Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (249/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.405.
Ședința publică de la 2 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1296 A din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.88331 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor,
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant, prin apărător, declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinice și legale a sentinței pronunțate de către instanța de fond; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii ceea ce atrage aplicabilitatea art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Apreciază că acțiunea în constatare a fost în mod corect îndreptată împotriva Statului Român care a devenit proprietar asupra imobilului prin efectul naționalizării atât timp cât moștenitorii persoanei de la care a fost preluat abuziv nu au fost identificați și nu și-au exercitat drepturile acordate de legea nr.10/2001. În aceste condiții apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din acest act normativ.
Mai arată că instanța a ignorat cu desăvârșire a doua parte a textului legal menționat care era esențială în rezolvarea corectă a speței.
Instanța de apel a respins în mod eronat susținerile reclamantului conform cărora în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari care să fi acceptat succesiunea, cota de proprietate deținută de asupra imobilului revine Statului Român potrivit art.680 Cod civil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor apreciază că aceasta trebuie respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: - prin efectual naționalizării imobilul a trecut în proprietatea statului; pentru cota cuvenită cumpărătorului G nu există moștenitori care să fi dovedit această calitate; chiar dacă ar interveni moștenitori ai codobânditorului care și-ar putea dovedi această calitate respectivele persoane nu mai au la îndemână mijloace legale pentru valorificarea dreptului lor de proprietate; conform art.680 Cod civil, moștenirile vacante revin statului al cărui reprezentant trebuie să solicite notarului public eliberarea certificatului de vacanță succesorală.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 28.02.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să se constate cota ideală de din dreptul de proprietate deținut de autorul său asupra imobilului din B,--14, sectorul 4, constând din teren în suprafață de 16.800 mp și construcțiile aferente, achiziționate în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.58017 6.03.1943 de Tribunalul Ilfov, Secția notariat.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare sus menționat autorul reclamantului și au dobândit de la vânzătoarea Societatea de Automobilă din România SA dreptul de proprietate asupra imobilului din B,--14, sectorul 4, cu o suprafață de 16.800 mp, fără a se indica exact cotele fiecărui cumpărător.
În anul 1948 imobilul a fost preluat abuziv de către stat prin Legea nr.119/1948.
Interesul formulării prezentei cererii este determinat de faptul că reclamantul a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, însă pentru că nu are determinată cota de proprietate a autorului său, existând și alte notificări pentru imobil din partea unor prezumtivi moștenitori ai celuilalt cumpărător, notificarea nu este soluționată nici în prezent.
Judecătoria Sectorului 4 B prin sentința civilă nr.2614/7.05. 2008 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, a admis acțiunea, a constatat că autorul reclamantului îi revenea în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.5801/6.03.1943, o cotă ideală de din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,--14, sectorul 4, constând în teren de 16.800 mp și construcțiile aferente, anterior naționalizării.
În motivarea sentinței s-a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.5801/06.03.1943 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, numiții și au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 16.800 mp și asupra construcțiilor existente pe teren de la vânzătoarea Societatea de Automobilă din România SA, în lichidare, în schimbul unui preț de 23.000.000 lei, fără a se stabili în mod concret cotele ideale ale fiecărui cumpărător.
Prin procesul - verbal nr.14/01.04.1948 a fost impus pentru veniturile obținute din proprietăți clădiri situate în B,- (26-30), apartamentul nr.1 fiind închiriat lui. Prin Legea nr.119/11.06.1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi a fost naționalizată construcția din fier ce aparținea lui.
Din adresa nr.-/01.06.2006 a Consiliului Local al Sectorului 4 B și din adresa nr.18006/07.10.1970 a Notariatului de Stat Local al Sectorului 6 B și răspunsul primit de la Circumscripția Financiară a Sectorului 5 B rezultă că imobilul situat în--14 a aparținut numitului.
În urma dezbaterii succesiunii lui, decedat la 07.02.1955, s-a constatat că unic moștenitor este, în calitate de fiu, căruia îi revine întreaga masă succesorală, conform certificatului de moștenitor nr.13/20.02.1996 eliberat de BNP (fila 9 dosar fond).
Prin testamentul nr.2378/14.12.1976 prezentat în fața unui notar de pe lângă Judecătoria din, numita a lăsat întreaga sa moștenire fiului său, (fila 10).
Instanța a reținut că în contractul de vânzare - cumpărare încheiat în calitate de cumpărători de numiții și nu au fost trecute cotele lor ideale din dreptul de proprietate, ceea ce duce la prezumția simplă, stabilită conform art.1203 Cod civil, a egalității cotelor celor doi, respectiv fiecare, transmise ca atare și moștenitorilor.
În concluzie, instanța a reținut că, în fapt, față de cele sus expuse, autorului reclamantului îi revenea o cotă ideală de din imobil, drept ce s-a transmis prin moștenire reclamantului.
În drept, instanța a observat în prealabil că drepturile reclamantului la restituire a imobilului (respectiv a cotei părți de 1/2) sau la eventualele despăgubiri cuvenite conform Legii nr.10/2001, se pot realiza conform procedurii prevăzute nou act normativ, astfel că existând o cale în realizarea dreptului, o acțiune în constatare directă în justiție al drepturilor reclamantului asupra bunului ar fi exclusă conform art.111 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în ceea ce privește stabilirea cotei ideale ce a revenit autorului său la dobândirea bunului și care îl îndreptățește la urmarea procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001, reclamantul nu are posibilitatea unei acțiuni în realizare și, pe de altă parte, există interesul actual, legitim și licit în a i se constata și stabili respectiva cotă.
În consecință, în baza art.111 Cod procedură civilă, pe de o parte, și art.969, art.977, art.981 și art.1203 Cod civil, pe de altă parte (referitor la prezumția de egalitate a cotelor părți ale dobânditorilor bunului în lipsa altor mențiuni în contract), instanța a admis acțiunea și a constatat că autorului reclamantului, îi revenea în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.5801/06.03.1943 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat o cotă ideală de din dreptul de proprietate asupra imobilului din B,--14, sector 4, constând din teren în suprafață de 16.800 mp și construcțiile aferente, anterior naționalizării.
În fine, pentru a rezolva și apărările pârâtului privind lipsa calității sale procesuale pasive, este necesar a fi stabilit de ce anume acțiunea poate fi îndreptată împotriva Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În mod normal, acțiunea în constatarea cotelor ce reveneau autorilor dobânditori ai imobilului, trebuia îndreptată împotriva moștenitorilor celuilalt codobânditor.
Din actele dosarului, însă, rezultă că rezolvarea notificărilor adresate conform Legii nr.10/2001 trenează din pricina faptului că presupușii moștenitori ai persoanei ce a dobândit bunul împreună cu autorul reclamantului nu au făcut dovada calității de succesori, motiv pentru care, necunoscându-se moștenitorii acțiunea nu poate fi îndreptată împotriva acestor persoane (iar, dacă ar fi fost formulată împotriva respectivelor persoane ar fi fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive); s-ar intra, astfel, într-un cerc vicios.
În aceste condiții, și în situația în care până la o eventuală restituire a bunului, autoritatea statală a fost cea care a dobândit, cel puțin aparent, dreptul de proprietate în urma naționalizării, și care, în prezent, are calitatea de a răspunde pentru măsurile reparatorii solicitate, putând nega sau dispune cu privire la drepturile reclamantului și, mai ales, în lipsa dovezilor privind persoanele succesibile ale codobânditorului, caz în care tot autorității statele i-ar reveni partea din bun pentru care nu s-a făcut proba îndreptățirii altor persoane la restituire, instanța a apreciat că, pentru a nu se aduce o atingere în substanța dreptului reclamantului de a avea acces la instanță din motive ce nu îi sunt imputabile și chiar în substanța bunului ( rezonabilă de a-i fi restituită cota ce i se cuvine din imobilul preluat abuziv), în prezenta acțiune pârâtul Statul Român are calitate procesuală pasivă, ceea ce duce la soluția respingerii excepției invocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin motivele de apel s-a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive.
S-a arătat că nu sunt întrunite cerințele art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 pct.56 din nr.HG208/2005, calitate procesuală pasivă ar putea avea Primăria Municipiului B, reclamantul formulând notificare în baza Legii nr.10/2001.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.1296/ 22.10.2008 a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În considerentele deciziei s-a reținut că în mod corect a arătat judecătoria că, în mod obișnuit, o astfel de acțiune trebuia îndreptată împotriva moștenitorilor celuilalt codobânditor; faptul că aceștia nu sunt cunoscuți în cauza de față, întrucât presupușii moștenitori ai persoanei ce a dobândit bunul împreună cu autorul reclamantului nu au făcut dovada calității de succesori în vederea rezolvării notificărilor adresate conform Legii nr.10/2001 nu poate duce la înlăturarea acestui raționament teoretic din considerente de ordin practic, referitoare la temporizarea soluționării notificării.
Pe de altă parte, susținerile că, până la o eventuală restituire a bunului în baza Legii nr.10/2001, statul cel care a dobândit dreptul de proprietate în urma naționalizării nu au putut fi primite, întrucât, conform art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001 raportat la art.2 alin.2 din același act normativ, imobilele naționalizate conform Legii nr.119/1948 sunt imobile preluate în mod abuziv, fără titlu valabil, iar persoanele de la care au fost preluate își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Totodată, susținerile că, în lipsa dovezilor privind moștenitorii codobânditorului, tot statului i-ar reveni partea din bun pentru care nu s-a făcut proba îndreptățirii altor persoane la restituire, conform art.680 cod civil (iar acesta este reprezentat în justiție, conform dispozițiilor art.25 din Decretul nr.31/1954 de Ministerul Economiei și Finanțelor) nu au putut fi primite de plano, în această situație calitatea procesuală pasivă fiind justificată numai în cazul prezentării unui certificat de vacanță succesorală - care în speță nu a fost prezentat.
Într-adevăr, faptul că Primăria Municipiului B ar fi unitate destinatoare în sensul Legii nr.10/2001 nu are nicio relevanță, întrucât acțiunea în constatare admisă prin sentința apelată nu a fost întemeiată pe acest act normativ special, ci pe dreptul comun (art.111 Cod procedură civilă), astfel încât prevederile art.28 din acest act normativ nu sunt aplicabile în speța de față, însă acest aspect nu poate duce la înlăturarea argumentelor teoretice prezentate anterior.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că greșit s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Susține recurentul că atât timp cât moștenitorii persoanei de la care imobilul a fost preluat abuziv nu au fost identificați și nu și-au exercitat drepturile acordate de Legea nr.10/ 2001, nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din acest act normativ.
Necunoscându-se moștenitorii, acțiunea nu putea fi îndreptată împotriva acestor persoane, iar dacă ar fi formulată împotriva respectivelor persoane, acțiunea ar fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, intrându-se astfel, într-un cerc vicios.
Conform art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
Apreciază recurentul că tribunalul a ignorat în aplicarea legii dispozițiile alineatului 2 al art.2 din Legea nr.10/2001.
Până în prezent, pretinșii moștenitori ai celuilalt cumpărător ( ) și anume Gerda, și nu au putut face dovada calității lor de moștenitori și deci de persoane îndreptățite la restituire.
În lipsa unei decizii de restituire în baza Legea nr.10/2001, aceste persoane nu își pot exercita calitatea lor de proprietar și deci nu pot sta în judecată ca pârâți în cadrul unei acțiuni în constatare.
Chiar și în situația în care ar exista moștenitori ai cumpărătorului care și-ar dovedi această calitate, aceștia nu mai pot formula cerere de restituire în baza Legea nr.10/2001 fiind decăzuți din termenul legal nemaiavând la îndemână nici acțiunea în revendicare astfel cum a decis Înalta Curte de Justiție și Casație prin decizia nr.33/2008.
Apreciază corectă susținerea instanței de fond că până la o eventuală restituire a bunului, autoritatea statală a fost cea care a dobândit, cel puțin aparent, dreptul de proprietate în urma naționalizării și care, în prezent, are calitatea de a răspunde pentru măsurile reparatorii solicitate, putând nega sau dispune cu privire la drepturile reclamantului și mai ales, în lipsa dovezilor privind persoanele succesibile ale codobânditorului.
Greșit s-au înlăturat apărările recurentului potrivit căruia statul a dobândit proprietatea potrivit art.680 Cod civil, nefiind necesar un certificat de vacanță succesorală.
Reclamantul nu are posibilitatea de a solicita un certificat de vacanță succesorală, întrucât potrivit art.85 din Legea nr.36/1995, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, certificatul de vacanță succesorală se eliberează la cererea reprezentantului statului.
Pe fondul cauzei, se susține că acțiunea în constatare întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.111 Cod procedură civilă, cota cei revine autorului recurentului fiind de 50%, recurentul neavând la îndemână acțiunea în realizare.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală, întrucât nu a fost parte în actul de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1943.
Nefiind parte în contractul de vânzare - cumpărare, nu i se pot opune drepturi legate de modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate, fiind străin de raportul juridic supus judecății.
Potrivit înscrisurilor, prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.5801/6.03.1943 au dobândit proprietatea imobilului în litigiu, cumpărătorii și.
Interesul reclamantului în a se constata cota de proprietate în care au dobândit cei doi cumpărători coindivizari este actual și justificat, însă acțiunea în constatare trebuie îndreptată împotriva celuilalt cumpărător ori a moștenitorilor acestuia.
Statul nu dobândește calitate procesuală în acțiunea în constatare a dreptului de proprietate, câtă vreme astfel cum rezultă din actele dosarului rezultă că pentru același imobil au fost formulate notificări și de alte persoane care invocă dreptul de proprietate al autorului lor, celălalt coindivizar.
Nesoluționarea acestei notificări de către Primăria Municipiului B, pe considerentul că pretinșii moștenitori Gerda, și nu și-au dovedit calitatea, nu justifică, cel puțin la acest moment, calitatea procesuală a statului.
Câtă vreme pretinșii moștenitori ai cumpărătorului sunt cunoscuți, acțiunea în constatare a cotei de contribuție la dobândirea imobilului, preluat abuziv trebuie îndreptată împotriva lor. Doar în situația în care aceștia nu pot dovedi calitatea de moștenitori, în cadrul acestui litigiu, îndreptățește pe reclamant să cheme în judecată statul, urmare a consolidării dreptului său de proprietate, prin nedovedirea calității de persoane îndreptățite a acestora.
Dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 sunt pe deplin aplicabile și în situația reclamantului deoarece, nici acesta nu a intrat în posesia deciziei de restituire, însă acest text este străin de cauză.
Temeiul exercitării prezentei acțiuni nu îl constituie decizia de restituire ci, dreptul de proprietate al autorului său, care de asemenea a fost preluat abuziv de către stat.
Prin urmare, același raționament trebuie aplicat și în ceea ce îi privește de moștenitorii celuilalt coindivizar, căci numai acestora li se poate opune valabil, consecințele manifestării de voință la momentul încheierii actului sub aspectul cotei indivize de proprietate.
De asemenea, Curtea consideră că Statul Român nu devine automat, în temeiul art.680 Cod civil moștenitor al lui, succesiune nefiind modalitatea de dobândire a proprietății asupra imobilului, ci naționalizarea ca preluare abuzivă, fără titlu valabil a imobilul.
De aceea câtă vreme, există persoane cu vocație succesorală după defunctul, care au inițializat procedura Legii nr.10/2001, notificarea lor nefiind soluționată, acțiunea în constatarea formulată de recurentul - reclamant nu poate fi îndreptată împotriva statului.
Astfel fiind, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1296 A/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
./
2 ex./25.03.2009
TB-4 -;
Jud.4 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
