Drepturi salariale (banesti). Decizia 991/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 991/2008-
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți T, -, și, toți cu domiciliul ales în O,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S,-, județul S și CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 378/D din 25 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 10.06.2008 întâmpinare din partea intimatului Ministerul Justiției, după care:
Față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea prezentului recurs și în lipsa acestora, în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 378/D din 25 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, s-a admis excep ia lipsei calit ăț ii procesuale pasive invocat de CONSILIUL NA IONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMIN RII.
S-a respins ac iunea reclaman ilor T, -, -, i, n contradictoriu cu âț ii, MINISTERUL JUSTI IEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL ECONOMIEI l FINAN ELOR, pentru drepturi ne ti.
cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția invocată de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, instanța a apreciat că nu se impune a se pronunța. Consiliul a fost citat în cauză în temeiul dispozițiilor art. 27 din OG nr. 137/2000, fiind obligatorie citarea pentru a-și spune părerea cu privire la existența sau inexistența discriminării invocate. În nici un caz nu s-a pus problema citării sale în calitate de pârât, întrucât reclamantele nu au formulat pretenții împotriva sa.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Negrești O a
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a celor de executare penală și civilă, a actelor pentru acordarea cetățeniei, precum și cei care sunt secretarii comisiei de cercetare a averilor beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat. Totodată, conform art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de aceeași indemnizație, în aceleași condiții.
Din dispozițiile legale menționate rezultă că acordarea indemnizației în cauză este condiționată de efectuarea activităților limitativ prevăzute, precum și de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2, art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, iar în cadrul secției de către președintele acesteia, atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare fiind cuprinse în fișele postului. Ca atare, oricare dintre grefierii instanței pot fi numiți să exercite pe o perioadă determinată, astfel de activități, chiar și fără a fi degrevați de celelalte activități specifice funcției de grefier. Din reglementarea activităților specifice acestor compartimente auxiliare, cuprinse în Regulamentul amintit (art. 118-125, art. 126-127) se poate observa că este vorba de activități diferite, de o muncă diferită ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, fiind vorba de o altă fișă postului decât cea specifică activității de grefier. În consecință, nu se poate afirma că se încalcă dispozițiile art. 6 alin. 2 Codul muncii invocate de către reclamanți, întrucât deși delegarea la compartimentele în cauză nu presupune vreo diferențiere de vechime, studii, pregătire profesională, nu este vorba de o muncă egală, ci așa cum s-a reținut mai sus de o muncă diferită, suplimentară, cu alt grad de responsabilitate, sporul acordându-se numai în raport de timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Din aceleași motive nu s-a instanța de fond nu a reținut nici existența vreunei discriminări în sensul prevăzut prin dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 și art. 14 din CEDO, tratamentul diferențiat sub aspectul salarizării personalului auxiliar de specialitate având o justificare obiectivă, rezonabilă și un scop legitim, constând în recompensarea unei activități specifice, suplimentare.
Indemnizația de 10 % s-a apreciat că nu poate fi acordată întregului personal auxiliar de specialitate, întrucât nu toată această categorie efectuează activitățile prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr. OG 8/2007. Indemnizația în cauză este acordată de lege în considerarea activității desfășurate și nu a calității persoanei ce o desfășoară.
În cauză, situația s-a apreciat că nu este identică cu cea la care se referă Hotărârea nr. 185/22.07.2005 Consiliului pentru Combaterea Discriminării, întrucât această din urmă situație se referă la muncă egală, respectiv la activitatea de judecată desfășurată după aceleași norme procesual civile și penale, cu același grad de responsabilitate și consecințe pe plan judiciar și extrajudiciar.
Din aceste considerente de fapt, în temeiul dispozițiilor legale reținute, instanța de fond a respins acțiunea reclamantelor.
Cheltuielile de judecată nu au fost justificate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții T, -, -, i, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Negrești -O, iar art. 6 al. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală, retribuție egală, principiu regăsit și în art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Greșit s-a reținut că nu există discriminare întrucât, deși au aceleași funcții, îndeplinesc aceleași atribuții, au aceiași fișă a postului, sunt salarizați diferit.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312, 316, 296 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Intimatul invocă, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului, Ministerului Justiției, care nu are atribuții de legiferare ci doar de aplicare a legilor în vigoare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României. Apreciază că nu se poate reține culpa sa pe considerentul că dispozițiile legale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii în raport cu alte categorii profesionale, dat fiind că activitatea de legiferare nu îi aparține.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea în continuare a acestor drepturi, invocă inadmisibilitatea acestuia fiind vorba despre un drept care nu s-a născută încă.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 9, 304 ind. 1, 329 al. 3 și 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurenții reclamanți, conform actelor aflate în dosarul de fond, îndeplinesc funcțiile de grefier - personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Negrești O a
Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii ce participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor pentru acordarea cetățeniei, precum și cei ce sunt secretarii comisiei de cercetare a averilor, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Legea 50/1996 a fost abrogată prin OG 8/2007.Acest drept a fost reiterat și prin dispozițiile art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007. Prin Legea 97/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 294 din 15 aprilie 2008, fost abrogat art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 cu privire la dreptul mai sus menționat, deci după data de 18.04.2008 nu se mai justifică acordarea acestor drepturi.
Așadar, legiuitorul a prevăzut acordarea acestui spor doar pentru anumite categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, fără ca în acest sens să se fi prevăzut o anumită diferențiere de vechime, studii, etc. toți având același statut, fișă a postului, creându-se în mod cert un tratament diferențiat.
Potrivit art. 6 al. 2 din Codul muncii, este consacrat principiul conform căruia, toți salariații, pentru muncă egală și pregătire profesională egală trebuie să fie retribuiți în mod egal, principiu conform cu art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Art. 1 al. 2 din OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Legea nr. 27/2004, a stabilit principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală iar, art. 20 din Constituția României prevede faptul că, dispozițiile constituționale referitoare la drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 53 al. 2 din Constituția României, prevede faptul că, restrângerea, referitor la exercițiul unor drepturi sau libertăți, poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Potrivit art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege, orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu ce are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice iar, conform alineatului. 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori, în speță, nu s-a invocat sau făcut dovada existenței unui scop legitim ce să justifice această discriminare.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că, nu toți grefierii desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, dar, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului referindu-se la art. 14 al CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă. Aceeași C în cauza Thilinimenos vs. din 06.04.2000 a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de convenție, este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferi justificări rezonabile și subiective dar, și atunci când omit să trateze diferit fără justificări obiective, rezonabile persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Consiliul pentru Combaterea Discriminării referindu-se la o sesizare dint-un dosar similar, prin punctul de vedere, a făcut trimitere la Hotărârea nr. 185/22.07.2005 emisă de acesta, din care se reține faptul că acordarea sporului de 40% pentru magistrații ce efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție, raportat la ceilalți magistrați ce nu desfășoară astfel de activități este discriminatorie, nejustificată, scopul urmărit este legitim, dar, metoda de atingere nu este una adecvată. Așadar, implicit s-a recunoscut că și în situația supusă judecății există discriminare conform art. 2 al. 1, 2 din OG nr. 137/2000, iar singura modalitate de eliminare a discriminării existente este cea a obligării pârâților la plata acestui spor și pentru personalul ce desfășoară alte activități decât cele enumerate de art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996, cu aplicarea și interpretarea greșită a acestor dispoziții legale, instanța de fond a reținut contrariul, criticile fiind fondate.
De altfel, practica judiciară a Tribunalului Vâlcea, M, Curtea de Apel Pitești, G, B, este conformă celor de mai sus, mai mult, din adresa nr. 11/RP/14.11.2007, emisă de Tribunalul Vaslui -fila 53 dosar recurs - reiese faptul că o sentință similară a fost pusă în aplicare atât pentru trecut cât și pentru prezent, indemnizația de 10% fiind evidențiată pe statul de plată la rubrica "spor birou civil/penal".
Fiecare grefier, conform art. 38 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești - aprobat prin Hotărârea nr. 287/2005 a Consiliului Superior al Magistratură este repartizat pe compartimente auxiliare de specialitate diferite, astfel că, are ca activitate principală și permanentă cea corespunzătoare compartimentului respectiv în care a fost repartizat sau delegat în toate situațiile însă, grefierii îndeplinesc una și aceeași muncă - de grefier- nu o alta, de natură juridică diferită, o muncă normală, normată pentru acest sector, iar nu o muncă suplimentară întrucât prin operațiunea de repartizare, delegare se realizează doar stabilirea grefierului într-un anumit compartiment determinat de activitatea pentru care îi este normată o muncă specifică, ceea ce exclude o muncă suplimentară, peste normă.
Nu este prevăzut pentru grefierii ce sunt repartizați la sectorul executări civile, penale, cercetarea averilor, exercitarea unei munci suplimentare, studii superioare, treaptă, grad profesional diferit față de ceilalți grefieri, astfel că, este cert că reclamanții sunt tratați diferențiat în funcție de criteriul discriminatoriu al sectorului compartimentului în care sunt repartizați cu încălcarea principiului " pentru muncă egală și pregătire profesională, salariu egal", cu toate că îndeplinesc aceeași muncă, cea de grefier.
Cât privește actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, raportat la dispozițiile art. 1082 Cod civil, art. 161 al. 4 din Codul muncii și acest capăt de cerere urmează a fi admis întrucât conform acestor dispoziții, debitorul este osândit de se cuvine, la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
Culpa intimaților în speță este evidentă, reieșind din neacordarea sporurilor, neinițierea unor măsuri ce să ducă la eliminarea acestei discriminări.
Mai mult, conform art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, în speță, nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare, prejudiciul fiind evident, practica fiind constantă în sensul acordării sumelor solicitate actualizate conform indicelui de inflație.
Față de toate considerentele expuse, fiind încălcate dispozițiile art. 16 al. 1, 2 din Constituția României, art. 1 al. 2 lit. e pct. i din OG nr. 137/2000, art. 2 al. 1-3, art. 29 pct. 2 din OG nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice, art. 5, 6 Codul muncii, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 al. 1, 3 Cod procedură civilă, art. 1082, 1084, 1039 Cod civil, art. 269, 165, 292 Codul muncii, instanța de recurs va modifica în parte sentința recurată, în sensul că:
Va obliga pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salarul brut pentru perioada 4 decembrie 2004 -18 aprilie 2008, actualizate cu indicii de inflație la data plății efective a acestor sume și raportat efectiv la perioada în care nu au fost acordate fiecăruia dintre reclamanți în perioada respectivă, după cum urmează: reclamantele, și pe perioada 4 decembrie 2004-18.04.2008; pentru reclamanta T pe perioada aprilie-iulie 2005, septembrie-decembrie 2005, ianuarie-iulie 2006, septembrie-decembrie 2006, ianuarie-iulie 2007, septembrie, decembrie 2007-18.04.2008; pentru reclamanta pe luna august 2006 și august 2007 și pentru anul 2008-până la 18.04.2008; pentru reclamanta pe luna decembrie 2004-ianuarie-martie 2005, august 2006 și august 2007 și pentru reclamanta pe lunile decembrie 2006- decembrie 2007 și în continuare până în 18.04.2008.
Nu se justifică acordarea în continuare a unor astfel de drepturi, întrucât nu se poate face dovada în acest moment că acestea nu vor fi acordate în viitor, așadar reclamanții nu pot face dovada că au suferit o pagubă în acest sens.
Va obliga pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor stabilite în favoarea reclamanților, întrucât deși între reclamanți și acesta nu există raporturi juridice directe de muncă, acesta răspunde potrivit Legii 500/2002 - Legea Finanțelor Publice, de elaborarea proiectului bugetului de stat, pa baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, împrejurări din care reiese implicit calitatea procesuală pasivă acestuia.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți T, -, și, toți cu domiciliul ales în O,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S,-, județul S și CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 378/D din 25 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții T, -, și în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TRIBUNALUL SATU MARE, și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salarul brut pentru perioada 4 decembrie 2004 -18 aprilie 2008, actualizate cu indicii de inflație la data plății efective a acestor sume și raportat efectiv la perioada în care nu au fost acordate fiecăruia dintre reclamanți în perioada respectivă, după cum urmează: reclamantele, și pe perioada 4 decembrie 2004-18.04.2008; pentru reclamanta T pe perioada aprilie-iulie 2005, septembrie-decembrie 2005, ianuarie-iulie 2006, septembrie-decembrie 2006, ianuarie-iulie 2007, septembrie, decembrie 2007-18.04.2008; pentru reclamanta pe luna august 2006 și august 2007 și pentru anul 2008-până la 18.04.2008; pentru reclamanta pe luna decembrie 2004-ianuarie-martie 2005, august 2006 și august 2007 și pentru reclamanta pe lunile decembrie 2006- decembrie 2007 și în continuare până în 18.04.2008.
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor stabilite în favoarea reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
Melita
- redactat decizie - judecător - 09.07.2008
- dactilografiat grefier -09.07.2008-2ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
