Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.404/2008-
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor civile formulate de recurenta reclamantă prin -, domiciliată în O,-,. 4, județul B și, domiciliat în O,-, - 25,. 19, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în O, B-dul - cel M, - 42,. 8, județul și și, ambii cu domiciliul în O,-, -. 2,. 10, județul B, împotriva deciziei civile nr. 513/A din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6938 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 7115/2005, având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că,fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 13 februarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 20 februarie 2008, 27 februarie 2008, 5 martie 2008 și respectiv 12 martie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6938/02.11.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost admisă în parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Ias prin Ias, împotriva pârâților, Ias, și și în consecință:
S-a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare -cumpărare autentificat cu nr. 1220/ 17.05.2005 de BNP, respectiv cu privire la cota de parte din imobilul situat în O,-, reprezentând în natură casă și teren înscris în CF 1457 cu nr. 665/ 116.
A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1244/ 20.05.2005 de BNP și capătul de cerere formulat în subsidiar privind anularea celor două contracte.
A fost respins capătul de cerere privind rectificarea înscrisurilor din CF și revenirea la situația anterioară de CF și au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 186.30 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit situației rezultată din CF 1457 nr. top 665/116 în natură casă și teren de 465 mp, dreptul de proprietate asupra casei și a terenului a fost înscris sub B 2, 4 în favoarea lui Ias decedat la data de 13.09.1997, soțul reclamantei și tatăl pârâtului Ias.
Prin sentința civilă 2498/ 19.04.2005, urmare a procesului purtat între reclamantă și fiul său s-a stabilit că imobilul reprezentând în natură casă de locuit reprezintă bun comun dobândit în cote egale de Ias și Ias depunându-se rectificarea înscrierii de sub B 2 din CF 1457 în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra casei cu titlu de bun comun în favoarea lui Ias și Ias, dispunându-se și eliberarea ordinului Prefectului pentru terenul în suprafață de 465 mp în favoarea acelorași titulari stabilindu-se și moștenitorii rămași în urma defunctului Ias precum și cotele de moștenire ce le revin acestora din moștenirea defunctului respectiv de cota de 1/ 2 parte din imobilul în litigiu.
Cu toată că există această hotărâre reclamanta și fiul său au înțeles să apeleze la notar pentru predarea succesiunii după defunctul Ias astfel că prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 35/ 17.05.2005 - la certificatul de moștenitor nr. 4/ 18.01.1999 eliberat de BNP.
Acest certificat s-a întabulat în CF 1457 sub B 7 - 8 înscriiu-se dreptul de proprietate al reclamantului de 1/ 4 parte și al pârâtului Ias de 3/ 4 părți.
La data întocmirii certificatului de moștenitor suplimentar, la același notar, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1220/ 17.05.2005 de BNP, reclamanta și pârâtul Ias a vândut pârâtului întregul drept de proprietate ce-l avea asupra imobilului înscris în CF 1457 cu nr. top 665/ 116 contând din casa de locuit și terenul aferent de 465 mp, prețul vânzării fiind de 65.000 Euro sumă în legătură cu care s-a consemnat că a fost primită de vânzători de la cumpărători, înstrăinarea fiind intabulată în CF sub B9 -10.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1244/ 20.05.2005 a BNP - pârâții și au vândut, la rândul lot imobilul cumpărătorului pentru suma de 66.000 euro sumă în legătură cu care s-a consemnat că a fost primită de vânzător de la cumpărător, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF 1457 sub B 11-12.
Reclamanta a invocat în susținerea cererii faptului că nu a știut ce semnează și că nu a primit nici un în schimbul imobilului.
La dosar s-au depus copii ale unor contracte de împrumut și garanție imobiliară încheiate între pârâtul Ias în calitate de debitor și numitul în calitate de creditor precum și declarația dată de BNP și autentificată cu nr. 603/ 017.03.2005 în cuprinsul căreia pârâtul Ias face referire la înțelegerea avută cu mama sa în ceea ce privește aceste contracte de împrumut respectiv garanție imobiliară. Din procesul-verbal întocmit în dosarul execuțional nr.124/2005 al BEJ, rezultă că în calitate de creditor a fost de acorda ca debitorul Ias să vândă imobilul, debitul fiind în sumă de 72.515 EURO și 116.000.000 lei ROL din care s-au recuperat 65.000 EURO, procesul verbal fiind semnat de creditor, debitorul Ias și de.
S- mai reținut că reclamanta a formulat plângere penală împotriva lui, și, prin rezoluția dată în dosarul 6275/P/2005, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, reținându-se că faptele nu există astfel că, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că, pârâtul ar fi indus-o în eroare pe reclamantă prin aceea că nu ar fi cunoscut conținutul contractului pe care l-a semnat.
De asemenea, s-a mai reținut că deși reclamanta a invocat faptul că nu a primit nici un din preț, din probele de la dosar reiese că acest preț a fost plătit, dar în contul datoriei avută de pârâtul Ias, care este și unul dintre vânzători.
În același timp a fost avut în vedere însă și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.2074/IV/237/29.06.2006, potrivit căruia discernământul reclamantei în momentul examinării, respectiv în perioada semnării contractului este absent astfel că, deși la încheierea contractului s-au respectat formele legale, absența discernământului reclamantei atrage nulitatea absolută a acestui contract în ceea ce o privește conform art.948 Cod civil.
Instanța reținut că nulitatea absolută privește nu întregul contract ci doar pe reclamantă și cota sa de proprietate transmisă astfel cum figurează înscrisă în, avându-se în vedere și dispozițiile art.28 din Legea nr. 7/1996.
Pentru aceleași considerente a fost apreciată ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, calitatea sa procesuală limitându-se doar la cota de proprietate.
În ceea ce privește ce de-al doilea contract de vânzare- cumpărare, instanța a apreciat că în cauză operează excepția de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial fiind vorba de un subdobînditor de bună-credință și cu titlu oneros al imobilului din această cauză considerând că nu sunt temeiuri nici pentru rectificarea înscrierilor din și implicit nici pentru restabilirea situației anterioare de, admițându-se acțiunea doar în parte.
Reținându-se culpa procesuală a pârâților, în temeiul art.274 Cod procedură civilă raportat la art.276 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 186,30 RON.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta apelantă Ias prin.
Prin Decizia civilă nr. 513/A din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta Ias, prin Ias, în contradictoriu cu intimații și -, Ias și -, împotriva sentinței civile nr.6938/2.11.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Partea apelantă a fost obligată să plătească părții intimate și -, suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele aspecte:
Sub aspectul primului motiv de apel, respectiv constatarea nulității absolute a contractului pentru lipsa cauzei, respectiv pentru neplata prețului de către cumpărător, în mod corect a reținut prima instanță că prețul a fost plătit însă în contul datoriei avută de pârâtul Ias care este unul dintre vânzători, aspect ce rezultă din procesul verbal întocmit, în dosarul execuțional nr.124/2005 al BEJ - coroborat cu cuprinsul declarației dată de pârâtul Ias la data de 07.03.2005.
Astfel, nu poate fi reținută ca întemeiată critica formulată de apelantă în sensul că nu s-a plătit prețul imobilului, iar modalitatea în care s-a distribuit acest preț nu atrage sancțiunea nulității nefiind dovedită vreo culpă sau reaua credință a cumpărătorului.
În mod corect a apreciat prima instanță că, raportat la probele administrate în cauză, respectiv expertiza medico legală psihiatrică potrivit căreia reclamanta nu a avut discernământul la data încheierii contractului cu pârâții, actul de înstrăinare este lovit de nulitatea absolută potrivit dispozițiilor art.948 Cod civil, însă doar în ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamantei, în condițiile în care celălalt vânzător nu a contestat contractul încheiat.
Privitor la cota de proprietate a vânzătorilor, s-a apreciat că în mod corect au fost avute în vedere înscrierile efectuate în cartea funciară, inserări opozabile terților conform art.28 din Legea nr. 7/1996, în condițiile în care, deși reclamanta a invocat erori cu privire la aceste înscrieri, nefiind solicitată rectificarea situației de carte funciară pe cale separată sau în prezenta cauză.
În ce privește cel de al doilea contract de vânzare-cumpărare, aspectele invocate de apelantă în sensul că, cumpărătorii subsecvenți au fost împreună cu primul cumpărător să vadă imobilul și că au încheiat contractul doar la trei zile de la încheierea primului contract, s-a apreciat că nu dovedesc reaua-credință a cumpărătorilor subsecvenți. Astfel, nu s-a făcut dovada că acești cumpărători au avut cunoștință la momentul încheierii actului de existența vreunui motiv de nulitate absolută al contractului de vânzare-cumpărare anterior, cu atât mai mult cu cât au existat și anunțuri în presă privind intenția de vânzare a imobilului, anterioare primului contract de vânzare-cumpărare.
În ce privește ultima critică adusă de apelantă privind restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea contravalorii imobilului raportat la cota de proprietate, tribunalul a reținut că această cerere nu a fost formulată în primă instanță, fiind o cerere nouă formulată direct în apel și inadmisibilă conform dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă.
Astfel, prin cererea introductivă, respectiv concluziile scrise depuse în primă instanță, reclamanta a solicitat rectificarea înscrisurilor de carte funciară și restabilirea situației anterioare de carte funciară, nefiind formulată o cerere în restabilirea situației anterioare cu privire la prestațiile părților, cerere care poate fi însă formulată pe cale separată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondat apelul, menținând în totalitate sentința apelată, ca legală și temeinică.
Sub aspectul cererilor formulate de intimatul Ias, respectiv anularea celor două contracte și oprirea lucrărilor de demolare, s-a apreciat că aceste cereri nu pot forma obiectul analizei în apel conform dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, întrucât acest intimat nu a sesizat instanța de fond cu o astfel de cere și nici nu a formulat apel împotriva sentinței pronunțată de prima instanță.
Întrucât apelanta a fost în culpă procesuală, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, aceasta a fost obligată să le plătească intimaților și, suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Ias prin și Ias.
Prin recursul formulat recurenta Ias solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat și motivat.
Recurenta critică hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând faptul că a solicitat constatarea nulității absolute pentru lipsa cauzei, nefiindu-i remisă nici o sumă de bani cu titlu de preț, iar argumentația instanței conform căreia prețul în acest caz s-a achitat în mod indirect în contul datoriei lui Ias, nu este fundamentată, recurenta neavând nici o culpă privind manoperele acestui pârât, iar cumpărătorii cunoșteau faptul că imobilul este deținut în coproprietate.
Cu privire la a doua convenție de vânzare-cumpărare, greșit a fost reținută buna-credință a subdobânditorilor, în opinia recurentei, câtă vreme din depoziția martorului rezultă că aceștia au vizitat imobilul împreună cu vânzătorii și de asemenea, împrejurarea că la doar trei zile au fost perfectate contractele, este răsturnată prezumția bunei-credințe a acestora.
De asemenea, arată că motivul lipsei de discernământ este menit să atragă nulitatea absolută parțială pentru cota care-i revine în mod real, adică cea de 5/8 părți și nu de părți cum a apreciat instanța.
În drept invocă art. 304 al. 1 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat Ias solicită casarea sentinței și a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv instanța nu s-ar fi pronunțat asupra motivului de nulitate absolută a primului contract și de asemenea, nici cu privire la restabilirea situației anterioare și rectificării de carte funciară.
Prin întâmpinare, intimații și au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Aceleași concluzii se desprind și din notele de ședință formulate de intimații și.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, astfel cum prevede art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care, în condițiile art. 312 al. 1 și art. 316 Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul formulat de Ias acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, având în vedere că recursul nu poate fi exercitat "omisso medio", adică trecând peste calea de atac a apelului, concluzie desprinsă și din împrejurarea că potrivit art. 377 Cod procedură civilă, hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel, sunt nu numai definitive ci și irevocabile. Iar în cazul de față recurentul nu a formulat apel în cauză.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta recurentă Ias, acesta este nefondat, hotărârile celor două instanțe fiind legale, în consens cu probele administrate și dispozițiile legale aplicabile.
Nu se poate reține nulitatea absolută a contractului pentru lipsa cauzei, respectiv pentru neplata prețului, în condițiile în care prețul a fost plătit în contul datoriei pe care o avea pârâtul recurent Ias, vânzător alături de mama sa în contractul de vânzare-cumpărare din 17 mai 2005- art. 967 cod civil prevede în acest sens că este valabilă convenția, respectiv contractul, cu toate că nu este expresă cauza, iar cauza este prezumată până la proba contrară, care în speță nu s-a făcut, astfel cum s-a arătat; în ceea ce privește cota de proprietate a vânzătorilor s-au avut în vedere înscrierile de carte funciară, acestea fiind opozabile terților, astfel cum prevede art. 28 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește valabilitatea celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, astfel cum au reținut instanțele, suntem în prezența cazului în care subdobânditorul imobilului este de bună-credință și a obținut acest imobil cu titlu oneros, incident fiind principiul"error communis facit jus",prezumția bunei-credințe nefiind răsturnată, cum susține recurenta; faptul că al doilea contract de vânzare-cumpărare este încheiat la trei zile după încheierea primului contract nu face în sine dovada relei-credințe, și nici proba testimonială invocată -declarația martorului, nu este edificatoare în acest sens, din probele administrate nerezultând faptul că cumpărătorii aveau cunoștință că ar exista vreun motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, având în vedere și situația de carte funciară și anunțurile în presă, privind intenția proprietarilor de înstrăinare a imobilului.
Fiind în culpă procesuală, în sensul dispozițiilor art. 274 și 276 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la cheltuielile de judecată în recurs, în favoarea intimaților și în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul civil declarat de recurentul pârât ,
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă prin -, domiciliată în O,-,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în O, B-dul - cel M, - 42,. 8, județul și și, ambii cu domiciliul în O,-, -. 2,. 10, județul B, împotriva deciziei civile nr. 513/A din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente și să plătească părților intimate și, suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 11.04.2008
- dactilografiat grefier -11.04.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Eugenia Moșincat
