Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 10.03.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.392
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.436/29.11.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL A REPREZENTAT PRIN PRIMAR, SC SA, și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar, la data de 16.04.2008, prin registratura instanței concluziile scrise formulate de către reclamanta recurentă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.04.2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2866/02.04.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.6783/2006 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Municipiul A prin Primar, SC SA și și.
În consecință, instanța a constatat că imobilul situat în A,-/8 înscris în CF 1604, top 1/1.1.3/51/2 a fost preluat fără titlu de Statul Român, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2213/1997 încheiat de pârâții SC SA și și; a obligat pârâții la predarea în natură a imobilului către reclamantă.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA și au fost respinse excepțiile lipsei de interes a reclamantei și, respectiv, a prescripției dreptului la acțiune.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta a solicitat să se constate preluarea fără titlu de către Statul Român a imobilului situat în A,-/8, înscris în CF 1604, top 1/c/1.1.3/51/2; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2213/1997 încheiat de pârâții SC SA și,; să fie obligați pârâții la predarea în natură a imobilului reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a invocat, în esență, nevalabilitatea preluării de către stat a imobilului al cărei proprietar a fost reclamanta și încălcarea dispozițiilor Legii 112/1995 la încheierea contractului prin care dreptul de proprietate a fost transmis pârâților și.
Din probele administrate instanța a reținut că imobilul în litigiu ce a constituit proprietatea reclamantei a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului 223/1974 - fără plată - și, ulterior, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2213/1197 a fost cumpărat de pârâții persoane fizice.
Pronunțându-se asupra excepțiilor invocate prima instanță a respins susținerile vizând prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtul Municipiul A prin Primar, având în vedere că în cauză au fost invocate dispozițiile art.480 civ. nefiind incidente dispozițiile art.46 al.5 din Legea 10/2001.
La fel, a fost respinsă excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea prezentei acțiuni invocată de pârâții persoane fizice, câtă vreme reclamanta a atacat dispoziția prin care Primarul Municipiului A s-a pronunțat asupra notificării reclamantei.
În fine, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC Aaf ost admisă, dată fiind rezilierea contractului de concesiune încheiat între Consiliul Local al Municipiului A și SC SA
Cu privire la fondul pricinii, instanța a reținut că preluarea imobilului în baza Decretului 223/1974, fără plata vreunei despăgubiri contravenea atât Constituției din anul 1965 cât și dispozițiilor art.480, 481.civ.; cum imobilul a fost preluat fără titlu valabil, reclamanta nu și-a pierdut niciodată calitatea de proprietar al imobilului.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare instanța l-a considerat a fi nul pentru cauză ilicită față de nevalabilitatea titlului statului, imobilul neintrând sub incidența dispozițiilor Legii 112/1995.
Totodată, a mai reținut instanța, din probele testimoniale administrate, a rezultat reaua credință a pârâților la încheierea contractului, ei preluând imobilul de la copiii reclamantei rămași în România cărora nu le-au permis să rămână în imobilul proprietate a mamei lor până la momentul când urmau să plece în Germania, fiind nevoiți să găsească găzduire la unul dintre martorii audiați.
Împotriva sentinței au declarat apeluri pârâții Municipiul A prin Primar și și.
Prin decizia civilă nr.436/A/29.11.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.- apelurile au fost admise, iar sentința schimbată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere că imobilul a fost preluat de stat în baza unui titlu valabil, dispozițiile Decretului 223/1974 fiind respectate; a mai reținut că pârâții au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare; mai mult, cererea reclamantei în constatarea nulității absolute a contractului este prescrisă față de dispozițiile art.45 al.5 din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâți.
În motivare a invocat greșita reținere a valabilității titlului statului, câtă vreme imobilul a fost preluat fără plata vreunei despăgubiri, iar Decretul 223/1974 venea în contradicție cu Constituția din 1965 și cu prevederile art.480, 481.civ.
A mai invocat faptul că, fiind preluat fără titlu valabil, imobilul nu putea fi înstrăinat în baza Legii 112/1995, contractul fiind nul pentru cauză ilicită.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în condițiile art.308 al.2 pr.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și urm. pr.civ. și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Imobilul în litigiu, proprietatea reclamantei a trecut în proprietatea Statului fără plată în baza Decretului 223/1974, conform Deciziei nr.311/10.05.1989 a fostului Consiliu Popular al Județului A (filele 7-9 dosar fond); acest aspect nu a fost contestat în cauză.
Din interpretarea dispozițiilor art.6 din Legea 213/1998 valabilitatea titlului statului presupune constituirea acestuia în concordanță cu prevederile Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării de către stat.
Or, după cum în mod corect a reținut prima instanță, la data emiterii dispoziției de preluare (10.05.2989) erau în vigoare atât dispozițiile art.36 din Constituția României din 1965, dispoziții care ocroteau dreptul de proprietate asupra casei de locuit, cât și dispozițiile art.481 din Codul civil care statuează că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Mai mult, dispozițiile art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (la care România era și atunci parte) interzic lipsirea în mod arbitrar de proprietate a oricărei persoane.
În consecință, imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român, contrar celor reținute de instanța de apel.
A mai reținut tribunalul prescripția dreptului de a cere a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, reținând incidența dispozițiilor art.45 al.ultim din Legea 10/2001 republicată.
Aceste dispoziții nu pot fi reținute ca fiind aplicabile, câtă vreme în mod explicit reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480 civ. formulând o cerere în revendicare de drept comun, imprescriptibilă extinctiv.
În continuare, se va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art.1 al.1, 2, 4 din HG 20/1996 republicată (hotărâre prin care s-au adoptat Normele metodologice privind aplicarea Legii 112/1995) doar imobilele preluate cu titlu valabil pot fi înstrăinate către chiriași în baza art.9 din lege și că aceste dispoziții erau în vigoare la data încheierii contractului a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constatată (02.09.1997 - fila 4 dosar fond), astfel că în mod corect a reținut prima instanță incidența dispozițiilor art.948 pct.4, 966, 968.civ. referitoare la cauza ilicită a susmenționatului contract.
Pe de altă parte, lipsirea reclamantei de bunul său inclusiv după ce s-a reținut nevalabilitatea titlului statului-vânzător ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art.1 din protocolul 1 la CEDO, convenție la care România este parte și de a cărei respectare este ținută de dispozițiile art.20 din Constituția României.
În fine, faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare statul era înscris ca proprietar asupra imobilului nu face ca prezumția de bună credință instituită de dispozițiile art.1899 al.2 civ. să opereze în favoarea cumpărătorilor câtă vreme prima instanță a reținut că aceștia din urmă au avut cunoștință despre modalitatea în care proprietara a fost deposedată de bunul său încă de la data preluării imobilului de către stat.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1, 2, 3.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. instanța va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.436/A/29.11.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.- pe care o va modifica în sensul că va respinge apelurile declarate de pârâții Municipiul A prin Primar și și împotriva sentinței civile nr.2866/02.04.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.6783/2006.
În baza art.274 pr.civ. va obliga pârâții apelanți la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.436/A/29.11.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelurile declarate de pârâții MUNICIPIUL A prin PRIMAR și și împotriva sentinței civile nr.2866/02.04.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.6783/2006.
Obligă pârâții apelanți la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.FȘ/05.05.2008
Tehnored.MM/2 ex/14.05.2008
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.a
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
