Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 10.03.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.393
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.435/A din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate și, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 15.04.2008 concluziile scrise formulate de pârâta recurentă.
dezbaterilor și concluziile scrise au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.04.2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.435/A din 28 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâta împotriva Sentinței civile nr.3423/23.04.2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.6800/2006.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pe pârâta să plătească reclamantului suma de 150.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada concubinajului părțile au trăit și s-au gospodărit împreună, pârâta dovedind obținerea unor venituri modice (3.000 lei lunar până în 1990 și 5.000 lei lunar în perioada 1990-1991), prin comparație cu reclamantul care a obținut venituri apreciabile din comercializarea de autoturisme second-hand, din buletinele de schimb valutar depuse la dosar rezultând că a efectuat, în acea perioadă, schimburi valutare, ce totalizează suma de 46.945 DM.
Prima instanță, a înlăturat susținerile pârâtei privind contribuția sa exclusivă la achiziționarea apartamentului, prin economiile depuse pe două carnete CEC, pe baza declarației martorei HG, în fața căreia pârâta a recunoscut că banii au fost câștigați de reclamant din comerțul cu autoturisme.
De asemenea, prima instanță nu a reținut nici apărarea pârâtei privind achiziționarea morii pe baza unui împrumut acordat de martora, apreciind că simpla declarație a acestei martore nu este verosimilă în condițiile în care nu a fost încheiat un contract de împrumut iar martora o cunoștea pe pârâtă doar de doi ani, în temeiul relațiilor de afaceri.
În concluzie, prima instanță a apreciat că susținerile reclamantului, privind contribuția sa cu cel puțin J din prețul de achiziție a imobilelor, sunt adevărate, astfel încât acesta a suferit o însărăcire căreia îi corespunde îmbogățirea pârâtei, fără ca pentru acest dezechilibru să existe vreun temei, considerent pentru care a fost admisă acțiunea reclamantului.
În calea de atac a apelului, pârâta a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cerând și introducerea în cauză a moștenitoarelor și, în calitate de fiice ale defunctului.
Pârâta apelantă a criticat hotărârea primei instanțe pentru aceea că în mod greșit a reținut că părțile au conviețuit înainte de 1989, că reclamantul a avut o contribuție de 50% la cumpărarea apartamentului înscris în CF 39525 A și că din banii rezultați din schimburile valutare a fost achitat, întrucât avansul la apartament s-a achitat înainte de 1989 iar instanța nu a ținut cont că sumele necesare au provenit din retragerea de pe două librete CEC, unul al său și unul al mamei sale.
De asemenea, pârâta apelantă a susținut că moara a fost cumpărată în rate, cu bani împrumutați și restituiți în anul 2001, fapt dovedit prin declarația unui martor, precizând că nu se poate reține, pe baza declarației martorului, primirea de către reclamant a sumei de 65.000 DM în urma unui partaj cu fosta sa soție, partaj ce a fost infirmat de acest martor.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că reclamantul a contribuit cu un procent de 50% din prețul de achiziție al apartamentului și al morii, părțile conviețuind împreună încă înainte de 1989 și gospodărindu-se împreună, atunci când reclamantul se afla în țară, iar după 1989 reclamantul s-a mutat la pârâtă.
Că, faptul că părțile s-au gospodărit împreună rezultă din cererea reconvențională în care pârâta recunoaște această împrejurare, pe care a încercat să o folosească pentru a obține dintr-un imobil cumpărat de reclamant.
Tribunalul a mai avut în vedere că în mod corect a fost înlăturată declarația martorei de către prima instanță, pârâta încercând să determine instanța ca în această privință să facă aplicarea art.5 din Decretul nr.32/1954.
Totodată, instanța de apel a reținut că din însăși motivarea apelului rezultă recunoașterea concubinajului și dobândirea bunurilor pe durata acestuia, precizând că în privința veniturilor părților instanța a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate în cauză, instanța neluând în considerare suma de 65.000 DM, despre care pârâta a susținut că a fost avută în vedere în motivele de apel.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului și, reapreciind probele administrate, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recurenta și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. arătând că hotărârile atacate sunt vădit netemeinice și nelegale, deoarece în mod greșit s-a reținut achiziționarea cu fostul său concubin a celor două imobile.
Astfel, în privința apartamentului din A, nr.122, recurenta a susținut că l-a dobândit prin act sub semnătură privată, în anul 1989, când a plătit avansul, înainte de începerea relațiilor de concubinaj, așa cum a declarat martora, iar diferența de preț a fost plătită din sumele retrase de pe două librete CEC ale mamei sale, cu patru zile înainte de semnarea contractului autentificat sub nr.16606/06.08.1990.
În privința morii, pârâta recurentă a învederat că a fost dobândită de ea prin hotărâre judecătorească și prețul pe care ea l-a plătit, în sumă de 177.000.000 lei, a fost împrumutat și l-a restituit din suma de 180.000.000 lei, obținută din vânzarea casei din A,-, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2633/30 iulie 2001.
Prin concluziile scrise depuse, reclamantele intimate -Monia și au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că instanțele au reținut corect, pe baza probelor administrate, notorietatea concubinajului și contribuția tatălui lor la achiziționarea celor două bunuri.
În urma examinării deciziei atacate, în raport cu motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. Curtea apreciază că recursul declarat de pârâtă este neîntemeiat, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Din modul de redactare s recursului, Curtea reține, în primul rând, că pârâta recurentă invocă aprecierea eronată a probelor, caz de modificare a hotărârii prevăzut de art.304 pct.11 pr.civ. și care a fost abrogat prin OUG nr.138/2000.
În al doilea rând, aprecierea eronată a probelor, invocată de recurentă, sub aspectul contribuției părților la dobândirea celor două bunuri, din perspectiva cazului prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. vizând pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal, nu poate fi primită, întrucât contribuția de 50% a reclamantului a fost dovedită prin interpretarea coroborată a cererii reconvenționale din dosarul nr.2242/20047 (fila 10), a motivelor de apel din dosarul nr.1361/A/2005 (fila 40), a declarațiilor martorilor Mini, și G, a interogatoriului pârâtei, precum și a buletinelor de schimb valutar (10-12, 41-70, 76, 77, 160, 161, 196-199 dosar nr.6800/2006).
Astfel, din declarațiile martorilor și interogatoriul pârâtei reiese că părțile au conviețuit și s-au gospodărit împreună, precum și contribuția lor comună la dobândirea celor două bunuri.
În acest sens este semnificativă denumirea societății comerciale "Moara ", precum și declarația martorei HG, în fața căreia pârâta a recunoscut că banii cu care fost cumpărat apartamentul au fost câștigați de reclamant din comerțul cu autoturisme, iar din buletinele de schimb valutar rezultă că în perioada care interesează, reclamantul a efectuat schimburi valutare în sumă de 46.945 DM, astfel încât în mod justificat ambele instanțe au înlăturat depozițiile martorilor și - privind contribuția exclusivă a pârâtei la dobândirea imobilelor.
De asemenea este de observat că, în lipsa unui contract de împrumut în formă scrisă, în mod corect au fost înlăturate susținerile martorei privind împrumutarea pârâtei cu suma de 180.000.000 lei (ROL) pentru cumpărarea morii.
Pe de altă parte, în dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că prețul plătit pentru apartament și moară reprezintă contribuția exclusivă a pârâtei la dobândirea celor două bunuri, respectiv că prețul a fost plătit de către aceasta din sumele retrase de pe cele două librete CEC și din suma primită din vânzarea casei sale.
În virtutea acestor considerente Curtea apreciază că decizia recurată cuprinde suficiente motive pertinente și concludente, instanța a interpretat corect actul juridic dedus judecății și hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incidente în speță cazurile de modificare prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.435/A din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.OG/22.04.2008
Tehnored.MM/2 ex/29.04.2008
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud., a
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
