Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 413
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.618 pronunțată la 17 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,. 35 B,. 4,. 19, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 2,70 lei timbru judiciar și cu 1.153 lei taxă judiciară de timbru, conform OP nr.954/2009, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă Primăria municipiului P prin consilier juridic I și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic I, având cuvântul, arată că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru uzucapiunea de lungă durată, iar posesia reclamantului a fost una utilă.
Nu s-a avut în vedere că, la rolul fiscal, reclamantul figurează împreună cu și G, mama și fratele acestuia, deci, în speță, posesia invocată are un caracter echivoc și nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei, în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, arată că instanța în mod corect a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul Civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Cu privire la susținerea recurentei în sensul că nu sunt îndeplinite cele două condiții pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, arată că neplata taxelor și impozitelor nu este de natură să ducă la concluzia că reclamantul nu a stăpânit pentru sine și că nu s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că la dosar s-a depus o hotărâre prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că stăpânirea și posesia pentru sine de către unul dintre moștenitori a unui bun din masa succesorală, este în măsură să conducă la dobândirea dreptului de proprietate acestui acelui bun.
Se mai arată că suprafața de teren a fost împrejmuită cu gard și asupra sa autorii reclamantului au exercitat o posesie utilă vreme de peste 30 de ani, continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P- prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul terenului în suprafață de aproximativ 845 mp, situat în P,-.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în anul 1963, autorii săi, și G, au cumpărat de la și -, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5013/20.09.1963, imobilul situat în P,-, compus din teren în suprafață de 306 mp și construcția aflată pe acest teren.
Reclamantul a mai precizat că, în realitate, terenul aferent construcției este mult mai mare, de aproximativ 1150 mp, din care deține act de proprietate doar pentru suprafața de 306 mp, diferența de teren fiind folosită de autorii săi de mai bine de 30 de ani, fără act de proprietate.
A mai susținut reclamantul că această suprafață de teren a fost împrejmuită cu gard și asupra sa autorii reclamantului au exercitat o posesie utilă vreme de peste 30 de ani, continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 3328 din data de 04.04.2008, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și a constatat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 879 mp, situat în P,-, jud. P, delimitat în perimetrul 2-1-9-8-11-12-13-10-7-6-5-4-3-2 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert -, prin uzucapiune, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5013 /20.09.1963 de fostul notariat de Stat Regional P, autorii reclamantului, și G, au dobândit în proprietate imobilul situat în P,-, compus din teren în suprafață de 306 mp, precum și în construcția situată pe acest teren.
A mai reținut instanța de fond că, din declarațiile martorilor, reiese că, în realitate, terenul dobândit de autorii reclamantului era mai mare, de circa 1000 mp, format din două loturi de teren, iar părinții reclamantului au împrejmuit cu gard întreaga suprafață, pe care au stăpânit-o în mod continuu, neîentrerupt și fără a fi tulburați de nimeni, iar în continuare, imobilul a fost stapânit de către reclamant, în cauză fiind în îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1890 și urm. civil, potrivit cărora dreptul de proprietate poate fi dobândit prin exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Municipiul P- prin primar, arătând că în mod nelegal, cu greșita aplicare a art. 1847.civilă, s-a admis acțiunea formulată de către reclamant, trecând peste împrejurarea că nici acesta, dar nici autorii săi nu au achitat taxele și impozitele pentru imobilul în litigiu, în suprafață de 879 de mp, astfel cum a reieșit în urma efectuării expertizei specialitatea topografie, ci numai pentru o suprafață de 306 mp.
Se mai arată că, potrivit adresei nr. -/2007 emisă de către Serviciul Public Finanțe Locale, în evidențele fiscale figurează, din anul 1963, autorii reclamantului, iar din anul 1987 și respectiv fratele acestuia, cu clădire și teren în suprafață de numai 306 de mp.
Apelantul apreciază că plata taxelor și impozitelor pentru imobilul stăpânit, este atributul titularului de drept sau al celui care se consideră adevăratul proprietar, dovedindu-și astfel intenția de a stăpâni pentru sine (animus), astfel că, prevederile art. 1847 și 1890 civil nu sunt îndeplinite în speță, în ceea ce privește suprafața de teren de 879 de mp, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pe de altă parte, se critică soluția pronunțată de instanța de fond care, cu aplicarea greșită a legii, a admis acțiunea formulată, deoarece aceasta nu a avut în vedere împrejurarea că, astfel cum s-a menționat, pe rolul fiscal din anul 1987 figurează reclamantul împreună cu mama sa și fratele acestuia.
Consideră recurenta -pârâtă că în speța de față posesia invocată are un caracter echivoc, astfel încât, aceasta nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii. În acest sens, doctrina a reținut că "moștenitorii aflați în stare de indiviziune stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, astfel că, posesia lor are un caracter echivoc și deci asemenea posesiei nu poate fundamentă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune".
La data de 17.11.2008 au fost depuse concluzii scrise de intimatul care arată că, din întregul materialul probator administrat în cauză, în mod corect s-a reținut că imobilul a fost stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că terenul a fost stăpânit de peste 30 de ani atât de autorii săi, cât și de intimatul-reclamant, după decesul acestora.Aceiași martori au arătat că autorii acestuia au fost cei care au amenajat terenul, l-au împrejmuit și l-au stăpânit fără a fi tulburați în vreun fel de alte persoane.
Se mai susține că recurenta, în motivele de recurs, recunoaște că posesia nu se întemeiază pe plata taxelor și impozitelor și nu se poate reține că neplata acestor taxe dovedește că nu am stăpânit pentru sine.
Mai mult decât atât, cu toate că atât la fond, cât și prin formularea prezentului recurs, recurenta -pârâta s-a opus la admiterea acțiunii, nu a făcut dovada prin nici un fel de mijloc de probă că posesia autorilor intimatului-pârât și apoi a sa a fost întreruptă în vreun mod, sau că asupra terenului din litigiu și-ar fi exercitat în toată această perioadă calitatea de proprietar.
În sedința publică din data de 17.11. 2008, față de dispozitiile art. 2821pr.civ. și față de valoarea imobilului, tribunalul a recalificat calea de atac din recurs în apel.
Prin decizia nr.618 pronunțată la 17 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de aproximativ 845 mp, situat în P,-.
Tribunalul mai reține că din proba cu martori administrată în fața instanței de fond, precum și din raportul de expertiză în specialitatea topografie, a reieșit că, deși autorii intimatului-reclamant, și G, au dobândit în proprietate, în baza contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 5013 /20.09.1963 de fostul Notariat de Stat Regional P, imobilul situat în P,-, compus din teren în suprafață de 306 mp, precum și în construcția situată pe acest teren, în realitate, terenul dobândit de autorii reclamantului era mai mare, de circa 1000 mp, format din două loturi de teren, iar părinții reclamantului au împrejmuit cu gard întreaga suprafață, pe care au stăpânit-o în mod continuu, neîntrerupt și fără a fi tulburați de nimeni, iar în continuare, imobilul a fost stăpânit de către reclamant.
Instanța de apel a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1837 și 1846 și urm. civil, potrivit cărora dreptul de proprietate poate fi dobândit prin exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani, precum și cele ale art. 1860.civil, referitoare la joncțiunea posesiilor, martorul declarând că "reclamantul și părinții săi au stăpânit, de peste 40 de ani, un teren situat pe strada 13 care se compune din două loturi, un teren de circa 700 mp și un teren de circa 300 mp.".
instanța că plata impozitului pentru terenul în litigiu nu poate fi apreciată o condiție existenței elementuluianimusal posesiei, existând cazuri de neplată a impozitului, chiar și în cazul titularilor dreptului de proprietate dobândit în temeiul unor acte juridice, cum ar fi vânzarea -cumpărarea sau schimbul, ceea ce nu poate fi echivalat cu intenția acestora de a abandona bunurile aflate în patrimoniul lor; de asemenea, neplata impozitului nu poate echivala nici cu clandestinitatea posesiei, posesia fiind clandestină doar când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, astfel încât, acesta nu este în stare de a putea să o cunoască.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul P-prin primar, având în vedere faptul că nu erau îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 1847 și 1890 cod civil pentru a se constata uzucapiunea terenului de 879 mp.
În acest sens, arată recurentul că numai pentru terenul de 306 mp cumpărat în anul 1963 fost plătit impozit, nu și pentru restul de 879 mp, iar la rolul fiscal asupra primei suprafețe figurează, nu numai reclamantul, ci și mama și fratele acestuia, respectiv și
Se susține în continuare că reclamantul nu a făcut dovada existenței celor două elemente, animus și corpus pentru a fi îndeplinită posesia cerută pentru a uzucapa, dat fiind faptul că nu a rezultat că actele de deținere sau întrebuințare a lucrului au fost făcute cu intenția de a le exercita doar pentru sine, în calitate de proprietar, astfel încât, în acest caz posesia are caracter echivoc, instanța de fond nepronunțându-se asupra acestui aspect.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.1837, 1846 și 1860 cod civil referitoare la dobândirea proprietății pe calea uzucapiunii prin exercitarea unei posesii utile timp de 30 ani, dat fiind faptul că, deși din probatoriile administrate în cauză rezulta că terenul în litigiu a fost cumpărat în anul 1963 de către autorii intimatului reclamant și G, iar în prezent la rolul fiscal figurează atât reclamantul cât și mama sa și fratele său G, a constatat îndeplinirea prescripției achizitive numai în favoarea reclamantului, deși acesta se află în indiviziune asupra terenului ce face parte integrantă din cel supus cererii de față.
În acest sens, se observă că, deși apelantul Municipiul Paî nvederat instanței în cadrul cererii de apel că pentru terenul de 306 mp reclamantul se află în indiviziune cu și G și că în speță nu au fost administrate probatorii referitoare la întrunirea celor două elemente: material (corpus) și intențional(animus) în sensul că nu s-a probat că reclamantul a săvârșit actele materiale de deținere sau de întrebuințare a lucrului cu intenția de a le face numai pentru sine în contra celorlalți coindivizari, Tribunalul Prahova nu analizat și acest motiv de apel, ci s-a limitat la a analiza echivocitatea posesiei doar sub aspectul neplății impozitelor către stat.
De altfel, urmează a se observa că nu au fost administrate probatorii nici cu privire la proprietarul actual al suprafeței de 845 mp, câtă vreme autorii reclamantului au cumpărat doar o porțiune din totalul terenului situat în P,-, de la și care la acea dată erau proprietarii întregii suprafețe și nu recurentul pârât Municipiul P care a depus la dosarul cauzei adresa nr.291/2007 (fila 26 dosar fond) din care rezultă că terenul litigios nu se află în domeniul public sau privat al localității.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la natura echivocă a posesiei față de neplata impozitelor către stat, Curtea de Apel constată că în mod corect instanțele anterioare au considerat că faptul plății impozitului pentru terenul în litigiu nu poate fi apreciat ca o condițiesine qua nona existenței elementelor animus și corpus cerute de lege, câtă vreme, în mod obiectiv, nu se putea achita contravaloarea impozitului pe numele celui care a uzucapat, de vreme ce la rol figurează adevăratul proprietar în contra căruia a fost exercitată posesia.
Ca atare, observându-se că instanțele anterioare nu au procedat la administrarea tuturor probatoriilor necesare pentru a se clarifica regimul juridic al terenului litigios, având în vedere că pentru terenul cumpărat în anul 1963 de 306 mp figurează ca proprietari în indiviziune, atât reclamantul cât și mama și fratele său, dar și că pentru restul de 845 mp pentru care se solicită constatarea dobândirii proprietății pe calea uzucapiunii, nu s-a stabilit cine figurează în mod oficial, ca proprietar al terenului (câtă vreme există dovada că în anul 1963 erau proprietari persoane fizice, iar terenul nu figurează în domeniul public sau privat al localității) Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză este fondat, fiind incidente dispozitiile art.304 pct. 9 cod pr.civilă.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.312 alin.3 cod pr.civilă și observând că în speță este necesară administrarea unor noi probatorii, conform celor expuse mai sus, care nu pot fi administrate de către instanța de recurs, în condițiile art.305 cod pr.civilă, Curtea de Apel va dispune casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit considerentelor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.618 pronunțată la 17 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,. 35 B,. 4,. 19, Cod poștal -, Județ
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elena
- - - - - -
Fiind pensionat se semnează
de Președintele instanței
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored./CC
2.ex.26.05.2009
apel- Trib.
apel.-
fond- Jd.
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elena
