Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 434/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 434/2008 -
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O, str. -. -, nr. 16, - 65,. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 656 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 7451 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8515/2004, având ca obiect: acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 18 martie 2008.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 7451 din 16 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 8515/2004, Judecătoria Oradeaa respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contract de vânzare-cumpărare autentificat, reclamanta în calitate de vânzătoare a transmis dreptul său de proprietate asupra imobilului din litigiu în favoarea pârâtului pentru suma de 70.000.000 lei, preț achitat la data încheierii actului.
Din concluziile rapoartelor de expertiză efectuate, s-a reținut că semnătura depusă în numele pârâtului din înscrisul prezentat de reclamantă sub semnătură privată nu a fost executată de pârâtul și a apreciat că înscrisul nu poate fi considerat început de dovadă scrisă în accepțiunea art. 1197 cod civil însă dat fiind relațiile de rudenie dintre părți, instanța a încuviințat administrarea probei cu martori pentru a dovedi voința reală a părților.
Instanța de fond a apreciat că declarațiile celor doi martori audiați la cererea reclamantei nu sunt convergente și nici de natură a crea convingerea instanței privind nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică. A mai reținut că prețul este consemnat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți ce îmbracă forma înscrisului autentic și face dovada deplină până la înscrierea în fals, procedură pe care reclamanta nu a urmat-
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând admiterea lui, desființarea sentinței și în urma reaprecierii materialului probator a se admite acțiunea așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 656 din 21 iunie 2007 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul, păstrând în totalitate sentința primei instanțe.
Se reține în motivarea soluției că apelanta și-a transmis dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr. 5 situat în O, str. -. -, nr. 16, - 65 în favoarea intimatului, prin contract autentic, în conținutul căruia s-a stipulat în mod expres prețul vânzării imobilului ca fiind 70.000.000 lei, preț pe care vânzătoarea l-a primit în întregime de la cumpărător la data perfectării contractului, respectiv data autentificării actului.
Înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals a ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, iar celelalte mențiuni, respectiv mențiunea că prețul a fost deja plătit de cumpărător, fac dovada până la proba contrară.
Or, din actele și lucrările dosarului se constată că reclamanta apelantă nu a făcut proba contrară, respectiv nu a făcut dovada celor susținute în motivele de apel și anume faptul că nu s-ar fi achitat prețul de vânzare-cumpărare al imobilului cu ocazia perfectării actului.
Astfel, nici unul din martorii audiați la solicitarea reclamantei, nu a fost prezent cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare și nu au fost în măsură să relateze faptele petrecute la data de 20 august 1998, respectiv dacă într-adevăr s-a achitat sau nu s-a achitat prețul de vânzare la data specificată în contract, astfel că aceste depoziții nu sunt în măsură să ducă la convingerea că prețul a fost fictiv.
Câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de apelantă în calitate de vânzător în fața notarului, iar cumpărătorul a intrat în posesia apartamentului și s-a comportat ca un adevărat proprietar față de acesta, făcând investiții substanțiale în amenajarea lui, instanța de apel a apreciat că în speță nu subzistă motivul de nulitate absolută invocat de apelantă pentru desființarea actului respectiv lipsa contraprestației din partea cumpărătorului.
Cererea formulată de intimat privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât nu s-a specificat cuantumul onorariului de avocat pe împuternicirea avocațială.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamanta recurentă, solicitând casarea hotărârii atacate, iar în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel nu a făcut o analiză distinctă a probelor de la dosar.
Astfel, din declarația martorului G rezultă că reclamanta a înțeles să dea pârâtului cu titlu de împrumut pentru circa 5 ani apartamentul în litigiu până ce își va rezolva problemele avute cu ginerele acesteia, urmând ca ulterior să-l restituie.
De asemenea, din declarația martorei rezultă că reclamanta nu a primit nici un cu titlu de preț pentru apartamentul în litigiu, neplata prețului constituind un motiv de nulitate absolută.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză nu fac dovada susținerilor reclamantei cu privire la încheierea unui contract de împrumut menit să conflictul între pârât și fratele său (ginerele reclamantei), declarațiile martorilor cu privire la acest aspect fiind neconcludente.
De altfel, înscrisul sub semnătură privată invocat de reclamantă în sprijinul susținerilor sale s-a dovedit a nu fi fost semnat de pârât.
Nedovedite sunt susținerile reclamantei și cu privire la fictivitatea prețului contractului.
Faptul achitării prețului este menționat în contractul de vânzare - cumpărare, care fiind un înscris autentic face dovada deplină până la înscrierea în fals, sub aspectul constatărilor personale ale notarului.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, nefiind precizat cuantumul onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 656 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 20.03.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./20.03.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
