - compusă din teren în suprafață indiviză de 120 mp. și construcții - reclamantului G și că, potrivit actelor de donație și contractului de vânzare-cumpărare amintite, reclamanții au rămas în indiviziune asupra terenului în suprafață totală de 420 mp. teren care, în fapt, are o suprafață totală de 512 mp.
Au conchis că, de la data dobândirii de către -, în anul 1942, imobilul a fost stăpânit în același perimetru, fără a se fi modificat laturile și fără a fi tulburați în posesie de nici o persoană, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la constatarea dreptului lor de proprietate asupra acestei diferențe de teren de 92 mp.
La termenul din 30.09.2005, reclamanții au depus o precizare la acțiunea introductivă, dezvoltând motivele de fapt ale acțiunii și arătând, în plus, că posesia reclamantului Gaî nceput în anul 2002 și, prin joncțiune cu posesia vânzătorului dru, îndeplinește condițiile uzucapiunii prevăzute de art.1860 civil.
Reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a C(vecin la nord), a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (vecin la sud și est) și a numitului (fost proprietar al terenului în litigiu), cu precizarea că proprietar al terenului drum public este Consiliul Local al Mun.
La același termen, din oficiu, s-a pus în discuție excepția lipsei de calitate procesuală pasivă în cauză a Consiliului Local al Municipiului C, excepție unită cu fondul în baza art.137, alin.2 pr.civ.
La termenul din 04.11.2005, reprezentanta parchetului a invocat lipsa de legitimare procesuală în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, excepție unită cu fondul cauzei.
La termenul din 03.03.2006, intervenientul - a formulat cerere de intervenție voluntară - cerere încuviințată în principiu la același termen, în baza art.552, pr.civ. solicitând respingerea acțiunii în constatare formulată de către reclamanți, cu motivarea că este proprietarul imobilului din-, redobândit prin sentința civilă nr.326/05.09.2002, a Tribunalului Dolj, în baza Legii 10/2001, cu precizarea că acest imobil este deținut de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
La termenul din 31.03.2005, reclamanții au depus întâmpinare la cererea de intervenție voluntară principală, solicitând respingerea acesteia cu motivarea că există identitate între imobilul proprietatea reclamanților - situat la nr.11 - și proprietatea intervenientului -situată la nr.13 -, așa cum rezultă din hotărârea depusă în susținerea cererii de intervenție.
Prin sentința civilă nr.8177/20.10.2006, Judecătoria Craiovaa admis acțiunea formulată de reclamanți, a respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenient, constatându-se dreptul de proprietate al reclamanților asupra diferenței de teren în suprafață de 92 mp. situată în C,-.
S-a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții și G, împreună cu autorii lor - și, au stăpânit întregul teren, situat în C,-, în mod continuu, netulburat, public și sub nume de proprietar, începând cu anul 1942, când autoarea - l-a dobândit în baza actului transcris la nr.3038/1942 și a ordonanței de adjudecare nr.2990/1942,
S-a mai reținut că în urmă cu câțiva ani Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiovaa refăcut gardul ce desparte proprietatea reclamanților de imobilul aflat în administrarea acestei instituții pe același amplasament, reperele naturale și cele construite rămânând neschimbate.
Instanța de fond a concluzionat cu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1847 civil, privind posesia utilă ca fundament al prescripției achizitive, precum și cele prev. de art.1860 civil, privind joncțiunea posesiilor, în ceea ce privește posesia reclamantului G și a vânzătorului.
Instanța de fond a apreciat ca nefondată cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenientul, întrucât din decizia civilă nr.195/11.11.2002 a Curții de Apel Craiovaa rezultat fără dubiu că nu există identitate între terenul indicat în acțiunea introductivă și terenul menționat în cererea de intervenție - teren vecin la Sud și cu reclamanții și aflat în administrarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât din probele administrate în cauză, a rezultat fără dubiu că parchetul nu are calitatea de proprietar de drept, ci de administrator al imobilului situat la nr.13.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanta și intervenientul .
În motivele sale de apel, reclamanta a susținut că suprafața de 92 mp. asupra căreia s-a pronunțat instanța este proprietatea sa exclusivă, întrucât numai cu privire la această reclamantă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1847 civil, respectiv posesia continuă, netulburată și sub nume proprietar din anul 1942.
Apelanta-reclamantă a mai susținut că Gad obândit prin actul de vânzare-cumpărare, în anul 2002, două camere, baie și bucătărie și terenul pe care se află acestea, în suprafață de 120 mp. din care neconstruit sunt cca.12 mp. și că în privința acestuia nu poate opera joncțiunea posesiei vânzătorului, întrucât această instituție juridică funcționează numai în cazul succesiunilor, când posesia este preluată de moștenitor de la autorul considerat proprietar.
Apelantul-intervenient a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță, susținând că aceasta nu a achiziționat în mod corect posesia pretinsă de reclamant, în sensul că nu a apreciat în mod corespunzător buna-credință și mai ales cerința exercitării sub nume de proprietar, în situația în care din probele administrate în fața primei instanțe nu se poate stabili cu certitudine amplasarea terenului de 92 mp. și în raport de amplasare, cine, cum și în ce condiții a exercitat posesia.
Apelantul-intervenient a mai arătat că suprafața în litigiu de 92 mp. aparține intervenientului, fiind inclusă în suprafață de 2803 mp. la care se face referire în decizia civilă nr.195/2002 a Curții de Apel Craiova.
În dovedirea motivelor de apel, a fost încuviințată, în temeiul art.292 pr.civ. efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie având ca obiective identificarea suprafeței de teren în litigiu prin verificarea titlurilor de proprietate și documentului cadastral existent la fila 8 din dosarul de fon
Prin decizia civilă nr. 525/2007 Tribunalul Dolja respins apelurile declarate de apelanta reclamantă domiciliată în C,- și apelantul intervenient domiciliat în B, nr.220 - 224,. 7..B,.42, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 8177/20-10-2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 12480/2005 în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în C,-, și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-PRIMĂRIA MINICIPIULUI C, L C, domiciliat în C,-.
A obligat apelanții să plătească intimatului G, suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanții au făcut dovada că au folosit cu bună credință și netulburați terenul din litigiu, așa încât au dobândit prin uzucapiune respectiva parcelă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs intervenientul solicitând casarea lor ca nelegale cu trimiterea pentru o nouă judecare.
Recurentul a motivat arătând că este proprietarul terenului folosit de3 reclamanți și că acest teren i-a fost expropriat abuziv. Ulterior a redobândit întregul teren, dar că o parte din acesta era deja ocupat de reclamanți în mod abuziv. A intervenit în proces pentru a-și apăra dreptul, dar cererea sa de intervenție a fost în mod nelegal respinsă.
Recursul este fondat.
Instanțele judecând cererea de uzucapiune formulată de reclamanți aveau obligația ca în primul rând să determine cine era proprietarul terenului posedat de reclamanți.
Or, din actele prezentate de către intervenient în cursul judecării cauzei, rezultă că acestuia i s-a restituit imobilul situat în vecinătatea imobilului reclamanților reținându-se că intervenientul a fost deposedat abuziv de către Statul Român și că în toată această perioadă a rămas din punct de vedere legal proprietarul întregului imobil casă și teren.
În această situație trebuie determinat cu precizie dacă terenul ocupat de reclamanți nu cumva este o parte din terenul de care a fost deposedat abuziv intervenientul.
Ca urmare, cererea de intervenție a acestuia este deplin justificată, intervenientul fiind de altfel singurul care poate justifica calitatea procesuală pasivă, iar prezența lui în cauză este obligatorie, astfel că nici Statul Român și nici Consiliul Local nefiind proprietari nu pot fi chemați ca părți, ei neputând pretinde un drept legal de proprietate.
Singurul care poate pretinde calitate procesuală pasivă ar fi intervenientul recurent. În lipsa acestuia acțiunea reclamanților nu are nici o valoare și nici o finalitate, dat fiind că uzucapiunea poate să opereze numai împotriva adevăratului proprietar, așa încât instanțele trebuiau să determine fără echivoc cine este proprietarul parcelei și numai în raport de aceasta să analizeze efectele posesiei reclamanților.
Se impune așadar casarea hotărârilor atacate, trimiterea cauzei pentru rejudecarea la Judecătoria Craiova, citarea și introducerea în cauză a intervenientului și stabilirea clară și neechivocă dacă terenul posedat de reclamanți a aparținut sau nu acestuia și în ce condiții a ajuns să fie posedat de reclamanți.
Abia în aceste condiții și în contradictoriu cu intervenientul pârât să se poată analiza condițiile de admisibilitate ale uzucapiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 525 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 8177 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 12480/2005, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, intimații pârâți, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA
Casează ambele hotărâri și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
4 ex/23.04.2009
Tehn.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
