Servitute de trecere. Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
D E CI ZIA NR. 414
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna Cărbunești,-, Cod poștal -, Județ P și de intervenienții, domiciliat în comuna Cărbunești, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în comuna Cărbunești,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.84 pronunțată la 4 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna Cărbunești,-, Cod poștal -, Județ P și cu pârâții COMISIA LOCALĂ APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR.
Recursul este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât și recurenții-intervenienți și -, personal și intimatul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatele-pârâte Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Cărbunești și Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Recurentul-pârât și recurenții-intervenienți și -, având pe rând cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Avocat, având cuvântul, arată că nu se opune cererii de amânare formulată de recurenți.
Curtea, având în vedere că cei trei recurenți au primit citațiile la data de 15 aprilie 2009, apreciază că aceștia au avut timp suficient să-și angajeze un apărător și respinge cererea pentru lipsă de apărare, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 155 pr.civilă.
Cauza este lăsată la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul-pârât și recurenții-intervenienți și -, personal și intimatul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatele-pârâte Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Cărbunești și Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului potrivit motivelor depuse în scris la dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurentul-intervenient, având cuvântul, solicită admniterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta-intervenientă -, având cuvântul, arată că nu este de acord cu calea de acces solicitată de reclamant, întrucât nu este adevărat că această cale de acces ar fi existat încă din 1958.
Mai arată recurenta-intervenientă că reclamantul a intrat pe terenul acesteia și a tăiat mai mulți pomii fructiferi, creând un drum de acces, pretinzând apoi că acest drum a existat din anul 1958.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că primul motiv de recurs este nefondat, întrucât reclamantul a solicitat prin acțiune asigurarea unei servituți de trecere, deci nu se poate susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Mai arată că și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, întrucât nu se pot acorda despăgubiri pentru un drum de acces care exista și care a fost blocat de reclamanți pentru a ridica o construcție metalică, fără autorizație.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, arată că este nefondat, întrucât din depozițiile martorilor și rezultă că autorii părților au partajat suprafețe mai mari de teren și au creat un drum de acces lat de 3 m pentru a se putea trece cu căruța, însă acest drum a fost ocupat de pârâți odată cu cooperativizarea.
Planul cadastral invocat de reclamanți, în care nu figurează cale de acces pe parcela 5814, tarlaua 68, nu poate fi avut în vedere, întrucât acesta a fost întocmit în anul 2007 și relevă starea de fapt actuală.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr. 2428/331/23 noiembrie 2006, reclamantul -. a chemat în judecată pe
pârâtul, solicitând obligarea acestuia să îi asigure servitutea de trecere pe terenul său, situat în comuna Cărbunești, al cărui proprietar este conform titlului nr. - din 28 iulie 2005.
În motivare, se arată că terenul avea cale de acces la drumul principal încă din 1958, însă reclamantul este în litigiu cu pârâtul, care îi interzice accesul la imobil.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconventională.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât terenul pe care reclamantul solicită să se creeze drept de servitute nu este proprietatea sa, ci a soției sale -, care a înstrăinat prin act sub semnatură privată suprafața de 2400 mp lui. Acesta a edificat o locuință pe terenul dobândit.
Pârâtul mai susține că nu a existat niciodată drum de trecere pe terenul aparținând soției sale, iar accesul la terenul reclamantului s-a făcut pe altă cale.
Prin cererea reconventională, s-a solicitat, în contradictoriu și cu Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Cărbunești și Comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar P, modificarea titlului de proprietate nr. -/2005, în sensul înlăturării din conținut a mențiunii privind învecinarea terenului reclamantului cu sau drumul și obligarea pârâtului să îi lase reclamantului, în deplină proprietate și linistită posesie, suprafața de 240 mp teren și să îi plătească contravaloarea a 10 pruni tăiați, 40 pruni uscați și a culturilor de pe terenul revendicat, corespunzătoare anilor 2005 și 2006.
În motivarea cererii reconventionale, s-a arătat că, în realitate, terenul reclamantului se învecinează cu - și, nu cum se menționează în titlul de proprietate. Se mai sustine că în anul 2005, fără nici un drept, reclamantul a intrat pe o porțiune de teren de 240 mp din terenul pârâtului, ocazie cu care a tăiat 10 pruni și a determinat uscarea altor 40 pruni, împiedicând cultivarea terenului ocupat cu legume.
La 10 mai 2007, reclamantul a completat acțiunea, prin chemarea în judecată a pârâților - și, proprietarul și respectiv posesorul terenului pe care se solicită crearea servituții de trecere. S-a mai precizat că se solicită constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. - din 28 iulie 2005, în sensul stabilirii corecte a vecinătăților terenului restituit reclamantului, tarlalele 67 și 68, parcelele 5811, 5813 și 5659.
Prin sentința civilă nr. 627 pronunțată la 17.03.2008, Judecătoria Vălenii de Ma admis acțiunea și a obligat pe pârâți să permită reclamantului folosirea drumului de acces identificat de expert; de asemenea, a respins cererea reconventională, ca neîntemeiată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin titlul nr. - emis la 28 iulie 2005, Comisia județeană P pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului a reconstituit reclamantului -. dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1 ha și 2600 mp teren.
Se mai reține că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică, din aceste terenuri, suprafața de 1901 mp, în tarlaua 68,.5811 și 5813, se învecinează cu terenul aflat în posesia pârâților, - și, dobândit prin succesiune legală.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor și, terenul restituit reclamantului a fost în posesia acestuia încă înainte de înfiintarea CAP-ului. Pentru normala folosire a imobilului, autorii comuni, ce au partajat suprafețe mai mari, au creat un drum de trecere cu căruța, cu o lățime de aproximativ 3 etri, utilizat o lungă perioadă de timp, însă blocat în prezent de pârâți, prin amplasarea unei construcții improvizate.
În același sens, sunt și constatările expertului, care arată că accesul la terenul reclamantului se făcea pe drumul vechi, identificat pe schița de plan cu simbolurile 9-10-13-6-7-8, acces blocat și folosit de pârâți.
De asemenea, expertul reține că nu este necesar să se creeze o servitute de trecere, deoarece, conform planului cadastral existent la primăria comunei Cărbunești și titlului de proprietate nr. -/2005, drumul vechi exista și apare ca vecinătate vestică a parcelei A 5811 din tarlaua 68.
Instanța a apreciat că nu se poate reține apărările pârâților, în sensul că, acest drum nu a existat, reclamantul folosind o altă cale de acces, întrucât declarațiile martorilor propuși - și - sunt needificatoare, conținând afirmații vagi "nu știu cum are acces reclamantul", "nu l-am văzut pe reclamant trecând pe terenul lui ".
Prin urmare, instanța a reținut că drumul de acces a existat și a fost închis de către pârâți în mod abuziv, fără ca aceștia să invoce și să probeze un drept legitim în sprijinul acțiunii lor.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că din probele administrate nu rezultă existența unui motiv de nulitate a titlului de proprietate nr. - din 28 iulie 2005, din cele prevăzute de art. 111 din Legea 169/1997 sau acapararea de către reclamant a unei porțiuni din terenul pârâților. De altfel, aceștia din urmă nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, cerință esențială de admisibilitate a acțiunii în revendicare.
Totodată instanța a reținut că martorii audiați nu l-au identificat pe reclamant ca fiind persoana ce a tăiat prunii, cauzele uscării acestora nu sunt certe, iar lipsa de folosință poate fi pusă în discuție numai dacă se constată că terenul pârâților s-a aflat în posesia reclamantului, împrejurare nedovedită.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtul și intervenineții.
Un prim motiv de apel se referă la faptul că sentința s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin.6 pr.civilă, deoarece instanța de fond a hotărât asupra unui alt obiect decât al cererii deduse judecății prin acțiunea introductivă, solicitându-se constituirea unei servituți de trecere pe terenul lui, și nu conservarea unei situații deja existente.
Un alt motiv de apel se referă la faptul ca instanța de fond a apreciat în mod greșit probele existente la dosar, iar pe cele cu înscrisuri noi depuse de apelanți nici nu le-a analizat.
Susțin apelanții că din adresa de la fila 48, eliberată de Primăria Cărbunești, rezultă că peste parcela de teren 5814 proprietatea lui, nu figurează drum de acces. Din planul parcelar existent la fila 50 și cel de la fila 51, de asemenea, rezultă că pe parcela soților nu figurează drum de trecere.
Arată apelanții că dacă pe aceste planuri cadastrale nu figurează niciun drum de trecere pe terenul lor, cum putea experta să constate în expertiză că figurează pe planurile cadastrale un drum vechi de acces.
Un alt motiv de apel îl reprezintă faptul că instanța de fond nu a dispus administrarea tuturor probelor solicitate de apelanți, pentru a putea trage o concluzie justă privind cererea reconvențională, dar și cu privire la precizarea acesteia.
Se arată că deși s-a solicitat și efectuarea unei expertize agricole, instanța a prorogat pronunțarea asupra acestei probe, pentru ca, în final, să respingă proba ca neutilă.
Prin decizia nr.84 pronunțată la 4 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv faptul că sentința s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin.6 pr.civilă, deoarece instanța de fond a hotărât asupra unui alt obiect decât al cererii deduse judecății, tribunalul a reținut că acesta este nefondat, întrucât din cuprinsul motivelor acțiunii introductive reiese faptul că reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i asigure servitutea de trecere pe terenul său, situat în com.Cărbunești, menționând faptul că înainte reclamantul avea accesul la această servitute.
Se mai arată că, potrivit dispozițiilor art.129 pr.civilă, instanța, în virtutea rolului activ, urmează să dea o calificarea corectă cererii de chemare în judecată, având în vedere nu modul în care reclamantul și-a formulat acțiunea, ci pretenția concretă dedusă judecății.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la aprecierea probelor, tribunalul a reținut că instanța de fond a analizat în mod corect probele administrate în cauză, bazându-și concluziile pe raportul de expertiză efectuat în cauză și analizând în totalitate declarațiile martorilor.
Referitor la expertiza agro care a fost solicitată de către apelanți și neadministrată de către instanța de fond, tribunalul a reținut că atât timp cât instanța a apreciat că această probă nu este utilă cauzei, nu se poate reține vreo greșeală de judecată prin faptul că a respins această probă.
Se mai arată că a respinge o probă solicitată de către părți, nu echivalează cu o antepronunțare, întrucât prin efectul dispozițiilor art.129 pr.civilă, instanța urmează să aprecieze în funcție de împrejurările concrete deduse judecății oportunitatea administrării unor probatorii necesare soluționării cauzei, fără ca prin aceasta să se antepronunțe.
Tribunalul nu a reținut nici critica adusă de apelant sentinței atacate, în sensul că instanța nu a intrat în cercetarea fondului, atât timp cât, în cauză, s-au administrat probatoriile încuviințate, iar instanța a intrat în cercetarea fondului după cum rezultă din considerente sentinței.
Împotriva deciziei nr.84 pronunțată la 4 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, au formulat recurs pârâtul și intervenienții și -, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 pr.civilă.
Susțin recurenții că sentința instanței de fond s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 pr.civilă, deoarece s-a soluționat un alt obiect decât cel dedus judecății prin cererea promovată, care a fost o acțiune confesorie de servitute,
întemeiată pe dispozițiile art. 616-618 Cod civil, iar instanța de fond a modificat această cerere.
Se arată în continuare că ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale, în sensul că nu numai că au făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale, dar au respins proba cu expertiză, probă ce ar fi ajutat la soluționarea cauzei în mod corect.
Mai mult decât atât, instanțele nu au avut rol activ pentru a lămuri toate aspectele ce rezultă din înscrisuri, respectiv că pe terenul proprietatea recurenților nu figurează drum de trecere.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri și pe fond, respingerea acțiunii.
Examinând hotărârile, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Ambele hotărâri sunt legale, cele două instanțe apreciind în mod corect că, prin acțiunea promovată, reclamantul-intimat a solicitat să-i fie asigurată o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtului-reclamant, cu precizarea că anterior această servitute exista.
Prin încheierea de ședință din 10 mai 2007, a fost modificată acțiunea în sensul că s-a stabilit că reclamantul a solicitat crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților și -, deci instanța, în virtutea rolului activ, a dat o calificare corectă a cererii de chemare în judecată, pornind de la pretenția concretă formulată de reclamant.
Este nefondată și critica potrivit căreia greșit le-a fost respinsă proba cu efectuarea unei expertize agro, deoarece instanța poate aprecia dacă o probă este, sau nu, utilă cauzei, astfel încât, se constată că acest fapt nu constituie o greșeală de judecată, iar respingerea unei probe nu echivalează cu o antepronunțare, așa cum greșit încearcă să acrediteze ideea recurenții.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au pronunța soluții legale, acestea fiind bazate atât pe dispozițiile legale ce au incidență în cauză, cât și pe probele ce s-au administrat.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea constată ca recursul este nefondat și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 pr.civilă, îl va respinge.
Văzând și dispozițiile art. 274 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna Cărbunești,-, Cod poștal -, Județ P și de intervenienții, domiciliat în comuna Cărbunești, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în comuna Cărbunești,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.84 pronunțată la 4 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul,
domiciliat în comuna Cărbunești,-, Cod poștal -, Județ P și cu pârâții COMISIA LOCALĂ APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR.
Obligă recurenții, către intimatul-reclamant, la 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/12.05.2009
f- Judecătoria Vălenii d e
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elena
